*Richard Bach, Iluzii; Pescărușul  Jonathan Livingstone, traducere și adaptare de Iulia Bontaș și Monica Dascălum RAM

     Orice Arhitect probează cu însuși riscul propriei vieți Opera durată. Tot așa, când Omenirea începuse a se îndoi de trăinicia Legii Divine, Dumnezeu a îngăduit ca însuși Fiul Său, „Cel de o seamă cu Tatăl”, să probeze cu propria-I Viață, Legea. Hristosul S-a făcut Trup, a trăit în mijlocul Oamenilor, fiind cel mai umil dintre ei. Mai mult chiar, S-a născut într-un staul, dormindu-Și primul somn în ieslea vitelor. El, Hristosul, ne-a arătat drumul spre Desăvârșire. O Desăvârșire care a început cu El. Și tot El ne așteaptă la capătul drumului.

*John Gray, Cum să reușim în dragoste, traducere de Nicolae Damaschin, Vremea

     Apărut în cadrul colecției „Zodiac” a editurii Vremea, această carte, un bestseller tradus în absolut toate limbile de mare circulație, a văzut și la noi lumina tiparului. Conform părerii editorilor, prezentul volum „a ajutat nenumărate cupluri să-și îmbunătățească relațiile și să-și comunice mai clar sentimentele și dorințele”. Poate că e chiar așa! În orice caz, după ce l-am citit, am ajuns la o cu totul altă concluzie: anume aceea că „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”, vorba unei vorbe de pe la noi. Asta pentru că eu cred că prezentul volum ne-ar transforma într-un fel de actorași de duzină, care, după îndemnurile autorului, n-ar mai trebui să aibă nici voință, nici rațiune, nici imaginație, ci doar o memorie sclipitoare, pentru a putea reține absolut toate replicile ce trebuie spuse în anumite împrejurări.

* Richard Leakey, Originea omului, traducere de Ion Oprescu și Ana Maria Glavce, Humanitas

      Încă din primele pagini ale acestei cărți publicate în seria Science Masters, serie care, conform afirmației editorului a fost lansată concomitent în peste 50 de țări, descoperim un Richard Leakey întru totul de acord cu teoria darwinistă despre originea și apariția omului pe Pământ; totodată și un fervent susținător al celei conform căreia „Africa a fost leagănul omenirii”, idee îmbrățișată de altfel și de părinții săi, celebrii antropologi Louis și Mary Leakey. Și, la fel ca și ei, Richard (de origine africană) s-a încăpățânat să caute „adevărul” în sedimentele pământului „negru”, dovedind încă o dată faptul că „oamenii de știință sunt adesea ghidați nu numai de rațiune, ci și de sentimente”.

*Nicolae Lotreanu, Regula imbecilității, Alternative

     Încă din prima fază a „avertismentului” cu care a găsit de cuviință să-și înceapă cuvântarea către cetitoriu, N. Lotreanu riscă să-și dea singur cu tifla. Cu alte cuvinte, cu toată modestia pe care ține s-o sublinieze în frazele următoare, se prezintă pe sine însuși ca pe-un profet în adevăratul sens al cuvântului, ca pe-un profet care a intuit „tot ce avea să se întâmple în viața noastră socială, cam din 1974” încoace. Asta datorită unor date pe care „le-a obținut singur, datorită unei intuiții neliniștite, sensibil, aproape la limita patologicului”, ajungând să trăiască „cu intensitate” drame pe care doar el le întrezărea. Deși uneori strica petrecerile prietenilor săi.

*Ștefan Vaida Marinescu, Gloria memoriei, Calende

     După volumele Sala olinzilor, Atac la persoană și Aventura dimineților cuminți, volume publicate în intervalul a zece ani, între 1984 și 1993, poetul Ștefan Vaida Marinescu, prin această Glorie a memoriei, publicată la editura Calende, vine hotărât din urmă. Dacă anterioarele lui cărți n-au convins că Ștefan și-a găsit un drum al său (poetul trecând de la un stil la altul), ei bine, această ultimă realizare confirmă faptul că o dată cu maturitatea biologică și-a atins și maturitatea poetică. Asta în pofida ușurinței cu care se pot distinge în volumul Gloria memoriei cele două linii (ce par a fi definitive la el) remarcate de Mircea Bârsilă în prezentarea cărții: