„Atitudinile lirice” exprimate de Valentin Lupea în volumul „Dincolo de crepuscul” dezvăluie constanta apetență a autorului pentru lirica de factură filosofică. Așa cum menționează dl. Lupea în fragmentul bio-bibliografic de la finalul volumului, operele literare pe care le-a scris „sunt impregnate adânc cu întrebări filosofice esențiale asupra existenței insului individual sau colectiv, asupra lumii actuale sau dintotdeauna, cu trăirile și frământările ei, operele fiind gândite și trăite nu numai cu sufletul, dar și cu spiritul.” Într-adevăr, poemele din noua carte sunt rezultatul unei remarcabile și echilibrate fuziuni între gândirea lirică și meditațiile filosofice. Văzută din această perspectivă, lumea poeziilor lui Lupea este plină de semnificații metafizice și vibrații interogative, universal valabile, referitoare la rostul estetic al poeziei, implacabilul destin al omului, trecerea timpului și imensitatea cosmosului.
Neasemuit de frumoase și profunde, sunt – spre exemplu - cele patru poeme din ciclul „Atitudini lirice” devenite instrumente lirice de sondare a unor probleme împrumutate din sfera metafizicii, esteticii și existențialismului filosofic.
- Detalii
- Scris de Liliana Moldovan
Poetul, dar eram tentat să spun artistul Dumitru Liviu Musca, deoarece pe lângă poezie este preocupat și de pictură, ne surprinde plăcut cu volumul de poezii „Doruri adunate...”, editura „Eurotip” Baia Mare, director Pamfil Godja.
Din prefața semnată de Marinel Zoicaș aflăm că volumul de față: „...este o călătorie lirică prin labirinturile sufletului, o colecție de trăiri, gânduri și amintiri ce au prins glas în cuvinte.”
Volumul „Doruri adunate...” cu cele peste 100 de poezii, așezate tematic și temeinic în 7 capitole abordează teme și motive precum: copilăria, familia, condiția umană, natura, dragostea de neam și țară, iubirea în toate formele ei, sărbătorile creștine, timpul și trecerea ireversibilă a lui, etc.
Demersul liric al lui Dumitru Liviu Musca se poate explica și prin cuvintele scrise la începutul volumului despre crezul lui pe acest pământ: „M-am născut să trăiesc o viață plină de strălucire în suflet și în inimă, dar goală de strălucirea arginților în buzunare...și nu-mi pare rău deloc!”. Exact așa gândește un poet, numai dacă-i luăm ca exemple pe François Villon ori Mihai Eminescu!
- Detalii
- Scris de Gelu DRAGOȘ
Citește mai departe: Dumitru Liviu Musca ne dezvăluie dorurile lui
Cu bucurie semnalez faptul că prolificul scriitor George Petrovai din Sighetu Marmației a ajuns la al patrulea volum al proiectului său intitulat „Exerciții filosofico-sociologice”, editura „Valea Verde” Sighetu Marmației, lector de carte Ion Mariș.
La fel ca în precedentele volume, George Petrovai, într-un stil propriu, cursiv, clar, face o radiografie lucidă și acidă a vremurilor pe care azi România o trăiește. Discutăm de o țară cu un trecut demn, plin de jerfe, un prezent dureros și un viitor confuz, incert. Multe articole sunt reflecții și comentarii estetice despre crimele politice care au început încă din antichitate, despre „progresele românilor postdecembriști într-ale ipocriziei, hoției și imposturii”, despre cârmuitorii fără har și scopurilor lor parșive”, despre „revoluționarul politruc Marcel Ciolacu”, despre „cele mai profitabile afaceri făcute pe seama sănătății omului”, despre „alcoolismul sau tragedia românească de-a privi lumea prin fundul paharului”, despre „bolnavii de putere și influența planetară din spatele coronavirusului”, despre „carențele de fond ale democrației”, despre ce lăsăm în urma noastră”, despre „limba ce-o vorbim-cea mai măreață catedrală a românilor”, despre „ce bine-o duc aleșii răi”, despre „bolile incurabile ale omenirii” și multe alte teme, motiv pentru care v-o recomand cu căldură.
- Detalii
- Scris de Gelu DRAGOȘ
Motto: „Eu te iubesc cum n-am iubit vreodată
iubita mea cu alb ascuns la tâmple
aș vrea să-ți fiu iubit și sigur frate
și depărtarea să nu se întâmple...
eu te iubesc cum n-am iubit frumos/ că mai frumos de-atâta nu se poate/ hangerul morții s-a înfipt în os/ durerea mi s-a cuibărit în coaste...”
(Ultima declarație de dragoste)
Poet, publicist, editor, animator cultural - Ioan Romeo Roșiianu scrie un volum de poezii având aceeași tematică: relația cu Dumnezeu, cu semenii și cu moartea.
Moartea fiind subiectul principal al versurilor apare ca un personaj prezent, permanent în aura poetului gânditor în versuri nostalgice: „Dac-ar fi o despărțire, pe primul plan ar fi mama poetului: „mama mea în zare-i depărtarea/ prin păduri mai mișună tăceri/ tu mi-ai fost în viață toată zarea/ și mi-ai dat putere din puteri/ îmi e dor de jalea mea de dus/ dar mi-e liniștea pocal de nori/ mama mea tu în apus te-ai dus/ să m-aștepți la margine de sori...”
(Mama mea mi-e dorul)
- Detalii
- Scris de OLIMPIA MUREȘAN
Aceste abordări critice au fost scrise ca urmare a preocupărilor criticului literar Valentin Lupea asupra poeziilor și prozelor care i-au fost date spre lecturare și analizare.
În „Cuvânt înainte” scrie că:
„Este absolut obligatoriu inițierea unei prelungite dezbateri, al cărui obiectiv să fie separarea falsului poetic al unor epigoni zgomotoși și parazitari, de personalitățile într-adevăr creatoare, de autorii unor universuri poetice în sine.” Aș adăuga la această aserțiune că autorul acestei culegeri de recenzii, analize critice, prefețe, postfețe,eseuri, referințe critice etc tocmai acest lucru face luând în vizor mulți autori cu operele lor, expunându-și punctul său de vedere spre descoperirea stilului personal al fiecărui scriitor.
Cred că a luat ca model critica făcută de George Călinescu privind fenomenul literar în ansamblul lui social și estetic.
- Detalii
- Scris de OLIMPIA MUREȘAN