Ioan Potop, „Privire din interior”, Editura Enesis, Baia Mare, 2013
Niciodată nu mi-au plăcut cei tentaţi să-şi explice substanţa propriilor creaţii, mereu m-am aplecat cu reticenţă asupra cărţilor lor.
Profesorul Ioan Potop a făcut acestă greşeală când mi-a dat cărţile sale şi n-a mai fost decât la un pas de a rupe o colaborare ce nici măcar nu începuse să prinsă contur.
Totuşi, m-a onorat încrederea domniei sale în (re)venirea mea.
Modul său elegant de-a fi, mima seriosă şi aerul de om sigur de el însuşi m-au reţinut,
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roşiianu
Alexa Gavril Bâle – Ţinuturile iertării, eLiteratura, 2013
Alexa Gavril Bâle face parte din stirpea rară a celor ce şi-au clădit încet şi sigur opera literară. Pe nesimţite chiar, cu atitudinea celui egal cu sine însuşi, Alexa şi-a adunat până acum numele pe 13 cărţi, arătându-se în aceeaşi măsură talentat în cele nouă de poezie, dar şi în celelalte de proză.
Altfel spus, antologia lirică „Ţinuturile iertării” era firesc să apară, câtă vreme poemul pare a fi coloana vertebrală a acestui creator.
- Detalii
- Scris de IR Rosiianu
Citește mai departe: Despre iertarea cuvântului şi resemnarea slovei
Remarcabilă este, în noul volum de versuri semnat de Dumitru Tâlvescu, condensarea metaforică, nota elegiacă, eleganţa şi sinceritatea discursului liric.
Intitulată simplu, ALB, cartea a fost tipărită în condiţii grafice deosebite, de tot mai cunoscuta şi apreciata Editură Limes, Floreşti-Cluj, 2015, beneficiind de „filtrul“ valoric al unuia dintre cei mai buni editori, Mircea Petean.
Bun mânuitor al condeiului, stăpânind bine regulile limbii române, Dumitru Tâlvescu nu a intrat în poezia românească pe o uşă lăturalnică, ci pe uşa din faţă, cu fruntea sus, sigur pe forţele sale, fiind remarcat imediat şi salutat de unii dintre cei mai cunoscuţi critici literari ai zilelor noastre.
- Detalii
- Scris de Ioan Vasiu
Citește mai departe: Dumitru Tâlvescu - poetul care „strigă în zări despre vise albastre“
Prin anul 1993, când destinul ne-a hărăzit să fim colegi de redacţie la „Clipa” lui Radu G. Ţeposu, plecat în condiţii cel puţin misterioase, mult prea devreme dintre noi, nu mă gândeam că în tânărul sudist Ioan Romeo Roşiianu, printre puţinii din grupare, zac bogăţii lirice nebănuite. Faptul nu a scăpat neobservat lui Ion Burnar, poetul care a intuit ca şi în cazul multor altora, comoara ce trebuia exploatată. Comentând volumul de debut „Unghi al durerii” Editura Panteon , Piatra Neamţ, 1994, Burnar nota, ”Încrezător în forţa cuvântului, tânărul poet se află meru în stare de alertă, în postura de căutător de sensuri, de noi metafore cărora povara unei tinereţi dezlănţuite le dă un parfum aparte.” Iar tânărul poet de atunci confirmă, „Versurile sunt nouri/deasupra sufletelor/Ceaţă risipită de patimi/ascunse-n metafore...
- Detalii
- Scris de Dragomir IGNAT
Poemele celui de-al doilea volum semnat de Mihai Doloton poartă amprenta lirismului bacovian, lucru certificat încă de la bun început prin titlul Frământări din morminte (apărut la editura Pontos, Chișinău, 2015) și întărit ulterior atât prin imaginarul poetic similar, cât și prin existența unui poem dedicat marelui simbolist – Poetului George Bacovia.
Se configurează o atmosferă ostilă, în care singurătatea devine personaj ce ia în stăpânire totul. E sesizabilă o dilatare a clipei și, totodată, o persistență în stare, prin fructificarea formelor de gerunziu ,,curgând”, ,,plângând” etc. Pe urmele poetului său preferat, Mihai Doloton surprinde materia într-o lentă și interminabilă cădere, disoluție (Iarna suflă-ncet -/ Frunze de omăt/ Cad” – Poem de martir).
- Detalii
- Scris de Mihaela Oancea
Citește mai departe: Mihai Doloton – un poet al nihilomelancoliei