O poveste de dragoste din China maoistă. Doi îndrăgostiţi nu se pot căsători şi să trăiască fericiţi, pentru că el era deja însurat, dar nu reuşea să divorţeze. Cartea lui Ha Jin lasă cititorului o urmă de nostalgie şi de compasiune, dar şi ideea clară că dragostea învinge orice obstacol, chiar dacă victoriile ei vin, câteodată, mult prea târziu…În afară de o poveste de dragoste, şi de suferinţă, cartea ne „invită” într-o lume în care n-am vrea să fi fost vreodată…Şi totuşi, oamenii au supravieţuit şi în vâltoarea unor astfel de ideologii devastatoare pentru sufletul omenesc! Pentru început, aflăm cum se muncea în agricultură atunci şi acolo:
„Sătenii […] pliveau cartofi într-un câmp, departe, atât de întins că în mijlocul lui fusese înfipt ca marcaj un steag roşu; atunci când ajungeau la el, puteau lua o pauză.”
- Detalii
- Scris de Horia Picu
Citind cartea ,,Povestiri din Apuseni” scrisă de distinsul meu profesor de pedagogie de la Liceul Pedagogic din Cluj mi-am adus aminte dintr-odată de niște cursuri de estetică și literatură comparată ținute de dl. Liviu Rusu pe când eram studentă la Facultatea de Litere din minunatul oraș de pe Someș – Cluj- Napoca. Era un curs facultativ la care mergeam foarte mulți dintre noi fiind atrași de farmecul și personalitatea profesorului care prezenta fenomenul literar în analiza lui intrinsecă.
Ce argumente aducea pentru a justifica existența operei literare?
Spunea esteticianul și folcloristul Liviu Rusu
- Detalii
- Scris de Mureșan Olimpia
MOTTO: „Sufletul este un colector exclusiv de lumină, de gând, de cuvânt și purtare” (Ce e sufletul? de Eugen Nicolae Gâscă și Mihai Aroșoaie)
„Eu sunt Lumina Lumii!” zice Mântuitorul – iar omul este o scânteie din Marea Lumină Divină. Toată lumea știe ce e gravitația – însă nimeni nu o poate vedea. Lumina o vedem, știm de unde vine, dar nu știm ce este cu adevărat. E undă, e formă vizibilă de energie, poate fotonii o definesc sau este o radiație electromagnetică?
Cert este că acolo unde e lumină – la un moment dat apare și întunericul și invers – e dualitatea existențială: bine/rău, lumină/întuneric, bun/rău, sus/jos etc.
- Detalii
- Scris de Mureșan Olimpia
Sunt întâmplări în viaţa noastră care parcă vin peste noi fără să le chemăm. Vin, ne fac să ne gândim la ele şi la urmări şi după ce au dispărut. Aşa ceva trăieşte şi eroul scriitorului G.M.Vlădescu.
„De mii de ori am încremenit cu braţele sub cap, gândindu-mă la fratele meu…[…] am încercat să mă fixez la începutul începutului şi să deapăn povestea din fir în fir, aşa cum am trăit-o şi aşa cum am înţeles-o.”
Doi prieteni, doi oameni care se simţeau atât de apropiaţi sufleteşte încât se considerau fraţi. Doi oameni care au crescut în familii în care condiţiile de trai au fost diferite, dar nimic n-a stat în calea prieteniei lor.
- Detalii
- Scris de Horia Picu
Citește mai departe: „Moartea fratelui meu” de G.M. Vlădescu
*Lucian Dumbravă, “Maidanul filosofilor”(Ed Nico, 2013).
De cele mai multe ori, am - uneori plăcută – senzaţia că scriitorii români din diaspora, aceia care reuşesc să câştige victorii în bătălia cu păstrarea nealterată a limbii române şi nu îşi deformează limbajul contaminându-l cu neologisme care mai de care mai şocante şi nu îşi adaptează stilul după chenare care nu ii definesc, strigă înspre noi pentru a nu fi uitaţi dar mai ales pentru a lua atitudine in legătură cu ceea ce se întâmplă în ţara de baştină care rămâne un etern acasă pentru ei. Cu acest deziderat am purces la drum în lectura romanului semnat de Lucian Dumbravă, un scriitor român talentat, un tânăr care trăieşte în Portugalia dar are premii importante în ţară pentru cărţile sale:
- Detalii
- Scris de Gabriela Ana Balan