În anul care de-abia a trecut, editura Vremea și-a îmbogățit „Colecția Poesis” cu alte câteva titluri. Între acestea, o notă aparte are și volumul de debut al poetului Isac Gabriel, „Timpul mă doare”. Așa cum remarca și d-na Silvia Colfescu în prefața volumului, Isac Gabriel a încercat să brăzdeze „fie și numai cu o zgârietură, obrazul de piatră a timpului”. Gestul este cu atât mai semnificativ cu cât el se întâmplă atunci când mulți semeni de-ai noștrii se gândesc să lase locul celor mai tineri. Faptul în sine scoate în față un om îndrăgostit de viață, un om care se încăpățânează să fie în continuare martorul unui „timp scriitor de fapte”, conștientizând că „ce-a mai rămas pe hârtie./ Prin morminte în ruină,/ În divina comedie/ Și în vechea rădăcină”
- Detalii
- Scris de IR Rosiianu
Apărut la Editura Junimea Iaşi, 2013, cu o prefaţă semnată de academicianul Liviu Pendefunda, volumul de versuri ”În numele tatălui”, debutul editorial al lui Cristinel C. Popa se remarcă, într-adevăr, așa după cum ne semnalează chiar prefațatorul, ca fiind o voce puternică și particulară. Aș zice că nu avem neapărat o carte de poezii ori de poeme cât o carte de Poezie, discurs despre Poezie, cu modulații fine în articulări ale nuanțelor. Aceste nuanțe care farmecă și transportă din lumea stereotipiilor și banalității, a uniformului, a mecanicismului și automatismelor. Ce transportă? Acel ”ce” al Ființei noastre, acel ”ceva”. Unde? Într-un ”alt” spațiu, ”într-altundeva”, transformând-l pe ”ce”, sensibil-discret, ”într-altceva” – lume a distincției, distinsă. Lume alcătuită din finețea petalelor, elitrelor de fluturi, pleoapelor, pufului de păpădie care dă sens vântului.
- Detalii
- Scris de Horia Muntenus
Citește mai departe: CRISTINEL C. POPA – ,,ÎN NUMELE TATĂLUI”
AURELIAN TITU DUMITRESCU – „MELANHOLIA DEŞERTĂ- CIUNILOR”, EDITURA VINEA, 1996
O poezie în care incertul prezent e împărat şi-mpărăteasă tristeţea scrie dragul poet Aurelian Titu Dumitrescu, o poezie în care su- fletului nu-i mai ajung limitele trupului, poate nici în cele-ale lumii nu-i încap poverile de simţuri. El vorbeşte de marasmul unei omeniri care a cam întors spatele Frumuseții şi Divinului cu aceea şi ușurinţa cu care-ar putea scrie despre tot ce este în lumea asta mai frumos şi mai frumos. Aurelian Titu Dumitrescu, aşa cum multele titluri pe ca- re şi-a adunat numele vin să confirme, nu are nici un fel de complexe în faţa cuvântului. El jonglează cu Acesta, îl stoarce de vlagă şi sen- suri multiple smulge plinătăţii lui.
- Detalii
- Scris de IR Rosiianu
CASSIAN MARIA SPIRIDON – „PIATRA DE ÎNCERCARE”, EDITURA JUNIMEA, 1995
Ochiul critic al cititorului avizat este în măsură să descopere creşterea sau descreşterea, după caz, valorică, a unui poet. Pentru acesta, fiecare nouă carte, îi permite să îngroaşe sau să mai şteargă din contururile spiritualităţii celui vizat de exerciţiul său critic. În funcţie de starea şi statutul noii/noilor realizări.
La mulţi poeţi, de-a lungul vremii, astfel de evoluţii sau involuţii au putut fi constatate. E şi cazul poetului ieşean Cassian Maria Spiridon. El a crescut în ochii criticii de specialitate cu fiece nouă carte. Fiecare din acestea i-au îngroşat contururile spiritualităţii proprii.
- Detalii
- Scris de IR Rosiianu
Lumea are nevoie de scrisori . De scrisori de dragoste, de scrisori pline de tandrețe și grație. Oamenii au nevoie de scrisori. Au nevoie să-și trimită unul altuia scrisori. Să simtă mireasma hîrtiei și a plicului, a cernelii și a scrisului. Din departele uitării în aproapele găsirii. Scrisori ‘miresmate de puterea cuvîntului poetic mirosind a lavandă și iubire, ”a prietenie cu Dumnezeu” și a ”turla bisericii împungînd norii”.Ioan Romeo Roșiianu ni le trimite pline de prospețime și vitalitate din Nord de Baia Mare către fiecare în parte și toți întreolaltă.
Fiecare scrisoare respiră o stare. Fiecare scrisoare este o treaptă. Fiecare scrisoare este o confesiune.
- Detalii
- Scris de DORIN PLOSCARU