Dintre nuvelele scriitorului am ales pentru azi cea intitulată „Întâmplarea”. „Nefăcând nimic, oamenii învaţă să facă rău”- zice un proverb latin. Se poate şi mai rău: să-ţi imaginezi răul şi atunci, tot dorindu-l, tot invocându-l, se va materializa… Ideea aceasta apare foarte limpede în nuvela „Întâmplarea”.
Glogovan şi soţia lui, Fantoşa, fac o plimbare cu docarul (trăsură uşoară cu două roţi) prin pădurea Colibaşului, noaptea. Luna, care nu-i prezentă de la început pentru formarea feericului peisaj şi stelele, doar ele, vesele parcă de existenţa unei nopţi atât de frumoase, atât de romantice,
- Detalii
- Scris de Horia Picu
Mihnea Băiatu, un student “întârziat” din perioada Bucureştiului interbelic, e în căutarea unui loc nou pentru găzduire. Găseşte ceva convenabil la marginea oraşului, în locul numit “Fundătura Sapte Fântâni”. Ca de fiecare dată, Mihnea îşi “scanează” viitoarea victimă feminină.
“Pântecul e drept c-a început să se bage în seamă, nu prea cine ştie cât, nu-i vorbă, dar sânul se ţine încă bine şi caută semeţ a ceartă.[…] în schimb figura- deşi regulat tăiată şi simpatică, poartă cu măreţie marca de fabricaţiune a locului.”
Polixenia Nisipoiu, “se miră profund şi nu se dumireşte” de prezenţa în curtea ei a unui tânăr atât de chipeş.
- Detalii
- Scris de Horia Picu
Citește mai departe: Zilele şi nopţile unui student întârziat- de Gib. I. Mihăescu
Pe George Sbârcea l-am auzit cu mulţi ani în urmă la radio, povestind frumos despre muzică. E imposibil de spus foarte clar cine a fost George Sbârcea: un muzicolog renumit, un scriitor cu mult talent (vă veţi convinge imediat…), un compozitor celebru al unor nemuritoare melodii pe care le poate fredona oricine? Este autorul melodiei „Ionel, Ionelule” şi al alteia, la fel de nemuritoare, în limba maghiară, ”A Dónáth úti orgonák”
(„Florile de liliac de pe drumul Donath”).
În „Jazzul, o poveste cu negri”, autorul face o scurtă istorie a acestei muzici, plecând de la originile ei africane, trecând prin diferite stiluri de jazz şi făcând scurte biografii ale celor pe care, prin talentul şi prestaţiile lor scenice, ne este imposibil să-i uităm.
- Detalii
- Scris de Horia Picu
Citește mai departe: „Jazzul, o poveste cu negri” de George Sbârcea
O carte interesanta, cu un ritm alert al povestirii si cu un subiect captivant. Inceputul cartii e banal si incitant in acelasi timp. Banal pentru ca e plin de erotism, si incitant din...acelaşi motiv!
”Am luat-o lacom in brate si un parfum nedefinit ma patrunse. Corpul i se lasa moale in bratele mele, ca o pasta fluida intr-o matrice, tanjind sa ia forma corpului meu. Irina...avea o senzualitate in miscari care iti spulbera orice forma de rezistenta, orice presupus refuz...Privind-o, in timp ce rataceam in ritmul dansului, a scapat un zambet care imi perturba ordinea ratiunii...”[...]sangele galopa salbatic in tarcul neincapator al arterelor”.
- Detalii
- Scris de Horia Picu
„În ce mă priveşte” şi „În pas de 17”. O carte cu doi poeţi este o întreprindere curajoasă pentru editor. Doi poeţi sunt doi oameni diferiţi. Ştim că două săbii nu încap în aceeaşi teacă. Pot însă constata cu plăcere că două feluri diferite de a scrie poezie se pot găsi în acelaşi loc.
Marin Slujeru ne oferă o delicatesă literară pe care am savurat-o cu deosebită plăcere, fiind un admirator al poeziilor Haiku. Tipul acesta de poezie înseamnă mai multe mesaje derivate din starea interioară a fiinţei umane, transmise prin versuri de 5, 7 şi iar 5 silabe.
Autorul e un singuratic (din punct de vedere poetic, se-nţelege!):
- Detalii
- Scris de Horia Picu