Aflat la a patra carte de poezie, Ioan Romeo Roșiianu, în „Poetul ucis de cuvinte”, Editura Cybela, Baia Mare, 1999, este frisonat de pulsiuni romantice, fiindcă poetul este un profund romantic, irecuperabil în felul de a se raporta la realitate. Este un romantic, în sensul bun al cuvântului, unde declarația patetic-nostalgică și rememorarea se închide ca într-o carapace, fiind produsul unei mizantropii vizionare, al impulsului frenetic de a coborî ființa în metafizicul existenței, unde „orașul murea sub călcâie de var/ mustăceau ani de visare și moarte/ umbre fantome amintiri și-o paradă de zvonuri/ și-un dans ciudat al silabelor spuse șoptit/ un dans al silabelor sădite-n poem”. Găsim aici un filon al titanismului romantic, devastator și neliniștit, dar și trufaș ce-și poartă suferința ca un drapel de biruință asupra propriei existențe. Experiența pare mai degrabă rimbaudiană.
- Detalii
- Scris de Al. Florin Țene
Citește mai departe: IOAN ROMEO ROȘIIANU „Poetul ucis de cuvinte”
Întâmplător sau poate nu întâmplător, în una din zilele trecute am fost contactat, pe o reţea de socializare, de către un tânăr care m-a rugat să-mi exprim părerea asupra unor versuri de-ale sale. Zis şi făcut. Grupajul de poezii scrise în vers alb, primit de la tânărul poet, m-a surprins într-un mod plăcut. Discursul său liric trădează un talent care trebuie încurajat.
Este vorba despre Ciprian Amza, în vârstă de 20 de ani, student în anul al doilea la Facultatea de Litere din Bucureşti care, deşi nu scrie poezii de mult timp, a reuşit deja să-şi formeze un stil propriu. Grija „construirii“ unor frumoase şi inedite metafore, lejeritatea exprimării directe a unor sentimente de moment, stăpânirea regulilor de bază ale limbii române,
- Detalii
- Scris de Ioan Vasiu
Poetul Ioan Vasiu nu mai are nevoie de nici o prezentare. Numele său se confundă cu poezia sa, între fiinţa concretă şi fiinţa lirică existând o relaţie simbiotică perfectă. Dincolo de bogatul său CV, şi de o activitate publicistică pe măsură, se pare că, fundamentul de bază, al tuturor preocupărilor sale literare, rămâne poezia.
Chestiune demonstrată cu prisosinţă şi în noul său volum de versuri, „Livada cu metafore”, apărut la Editura „Inspirescu”, Satu Mare, 2015. Într-o vreme în care poezia aşa-zis modernă a devenit un fel de laborator de analize şi examinări medicale, locul eternelor sentimente fiind luat de diverse organe umane, expuse direct sub nările cititorilor, fără nici o raţiune estetică, poetul Ioan Vasiu
- Detalii
- Scris de Marin Ifrim
Citește mai departe: Ioan Vasiu : „Livada cu metafore” (de măslin)
Am primit, într-un interval scurt de timp, două volume de poezii, semnate de una dintre cele mai cunoscute şi mai apreciate poete din generaţia tânără. Mă refer la volumul „Armonia Contrariilor“, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2014 şi volumul „Solzii negri ai timpului alb“, Editura Destine, Bucureşti, 2015.
Două adevărate cărţi de vizită, care oglindesc deopotrivă sensibilitatea deosebită a poetei Mihaela Oancea, un nume care se impune tot mai mult în paginile unor reviste literare.
De data aceasta încerc să fac o scurtă „radiografie“ a celui de-al doilea volum.
- Detalii
- Scris de Ioan Vasiu
Citește mai departe: Pentru poeta Mihaela Oancea, „orice vindecare e o lecţie de viaţă“
În Prefața cărții Picături de timp a lui Ionel Marin, Gheorghe A. Stroia vede în simbol și lumină ”dubla rațiune a universului liric” a autorului și apreciază că ”în fiecare poezie pe care o scrie, poetul se dăruiește pe sine...”
Nu mă îndoiesc că, întrucât poetul și editorul sunt prieteni, afirmațiile celui din urmă, în calitate de prefațator, au o deplină corespondență cu realitatea. Din următoarele două motive:
1)Gheorghe Stroia îl cunoaște pe poet ca om, prin urmare are avantajul că poate stabili oricând dorește el și – mai ales cititorii – un foarte gustat izomorfism între planul real și cel ideatic-artistic.
- Detalii
- Scris de Petrovai George
Citește mai departe: Printre “Picăturile” poetului Ionel Marin