Anatole France ilustrează mai bine ca nimeni altul că amintirile pot fi reaşezate în memoria noastră diferit, în funcţie de starea afectivă de moment, sau în funcţie de vârsta pe care o avem când ne reamintim de ele. “Cartea prietenului meu” ar putea fi despre scriitorul francez, dar, la fel de bine ar putea fi cartea primilor ani de viaţă ai oricărui cititor.

“Mâine! A fost un timp când acest cuvânt era pentru mine plin de cea mai frumoasă dintre vrăji. Si ce mult iubeam atunci viaţa! Credeam în ea ca un îndrăgostit, şi nu mi-ar fi trecut prin gând că ar putea să se poarte aspru cu mine, deşi ştiam cât e de nemiloasă.

Cu toate acestea, am pierdut speranţa, şi acum nu mai pot să aud cuvântul Mâine! fără a încerca un sentiment de nelinişte şi de tristeţe.”

Am intrat în posesia volumelor cu nr. VI şi VII ale cronicilor şi articolelor care consemnează activitatea Clubului epigramistic “Spinul” Baia Mare, volum omagial dedicate părintelui Clubului “Spinul”, domnului Preşedinte de Onoare profesor Ioan Şiman. Lucrarea scrisă de unul dintre membrii fondatori ai clubului şi om de bază al acestuia – Toma Gross Rocneanu - apare sub egida Bibliotecii Judeţene “Petre Dulfu” Baia Mare, în cadrul programului cultural “Maramureşul perpetuu”, seria “Pagini contemporane”, director dr. Teodor Ardelean, lector de carte prof. dr. Gabriela Gros Medan.

Dintre incitantele titluri, unele apărute în “Informaţia zilei de Maramureş”, “Graiul Maramureşului”, “Cetatea Rodnei”, blogurile Cenaclului Scriitorilor Maramureş şi Izvoare Codrene, altele în revistele de specialitate “Epigrama” şi “Spinul” spicuim: “Intrăm în ritm”,

În cadrul Simpozionului Naţional de la Săliştea de Sus din august 2014, aflat la cea de-a V-a ediţie, prin grija şi la iniţiativa domnului profesor Simion Iuga ( coordonator ) precum şi prin contribuţia profesorilor Simion Bogâldea, Dumitru Chiş, Maria Mărioara Chiş, a documentaristei Maria Vlad, a bibliotecarei Ileana Pop şi nu în ultimul rând a primarului oraşului Săliştea de Sus ec. Ştefan Iuga s-a realizat tipărirea volumului 5 al mărturiilor acestui eveniment de „propăşire spirituală şi materială a neamului românesc” cum scrie în Cuvântul înainte dr. Adrian Rezeanu de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rossetti”.

În cadrul acestui recent volum apărut la Editura „Risoprint” Cluj Napoca

Mircea Băduț ne uimește cu o nouă carte denumită DONQUIJOTISME ANTROPOLEXICE, o carte de eseuri extrem de interesantă, plachete de studii filozofice, sociologice și psihologice, literare și chiar științifice, mai ales pe domeniul biologiei, dedicate acelor aspecte inefabile ale prezentului ce prefigurează viitorul, totul privit din unghiuri insolite, autorul demonstrând încă o dată că face parte din lumea extraordinară a scriitorilor de literatură științifico-fantastică. Acest tip de literatură are criterii estetice speciale și deosebite față de literatura obișnuită. După cum se știe, și suntem cu toții de acord, în artă există mai multe adevăruri artistice asupra unui element artistic în timp ce în știință nu poate exista decât un adevăr, unu și numai unu, asupra unui adevăr științific. Fiind și artă, deoarece este literatură, și știință pentru că face apel la elemente științifice,

În îndepărtatul an 1930, chiar în ziua Echinocţiului de primăvară, 21 martie, când sub cerul plin de parfumuri, pământul se primeneşte cu straie noi de iarbă şi pomii îşi prind fundele verzi, iar albinele abia trezite din amorţeală mai confundă câte o rază de soare cu părul blond al copiilor, în casa învăţătorilor Maria şi Teodor Utan din Vadu Izei era sărbătoare: sosea pe lume primul lor fiu, căruia în bună tradiţie ardelenească aveau să-i dea nume de împărat roman: Tiberiu.

Tiberiu a rămas în urmă, mereu tânăr. Ni-l amintim: un lungan cu ochi frumoşi, zvelt, cu ceva izbitor de curat în ţinută, în privire şi în vers.