Pe micuţa autoare Ana Maria Gȋbu a recentului volum de poezie (al VII-lea) „Când vor muri macii”, apărută la Iași, ed. PIM, 2015, elevă, clasa a XII-a la Colegiul Naţional Grigore Ghica din Dorohoi, o recomandă Lucia Olaru Nenati – prin frumoasele cuvinte înscrise pe coperta a IV-a a cărţii: „În totului-tot Ana Maria, cea care a cucerit odinioară internetul cu personalitatea ei sui-generis, continuă să devină tot mai mult ea ȋnsăși”. Am crezut în destinul ei de scriitoare de certă valoare și poetă născută (pentru mine, ca lector) odată cu apariţia celui de-al V-lea volum de poezie, ȋn 2013, la o lansare de carte ȋn Onești. Timpul, cel mai bun judecător, ne va da dreptate, căci este o luptătoare care crede în menirea ei. Dacă ne-am lua după poemul care dă și titlul cărţii, am spune că poeta vorbește doar despre dragoste.

„Surâsul dintr-o lacrimă”, Editura „Eurostampa”, Timișoara 2015. 

 „nu știu nici de ce scriu,/ mă las purtată de o entitate crescută de ceva timp în mine. / nu o văd, dar o simt/ în fiecare dimineață își scaldă fața/ cu lumina din ferestrele mele veșnic închise. / ea e cea flămândă de lumină, / de tandrețe, (melancolie albă)”

Am pătruns oare în universul fermecat al poeziei, ori am intrat într-o biserică unde eram doar eu cu sufletul ei și cu noi era Dumnezeu?

M-am transpus între paginile cărții „Surâsul dintr-o lacrimă”, Editura „Eurostampa”, Timișoara 2015,

MIRCEA ȚUGLEA -  poezie scrisă când muza era în concediu

     „Dincolo de conștientizarea normală a actului poetic, Mircea Țuglea este cu adevărat și un continuator al tradiției ovidiene, prin intermediul Proeziei pătrunzi într-un topos consacrat vibrând patetic și vital, acela al Tomisului, cetate utopică și scârnavă în care pulsează limfa tomitană și se simte mustul vieții la fiecare pas (în cafenele, în locuri antice, pe stradă, pe plajă, etc.) mai profund decât în alte spații culturale. Consider că prin această nouă ars amatoria, poezia de la Pontul Euxin propune, în sfârșit, pe unul dintre cei mai talentați reprezentanți ai ei; nu întâmplător el și este bursierul Premiului Herber pe 1996.”, spunea Marin Mincu pe coperta a IV-a a volumului de debut al poetului Mircea Țuglea, cel care, la ultima ediție a Frontierei POESIS

Aflat la a patra carte de poezie, Ioan Romeo Roșiianu, în „Poetul ucis de cuvinte”, Editura Cybela, Baia Mare, 1999, este frisonat de pulsiuni romantice, fiindcă poetul este un profund romantic, irecuperabil în felul de a se raporta la realitate. Este un romantic, în sensul bun al cuvântului, unde declarația patetic-nostalgică și rememorarea se închide ca într-o carapace, fiind produsul unei mizantropii vizionare, al impulsului frenetic de a coborî ființa în metafizicul existenței, unde „orașul murea sub călcâie de var/ mustăceau ani de visare și moarte/ umbre fantome amintiri și-o paradă de zvonuri/ și-un dans ciudat al silabelor spuse șoptit/ un dans al silabelor sădite-n poem”. Găsim aici un filon al titanismului romantic, devastator și neliniștit, dar și trufaș ce-și poartă suferința ca un drapel de biruință asupra propriei existențe. Experiența pare mai degrabă rimbaudiană.

Întâmplător sau poate nu întâmplător, în una din zilele trecute am fost contactat, pe o reţea de socializare, de către un tânăr care m-a rugat să-mi exprim părerea asupra unor versuri de-ale sale. Zis şi făcut. Grupajul de poezii scrise în vers alb, primit de la tânărul poet, m-a surprins într-un mod plăcut. Discursul său liric trădează un talent care trebuie încurajat.

Este vorba despre Ciprian Amza, în vârstă de 20 de ani, student în anul al doilea la Facultatea de Litere din Bucureşti care, deşi nu scrie poezii de mult timp, a reuşit deja să-şi formeze un stil propriu. Grija „construirii“ unor frumoase şi inedite metafore, lejeritatea exprimării directe a unor sentimente de moment, stăpânirea regulilor de bază ale limbii române,