Doina Petrulescu Anton – „Hei, copii, vă salut din Euforia!”, Editura LIMES, Cluj – Napoca, 2013

Aceste gânduri nu sunt despre o simplă carte, ci despre una care-a fost distinsă în anul 2014 de filiala Cluj - Napoca a Uniunii Scriitorilor din România cu Premiul „Interart”.

O carte înşelatoare a publicat în 2013 poeta Doina Petrulescu Anton din Sighetu Marmaţiei.

Ştiută-n lumea literelor de multă vreme sub numele de Doina Rândunica Anton, poeta care-a debutat editorial abia la vârsta de 49 de ani

Eseist, critic literar, dascal intru ucenicie literară și avatarurile limbii române, pe ințelesul școlarilor, poet,  Viorel Mureșan și-a dobândit o prestigioasă notorietate prin preocuparea stilizării Cuvântului, o preocupare insistentă , aplicată.  În logosul poetic îndeosebi, Viorel Mureșan  obține efecte de o precizie impecabilă, concentrate pe cadențe miniaturale, lapidare , șlefuite cu finețe , cizelate într-o armonie a cuvântului  elaborat, criptat. Vocația sapiențială a creativității sale poetice își află o dreaptă și de necontestat   măsură  în Buchetul de Platină(Editura EIKON, Cluj, 2010). Buchetul , trimitere la grația florală, iar platina , sugestie a metalului  perfect, in forma si materia sa de unicitate aristocratică . Mulțimea vegetală încorporând în efemeritatea sa organică, esența strălucirii  și a perfecțiunii metalelor. 

Comentariului meu de azi i-am dat un subtitlu: „Doina Rândunica Anton, grădinarul de cărţi”

„Nu pot să nu scriu,
 Inimii mele i-au crescut degete.”     
O  mărturisire făcută de poetă cititorilor săi. Doina Rândunica Anton scrie cu toată fiinţa ei. Timpul creaţiei ei literare nu-i niciodată separat de timpul pentru serviciu, pentru familie sau pentru concedii.

Permiţându-mi s-o parafrazez pe scriitoare, spun şi scriu tare şi răspicat:

De ce am mai citi o carte de poezie azi, când există o adevărată inflaţie de manifestare în scris? Iar dacă am face-o, de ce am alege volumul de poezie „A 11-a petală”, propus nouă de Marius Iulian Zinca, autor cunoscut mai ales din întâlnirile Reţelei Literare, reţea a poeţilor de limbă română, de pretutindeni.

Cartea atrage atenţia în primul rând prin titlu, un titlu bine alcătuit, pus la cale am spune, reper al ideilor cuprinse sub paradigma unei simbolistici simplu exprimate, complex elaborate.

„A 11-a petală” defineşte o imperfecţiune,

Povestirile lui Michel Tournier sunt nişte parabole cu întâmplări la prima vedere banale. Ceea ce face întreaga carte apreciabilă e stilul folosit de autor de fiecare dată când doreşte să capteze atenţia.

Printre altele, scriitorul ne oferă o continuare a romanului lui Daniel Defoe, „Robinson Crusoe”. Fostul marinar singuratic se reîntoarce în apropierea insulei unde a trăit o mare parte a vieţii sale. Face aceasta deşi anii au trecut şi peste el, având în plus o situaţie familială confortabilă. Aparent,

„...viaţa normală părea să fi cicatrizat acea paranteză ca o rană căscată, de neînţeles, plină de verdeaţă luxuriantă şiţipete de păsări, deschisă în trecutul lui de un capriciu al destinului.”