Dumitra Negruşa – “Cuvinte nesupuse”, Ed.Destine, Bucuresti 1994

Odată cu trecerea la o economie de piaţă, în plan literar, s-a trecut la o “liberalizare” a… semnăturii. Ciudate grupări autointitulate literare, cenacluri de tot felul, în care tot felul de “avortaţi” ai marii lumi literare frizează ridicolul cu genialitatea lor s-au înşurubat în realitatea imediată. Una de acest gen este şi cea numită “Destine”. “Patriarhii” ei spirituali (?!) sunt Ion Machidon si Victor Gh.Stan. Au “afiliat” grupării o editură şi o revistă cu acelaşi titlu. Fel şi fel de “refuzaţi la export” s-au adunat în jurul lor.

Detalii

NICOLAE COANDE – “IN MARGINE “, ED. RAMURI, 1995

       Lucru deja cert, “omul din umbra”, parintele “spiritual” al tanarului poet oltean Nicolae Coande este Liviu Antonesei. Acesta, in cuvantul de inceput al volumului cu care Nicolae Coande isi incepe suisul in adevarata lume a literaturii (“In maegine”, Ed.Ramuri, 1995), volum care-a si fost premiat (in manuscris) la concursul de debut initiat de Fundatia Ramuri si de Fundatia Bibliotecii Franceze OMNIA, sublinia faptul ca “Nicolae Coande a descoperit pe cont propriu, secretul prin care cultura devine natura, natura proprie”.
       Totusi, trecand peste “verdictul” prefatatorului: “Nicolae Coande e poetul care vine”, nu pot sa nu remarc stilul debordant al poetului pentru care:

Detalii

În anul care de-abia a trecut, editura Vremea și-a îmbogățit „Colecția Poesis” cu alte câteva titluri. Între acestea, o notă aparte are și volumul de debut al poetului Isac Gabriel, „Timpul mă doare”. Așa cum remarca și d-na Silvia Colfescu în prefața volumului, Isac Gabriel a încercat să brăzdeze „fie și numai cu o zgârietură, obrazul de piatră a timpului”. Gestul este cu atât mai semnificativ cu cât el se întâmplă atunci când mulți semeni de-ai noștrii se gândesc să lase locul celor mai tineri. Faptul în sine scoate în față un om îndrăgostit de viață, un om care se încăpățânează să fie în continuare martorul unui „timp scriitor de fapte”, conștientizând că „ce-a mai rămas pe hârtie./ Prin morminte în ruină,/ În divina comedie/ Și în vechea rădăcină”

Detalii

Apărut la  Editura Junimea Iaşi, 2013, cu o prefaţă semnată de academicianul Liviu Pendefunda, volumul de versuri ”În numele tatălui”, debutul editorial al lui Cristinel C. Popa se remarcă, într-adevăr, așa după cum ne semnalează chiar prefațatorul, ca fiind o voce puternică și particulară. Aș zice că nu avem neapărat o carte de poezii ori de poeme cât o carte de Poezie, discurs despre Poezie, cu modulații fine în articulări ale nuanțelor. Aceste nuanțe care farmecă și transportă din lumea stereotipiilor și banalității, a uniformului, a mecanicismului și automatismelor. Ce transportă? Acel ”ce” al Ființei noastre, acel ”ceva”. Unde? Într-un ”alt” spațiu, ”într-altundeva”, transformând-l pe ”ce”, sensibil-discret, ”într-altceva” – lume a distincției, distinsă. Lume alcătuită din finețea petalelor, elitrelor de fluturi, pleoapelor, pufului de păpădie care dă sens vântului.

Detalii

AURELIAN TITU DUMITRESCU – „MELANHOLIA DEŞERTĂ- CIUNILOR”, EDITURA VINEA, 1996

O poezie în care incertul prezent e împărat şi-mpărăteasă tristeţea scrie dragul poet Aurelian Titu Dumitrescu, o poezie în care su- fletului nu-i mai ajung limitele trupului, poate nici în cele-ale lumii nu-i încap poverile de simţuri. El vorbeşte de marasmul unei omeniri care a cam întors spatele Frumuseții şi Divinului cu aceea şi ușurinţa cu care-ar putea scrie despre tot ce este în lumea asta mai frumos şi mai frumos. Aurelian Titu Dumitrescu, aşa cum multele titluri pe ca- re şi-a adunat numele vin să confirme, nu are nici un fel de complexe în faţa cuvântului. El jonglează cu Acesta, îl stoarce de vlagă şi sen- suri multiple smulge plinătăţii lui.

Detalii

  1. Poezia împăcării cu Dumnezeu
  2. SCRISORILE POETULUI
  3. Apariții editoriale: „Mănăstirea Sfânta Maria – Techirghiol”