Dimensiunea morală a romanelor lui Augustin Buzura

             Am tot mai mult convingerea că literatura este un “topos spiritual” indeterminabil între iluzoriile coordonate geografice, fiind în tot cazul “centru”, şi în niciun caz “periferie”. Este o “aşezare” cu marginile nicăieri şi cu centrul peste tot; şi poate din acest motiv am dizgraţiat constant sintagma “periferie literară” sau “literatură de periferie” (în sensul provinciei), rezultată din prejudecata raportărilor la un “centru” coordonator prin care se înţelege îndeobşte “capitala”. Nu putem constata aici decât un moft reprobabil care sfidează deopotrivă şi raţiunea, şi evidenţa. O negare fără temei a mişcării browniene a talentelor şi a valorii, prea des contrazisă de istorie ca să mai aibă măcar autoritatea perfidă

Dimensiunea morală a romanelor lui Augustin Buzura

        Am tot mai mult convingerea că literatura este un “topos spiritual” indeterminabil între iluzoriile  coordonate geografice, fiind în tot cazul “centru”, şi în niciun caz “periferie”. Este o “aşezare” cu marginile nicăieri şi cu centrul peste tot; şi poate din acest motiv am dizgraţiat constant sintagma “periferie literară” sau “literatură de periferie” (în sensul prvinciei), rezultată din prejudecata raportărilor la un “centru” coordonator prin care se înţelege îndeobşte “capitala”. Nu putem constata aici decât un moft reprobabil care sfidează deopotrivă şi raţiunea, şi evidenţa. O negare fără temei a mişcării browniene a talentelor şi a valorii,

Mărturisesc că întotdeauna am primit cu surprinsă plăcere producţiile literare ale tinerilor, ale liceenilor în special, ştiind că ei trăiesc cea mai roditoare vârstă a lirismului, când puritatea simţirii este încă nealterată de pervertiri ulterioare, iar gândurile lor sunt limpezi ca zorii.
Am şi prefaţat câteva cărţi, cu pasiunea filologului, cu onestitatea critică necesară şi cu gustul cititorului calificat, refuzând hiperbolizările gratuite şi repudiind encomiastica fanfaronardă. Am aplicat o critică de întâmpinare şi o evaluare cât mai exactă, rezervându-mi dreptul profesionistului de a semnaliza cititorilor apariţia noilor frumuseţi, şi trecând conştient cu vederea nesemnificativele stângăcii inerente oricărui debut.

După debutul editorial, consumat recent ( Note si atitudini) un florilegiu publicistic de articole, note, impresii si însemnări, publicate în periodice, de-a lungul vremii, Editura Stef, 2011), Dr. Profesor Marius Popescu, pare hotărât a deschide o pandorică serie de surprize, scoţând din tainiţele intimităţii sale o admirabilă carte de poezie, surprinzătoare ea însăşi, prin calitatea virbraţiei lirice pe care, de altfel, autorul n-o lăsase să se întrevadă decât în ocazionalele sale recitări, febrilitate, din…clasici, pentru care nutrea o constantă admiraţie.
Anatomia Sperantei este un volum consistent de poezii (125) cu titluri simbolice, unde prozodia clasică se armonizează excelent cu versul liber, ca o îngăduinţă a canoanelor, excelent orchestrată de un dirijor care cunoaşte perfect partitura, dirijând fără cusur simfonia mută a cuvintelor.

Motto:
Dalila din Fîşia Gaza
Iu-bea tăria ca Zaraza
Dilaila de la Severin
Sor-bea din votcă şi din vin

    I-am admirat întotdeauna pe Poeţi (zâmbind înverşunat poetaştrilor!) pentru harul lor dumnezeiesc de a se exprima în cel mai frumos grai din univers, care este graiul exclusiv al Poeziei.