Cu Maria Cernegura am interacționat în mediul virtual, acum ceva timp, când a lansat un apel către autorii de poezie de a-i trimite cărți pentru o activitate ce vizează domeniul său de activitate, psihologia. Pe lângă faptul că mi-a plătit cărțile trimise, am primit în dar și cartea sa de debut “Pasăre în devenire” apărută în 2015 la Editura SemnE având un „Cuvânt de întâmpinare” scris de Florentin Popescu, redactor șef al revistei „Bucureștiul literar și artistic”,  intitulat „Călătorind pe o libelulă albastră”. Poeta a debutat în prestigioasa revistă, Bucureștiul Literar si Artistic.  Volumul mai sus amintit s-a bucurat de cronici scrise de Ion Roșioru, Mihai Merticaru, Florin Costinescu, Florentin Popescu și a obținut câteva premii la concursuri de poezie.
Pe lângă truda scrierii poemelor,

Ca și în volumele precedente, Codruț Radi aduce și în Nesfârșitul prag – Editura Rafet, Rm. Sărat, 2016 – o poezie cerebrală, reflexivă, scrisă într-o tonalitate echilibrată, fără  vreun fel de revărsări sentimentale, excedentare, deși traduce în versuri neliniștile unui spirit frământat de problemele lui și ale lumii, o imagine a unui peisaj lăuntric străbătut de dorința de a străpunge cercul sau de a depăși pragul dintre realitatea imediată și cea visată, încercând, totodată, să-și afle locul în raportul dintre eternitate și vremelnicie.

            Dedicat fenomenului artistic nu doar ca poet, ci și ca pictor, grafician, sculptor, Codruț Radi este preocupat, în mod firesc, de procesul de creație, de menirea celui care își consacră viața frumosului,

Despre opera marelui scriitor ucrainean, Constantin Dobrogeanu - Gherea spunea:
„Ceea ce caracterizează mai ales poeziile lui Șevcenko, în afară de o formă splendidă, de o limbă populară curată, e o durere și o jale nespusă pentru muncitorimea ucraineană, pentru frații lui de suferință. În niciun poet mare nu e concentrată atâta gingășie și nestrămutată iubire pentru popor și atâta durere pentru suferințele lui.”

Poeziile din „Cobzarul” respectă întru totul marile direcţii observate de criticul literar Dobrogeanu-Gherea. În creaţia lui Taras Şevcenko un loc principal îl ocupă tema patriotismului, a dragostei de ţară. Impresia pe care o lasă stihurile Marelui Cobzar ucrainean este că acesta şi-a iubit ţara dincolo de limitele umane.

Antoine de Saint-Exupéry a fost pilot al aviaţiei militare franceze în perioada celui de-al doilea război mondial. În cartea sa, „Pământ al oamenilor”, e de remarcat în egală măsură pilotul obişnuit să înfrunte toate primejdiile, dar şi scriitorul plin de har, omul iubitor de oameni, omul admirator al naturii şi al frumuseţilor Pământului. Poate de la înălţimea la care zbura cu avionul, se vedea tot ce e frumos pe lumea  asta, erau peisaje diferite şi oameni mici ca nişte furnici, cu gânduri curate. Autorul ne povesteşte despre începuturile sale în drumul anevoios al desăvârşirii ca pilot, ne descrie locuri văzute de sus din care nu lipseşte admiraţia pentru acest neîntrecut pictor peisajist care este  natura.

“Trăiam cu spaima munţilor din Spania, pe care nu-i cunoşteam încă,

Privirea ni se încarcă uneori de atâtea obiecte împreună cu personaje încât riscăm să nu putem defini lucrurile simple, care chiar trebuie să ni se întâmple orice  ar fi cu tot cu mărunţişurile din palmă; putem fi dimpotrivă/deopotrivă una cuminte. Parte din întreg despre care nu putem a şti de-aievea dacă e parte sau întreg; câtă vreme e, înseamnă că e bine fiind.

             În oricare oriunde te-ai îndrepta, există părţi la întreguri întrepătrunse cu anume variabile cardinale pe care mai bine să le ştii decât să le afli că le-ai fi putut ştii.

             Avem spre a purta cu noi tocmai ceea ce ne-ar putea defini odată şi-odată.