EdituraPimIași 1015

Aparținând proiectului îndrăzneț “Cenaclul Literar la distanță” și făcând parte din seria antologie , noua carte a binecunoscutului și prolificului prozator Ion N.Oprea intitulatăsugestiv“Nu uita…”, a apărut anul acesta( 2015), la editura ieșeană Pim. Cartea este un volum impresionant ce numără 529 pagini și constitue un depozitar valoros de articole, eseuri, prozescurte, schițe, nuvele și multe, foarte multe poezii ale celor care is-au alăturat împărtășindu-I entuziasmul, bucurându-se de spațiul ce le-a fost oferit în cartea doamnului  Ion N.Opreaspre a-și publica scrierile.

Carmen Nicoară a absolvit Facultatea de Litere la Cluj. A debutat literar în Revista Gândirea, serie nouă, în anul 1994. Pe ruta Cluj-Napoca – Paris își poartă cuvintele din care se alcătuiesc poeziile cuprinse în volumul de debut Structuri pentru demolat gala, 125 de pagini, publicat la Editura Eikon, București, 2015, volum ilustrat de Răzvan Krivach, cu o postfață semnată de Lucia Verona.
Structuri pentru demolat gala, așadar... Gala? Cine este gala? Alter ego-ul care, așa cum surprinde Lucia Verona, îi permite poetei „să se dedubleze, să se demoleze, să se reconstruiască fără încetare”. De altfel, gala este o entitate bine coagulată și coerentă în spațiul virtual, desenând o lume proprie, „le monde gala”, și care acum, iată, își face debutul și „pe hârtie”.

    Pe Gheorghe Pârja l-am cunoscut cu niscaiva ani buni în urmă, ca gazetar mai întâi, în timpul peregrinărilor mele prin Maramureș. Apoi, imediat după aceea, ca însuflețitor al „Serilor de poezie de la Desești”, locul său de baștină și, pe unde, preț de două decenii, au trecut aproape toate „numele” literaturii române. Și, încet-încet, între noi s-a închegat o strânsă prietenie, udată, din când în când, și cu câte „un deț de pălincă”. Întotdeauna mă deranja încăpățânarea sa de-a nu debuta. Sub ochii lui, ai noștri, se nășteau și mureau poeți. Unii mai mari, alții mai mici. Numai Ghiță Pârja se îmcăpățâna să „tacă”. Dar, cum toate în lumea asta au un sfârșit, poetul „mut” de la poalele Gutinului s-a hotărât să spargă gheața tăcerii sale. Și după cum se știe deja, abia apărutul volum „În numele Tatălui”* i-a și fost premiat la untima ediție a Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației.

În urmă cu ceva timp am fost invitată la o întâlnire a Ligii Scriitorilor, invitație pe care am acceptat-o. A fost prima dată când am fost la o întâlnire a ligii și sper ca vor urma și altele la care voi merge ca membru.

Acolo mi-am făcut prieteni noi și am vorbit cu oameni care au aceeași meserie pe care mi-o doresc și eu: scriitor. Odată ce a doua mea carte va fi tipărită voi putea spune că sunt scriitoare cu normă întreagă. Abia aștept acel moment. Cu acea ocazie, am primit în dar două cărți: un roman și o carte cu poeme de dragoste. Acestea sunt două din cele 6 cărți publicare de Maria Ieva. Am citit romanul și am să îmi spun părerea în cele ce urmează.

„Lenjerie pentru Sfântul uitat”

„Asumându-și postura unui Macedonski contemporan” în aprecierea profesorului și criticului literar Gheorghe Glodeanu, poezia lui Ioan Romeo Roșiianu este, de fapt, „consecința întoarcerii sale la origini”. Apărut la editura băimăreană Cybela, volumul „Lenjerie pentru Sfântul uitat” semnat de Roșiianu (lansat joi, 26 martie, a.c. în holul Palatului administrativ), este dedicat poetului Alexandru Popescu - Tair, „ primul maestru de suflet și slavă” al autorului. „Încercând să-i pătrundă lenjeria de Sfânt uitat”, prozatorul Marian Ilea întărește ideea lui Mircea Marian potrivit căreia volumul în cauză este „o carte care se susține singură”.