George Petrovai

Pe reputatul medic psihiatru, intelectual și poet Ieremia Lenghel îl cunosc de peste trei decenii, timp în care l-am vizitat acasă (cu prietenii Andrei Hossu, Petre Roman, Viorel Igna etc.) și la cabinet de multe ori, de fiecare dată având discuții extrem de fructuoase, pe diverse teme. Da, căci domnia sa nu este numai un om instruit, ci și un admirabil interlocutor, care știe ca nimeni altul să întrețină conversația prin răbdare încurajatoare, punctări stimulative și întrebări constructive.

Cum n-am pretenția că-l cunosc în detaliu, deoarece cu toții suntem captivii socratianului Gnothi seauton sau Cunoaște-te pe tine însuți (Nosce te ipsum spuneau latinii), iată motivul pentru care i-am completat portretul biografic și moral-spiritual cu informațiile furnizate de Vasile Igna (fratele mai mare al profesorului Viorel Igna), eminent om de cultură și fost coleg de liceu al poetului-medic I. Lenghel, care – în Cuvânt de însoțire la cartea În prag de Zen (Editura clujeană Limes, 2025) – îl descrie pe autor („cu care am împărțit, timp de patru ani, aceeași clasă de liceu") ca fiind „tăcut, ușor retractil, cu zâmbetul în colțul gurii, dar cu lecțiile întotdeauna bine pregătite", iar pe studentul medicinist nu doar ca foarte serios, ci „de-o conștiinciozitate care-i trăda (...) firea din totdeauna", îndeosebi „conștiința că-și găsise adevărata vocație, pentru a cărei împlinire nu economisea niciun efort și nu rata niciun prilej de temeinică și onestă afirmare".

Mihaela CD

Scriitorul, poetul și profesorul MIRCEA DORIN ISTRATE este o personalitate marcantă a literaturii românești contemporane, un adevărat pilon al culturii ardelene, având o activitate bogată pe plan cultural și literar.

Domnia sa este membru în Consiliul Director al L.S.R. și Președinte de Onoare al filialei Mureș a Ligii Scriitorilor din România, filiala pe care a înființat-o în anul 2015 și a condus-o până în 2024.

Pentru activitatea sa literară și culturală având peste 4000 de poezii și peste 30 de volume publicate, a primit nenumărate premii, distincții și onoruri dintre care amintim aici câteva: Ordinul „DONUM SACRUM UNITATIS" cu CRUCE, din partea Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, Distincția „PRO LIBRO SENATOR" de Tg. Mureș din partea Consiliului Județean Mureș, Diploma „OPERA OMNIA" din partea Ligii Scriitorilor din Romania, titlul de „CETĂȚEAN de ONOARE al Culturii" din partea Trustului de Presă „AMBASADOR", Titlul de „APOSTOL AL CULTURII" din partea L.S.R, Diploma „STEJAUL de AUR" obținută la „Gala Artelor-2025 din Montreal - Canada, Diploma și Trofeul Galei Naționale de Poezie „Mihai Eminescu" -2026 din partea „Asociației Naționale a Cavalerilor de Clio".

lRomanul Viața de care fugim de Ioan Andreica se înscrie în sfera prozei psihologice contemporane cu accente memorialistice și autobiografice, propunând o analiză a universului interior al intelectualului format și afirmat în contextul societății românești din ultimele decenii ale regimului comunist. Dincolo de aparența unei structuri fragmentare, organizate în șase capitole distincte, opera relevă o construcție unitară bazată pe continuitatea experienței existențiale a protagonistului Ion (Nelu), personaj care devine suportul unei ample investigații asupra raportului dintre individ, societate și propriul destin.
Prin tematica abordată și prin modalitățile narative utilizate, romanul valorifică resursele introspecției și ale analizei psihologice, ilustrând procesul de formare și maturizare a unui personaj confruntat cu dileme profesionale, afective și morale.
Cele șase capitole ale romanului – Destinul nu ne-a zâmbit, Ai locul tău în inima mea, Viața de care fugim, O să mă întorc acasă, Peste suflet nu se trece și Pasagera din dreapta – funcționează ca secvențe autonome ale unei biografii spirituale. Deși fiecare capitol dezvoltă o experiență particulară, toate converg către conturarea unui profil psihologic coerent.

b   În poezia „Suntem noi, oamenii...", din volumul Mângâieri tardive, domnul Valentin Lupea aduce în atenția cititorului una dintre cele mai vechi și mai tulburătoare întrebări ale omenirii: cine este omul și care este locul său în univers?
   Poemul este construit ca o succesiune de interogații care nu urmăresc să ofere răspunsuri definitive, ci să deschidă noi orizonturi de reflecție. Autorul pășește pe teritoriul marilor preocupări filosofice, acolo unde certitudinile se împuținează, iar întrebările devin mai importante decât răspunsurile.
   Versurile sunt străbătute de o profundă neliniște existențială. Nu este neliniștea omului dezorientat, ci a celui care caută necontenit sensuri, încercând să înțeleagă raportul dintre bine și rău, dintre rațiune și inimă, dintre infinit și limitele propriei condiții. Întrebările sale amintesc de frământările care au însoțit gândirea umană încă din Antichitate, de la reflecțiile lui Socrate și Platon până la meditațiile lui Blaise Pascal asupra omului situat între infinit și neant.

bobocea    Mihaela CD a fost întotdeauna preocupată în operele sale de marile adevăruri existențiale , de marile teme și motive întâlnite frecvent atât în literatura română, cât și în literatura universală .
    Poezia Mihaelei CD dezvăluie căldura și sensibilitatea sufletului, dorul de părinți și de persoanele dragi, triumful vieții,iubirea- febra sufletului, trecerea ireversibilă a timpului, îndemnul de a merge mai departe, chiar dacă viața nu este întotdeauna așa cum ne-am dori, iubirea față de Dumnezeu, dialogul  cu ființa divină , rolul și responsabilitatea poetului în viață, în societate.
    Mihaela CD ne oferă în dar, nouă , cititorilor, nu numai versuri , dar și în proză, eseuri motivaționale, aforisme, adevărate lecții de viață lăsate posterității , adevăruri și sentințe , cercetând natura umană , profunzimea sentimentelor și subtilitatea vieții, într-o simfonie a gândurilor , a sufletului pur, sensibil.
    Sunt slove încărcate de simboluri, îmbrăcate în strai divin, slove ce mângâie sufletele, luminează existența .