In cuvintele putine il prezenta Mircea Iorgulescu pe acest poet indragostit de cuvant. Si pline de duh. Pe deasupra. Vorbea el de-un extaz intunecat, “din aceeasi familie cu soarele negru nervalian, a carui inalt melancolica lumina scalda adesea poemele”, astfel punctand trasaturile izbitoare ale poeziei scrise de poetul incaruntit de-atata truda – cum ii place lui Marian Draghici sa se prezinte pe sine insusi.
       Bine ticluita in cele trei cicluri al sale (Cu exilatii si cu mortii, Elogiu varstei mistice si With the exiles and the deal – talmacit in limba romana sub auspiciile careia s-a “nascut” Hamlet de Andrei Bantas), volumul “Partida de biliard din padurea ruseasca” (titlu excelent si incitant!) impune un poet ce nu vrea sa-si franga mesajul liric, tocmai datorita increderii oarbe in forta cuvantului ce i-a fost dat sa-l pastoreasca.

Detalii

„Apoi, timpul meu s-o dus şi o rămas numa’ o poveste” – este fraza care începe şi încheie povestirea Radio Trinitasul lui Perhaită din volumul Înţeleptul al lui Marian Ilea, apărut la Editura Tracus Arte în 2013. Iluzia timpului care se duce – timpul nu se duce nicăieri, omul se duce dimpreună cu lumea care-l conţine, zăbovind totodată în poveste spre a-şi întîrzia ducerea – face casă bună cu iluzia de viaţă indusă de o artă narativă de excepţie, susţinută de iubirea autorului pentru personajele sale. O iubire implicită, desigur, temeinic zidită în text şi care se manifestă mai ales prin conferirea unei depline autonomii şi libertăţi de mişcare personajelor. Acestea se povestesc cel mai adesea singure, descriind concomitent lumea din perspectiva unui ochi narativ de o prospeţime şi o acuitate analitică ieşită din comun.

Detalii

Marian Ilea (25 august 1959, Ieud, judeţul Maramureş) este un prozator, dramaturg şi publicist. Este fiul Ioanei (născută Bizau) şi al lui Grigore Ilea, ţărani. A absolvit Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti şi a lucrat ca economist, după 1989 devenind om de afaceri, patron şi editorialist la cotidianul „Glasul Maramureşului" din Baia Mare. Debutează în 1986 la „Familia" şi editorial, în 1990, cu volumul de proză Desiştea. Colaborează la revistele „Luceafărul", „România literară", „Familia", „Tribuna", „Steaua", „Viaţa românească", „Archaeus" etc. A obţinut Premiul pentru debut al Salonului Naţional de Carte (Cluj Napoca, 1991) şi Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România (1997).

Detalii

Rândurile următoare povestesc cum, dintr-o înlănţuire de experimente literare, s-a întâmplat să apară această 'serie de reinterpretări speculativ-antropologice de mituri şi legende populare', înfiripată prin cele două cărţi apărute la Editura Europress în primăverile 2014 şi 2015.

Volumul prim: 'Întoarcerea fratelui risipitor'

Nu ştiam, nefiind eu chiar tipul de persoană strategic-cerebrală, unde mă vor duce încercările scriitoriceşti, astfel că – mai ales privind-o retrospectiv – evoluţia m-a surprins şi pe mine, făcându-mă să urmăresc înlănţuirile cu oarece încântare. Povestea "catenei" începea în anul 2011...

Detalii

Providenţa a făcut ca să-l cunosc pe Ion Nălbitoru în urmă cu câţiva ani (2009) la Sfântul Schit Pahomie de la poalele Munţilor Căpăţânii. Din acel moment am devenit amici. Recent mi-a trimis ultimul său roman şi m-am decis să scriu câteva cuvinte despre frumoasa dumnealui lucrare. Pentru început am să mă folosesc de o părere a minunatului om de cultură românească, George Filip, om care şi-a petrecut peste 35 de ani în exil, la Montreal .

«Stimaţi cititori, ţin să precizez că nu exită pe lumea asta, mai ales a scrisului, o meserie de PREFAŢATOR. Substantivul acesta, cam flasc, este aproape intraductibil».

Deci, fac şi eu ce este mai uşor pe lumea asta de făcut, să-mi dau cu părerea.

Detalii

  1. Căutări, oscilaţii, uimiri... noi drumuri ȋn poezia Anei Maria Gȋbu
  2. O poezie cu „îngeri mirosind a brândușe târzii” ce surâd printre lacrimi –Mihaela Aionesei
  3. Așii de pe mâneca literaturii