Ovidiu VasileCu poetul Ovidiu Vasile mă știu de câțiva ani datorită Taberei prieteniei ”De amicitia” și scriitoarei Mariana Moga și l-am perceput ca fiind un tip rece, ”nealcoș”, chiar arogant dar așa cum se spune că ”aparențele înșeală”, citindu-i poeziile din volumul ”Roata cu hamsteri”, editura ”Napoca Star, 2019 am descoperit contrariul, adică un poet sensibil la nedreptățile sociale de azi, un justițiar al penelului, un patriot adevărat chiar dacă acest lucru nu-l aclamă în gura mare, un poet cu har, cu metafora la purtător,  principial și temperat în același timp în demersul său literar.
De altfel, motto-ul cărții sună cam așa: ”Poți să scrii tâmpenii chiar și aberații,/că vei lua premii dacă ai relații.../și vor spune unii care par să știe,/că ești capel-maister întru poezie”.
Și ca să-l cunoaștem mai bine pe poetul clujean Ovidiu Vasile am să apelez la cuvintele maestrului Cornel Udrea, care în cuvântul de început numit ”În loc de prefață” afirmă: ”Citindu-i aceste producții literare, ne-am dus cu gândul către o anume categorie total opusă lui Ovidiu Vasile, cea a veleitarilor care-și forțează norocul în literatura atât de sensibilă a patriotismului declarat.

pod de cuvinteÎn Tabăra prieteniei „De amicitia” din Alba Iulia m-am reîntâlnit cu un bun prieten, poetul Romulus Moldovan, care nu a venit cu mâna goală, ci cu al doilea său volum de poezii, „Pod de cuvinte”, Editura „Ecou Transilvan”, 2020, Cluj Napoca.
Ingenios şi grăitor în acelaşi timp titlul volumului „Pod de cuvinte”, sugerând legături interumane prin comunicare, conectarea la gândul celuilalt, părtășia la același cod. Dacă e să mă raportez la omul Romulus Moldovan, el este într-adevăr un prieten de cursă lungă, care cultivă acest sentiment cu asiduitate, ardoare şi absolută sinceritate, folosind drept principal liant cuvântul.
Printre cei care au scris despre poeziile lui Romulus Moldovan este şi poetul Ion Mureşan, care, pe ultima copertă a cărţii spune: „Poezia este, pentru Romulus Moldovan, un ritual de trecere, un pod de cuvinte între ceea ce este dat în simţuri şi ceea ce poetul bănuieşte că este dincolo de simţuri, deasupra lucrurilor mărunte. De altfel, în poemele sale revin obsesiv cuvinte din recuzita trecerii între două lumi: vaduri ale melancoliei, ferestre către cer, porţi tainice. Poetul mizează totul pe puterea ochilor minţii de a «percepe nevăzutul», lumina din oasele subţiri ale iubitei, semnalele pe care le fac îngerii ori cuvintele ce se înşiră ca o «cenuşă vie» deasupra hârtiei”.

umbreEditura eCreator din Baia Mare, prin Colecția Debut, prezintă poetul Francisc Edmund Balogh. Volumul de poeme „Recurs la umbre” aduce în fața cititorului poezii, spun eu, interesante și chiar onorabile pentru un debut.
Fără nicio îndoială, pandemia a adus schimbări majore în viața noastră și ne-a afectat mentalul. În acest context și poeții simt această schimbare și am observat asta în poemul „Izolare”, unde prin câteva versuri se declanșează o imagine, care oglindește starea prin care am trecut cu toții, distanțiere socială și izolarea la domiciliu „Tăcerea de după versuri / era totdeauna / cea mai răscolitoare poezie”.
Pentru fiecare dintre noi, fie că recunoaștem, fie nu, există un dialog interior, conștientizat mai mult sau mai puțin. Pentru autor acest dialog este transpus într-o scrisoare „tăcerea ta adâncă /  cât genunea dintre avânt și cădere, / era o scrisoare către tine însăți / începută de ani de zile, / neterminată încă, / oftatul ascuns în necuvinte / a mai adăugat un rid” (Tablou cu tine).

Toma G. Rocneanu 180Nu cunosc mulți băimăreni să iubească cu atâta patimă orașul ”Râul Domnițelor” sau să-i cunoască istoria în amănunt, începand cu secolul trecut și până azi, ca băimăreanul prin adopție dar și dascălul, epigramistul și scriitorul Toma Gross Rocneanu.
Zilele trecute primesc un telefon prin care sunt invitat de Domnia sa la Biblioteca Județeană ”Petre Dulfu” pentru a intra în posesia celei mai recente cărți semnate de Toma G. Rocneanu. Având treburi în oraș, am mers și pe la bibliotecă și am intrat în posesia cărții ”Rivulus Dominarum – Râul Domnițelor – Jurnal, epigrame și catrene”, editura ”Eurotip„ Baia Mare, 2021.
Cartea este structurată în două părți: ”Istoria Băii Mari” și ”Și Spinul se rupe...”, deși am putea vorbi și de o altă secțiune. În orice caz este o carte sentimentală, lucru pe care l-am dedus atât din materialele propuse de autor cât și din impactul pe care l-a avut asupra mea lecturând-o. Sunt ferm convins că și această carte va face parte din materialele document prețioase și necesare pentru istoricii orașului nostru dar și pentru generațiile viitoare, pentru cei care doresc să știe cum s-a dezvoltat în timp orașul municipiu de județ, cu câte jertfe, sacrificii și iubire de acest loc binecuvântat de Dumnezeu.

Constantin ArdeleanuDacă informația înseamnă putere, vă imaginați de ce purtătorii de informații, ziariștii,au ajuns să fie considerați a patra putere în stat: cei mai dezinvolți în a clama răspicat adevărul. În sistemul democrației a apărut o excrescență, greu tolerabilă de spiritele oneste, aceea de ziarist turnător la serviciile secrete. Mai mereu șantajabili și/ sau interesați material. De aceea cred că numele serviciilor ar trebui să fie caligrafiate obligatoriu serVICII, deoarece ele au misiunea, aparent nobilă, să descopere slăbiciunile unor oameni, ce pot avea influențe asupra unor decizii importante, bazându-se pe viciile turnătorilor. Un tânăr moldovean, născut în 1911, în familia unui învățător cu 11 copii, a urmat cursurile Liceului Internat din Iași, la zi, apoi la particular, cu un an de repetenție(bacalaureatul îl ia în 1933), și rămânând orfan de tată în 1932. Începând cu 1935 debutează în presa vremii, în diverse redacții, și ca orice tânăr visător al  României Mari, cochetează și cu poezia. Războiul îl va plasa în Biroul  Statistic Militar  Iași, cu misie de contraspionaj înarmata mareșalului.