La editura „Amanda Edit” Bucureşti, director Baki Ymeri a văzut lumina cea de-a patra carte de poeme a lui Vasile Dan Marchiş numită „Zodii de rezervă”, redactor de carte Ioan Dragoş şi o prefaţă semnată Daniel Marian. Volumul cuprinde 56 de poeme iar despre autor poetul albanez Baki Ymeri afirmă că: „Vasile Dan Marchiş este un poet real şi original. Este cel care s-a oprit lângă noi cu povara metaforelor”. La rândul lui poetul Ioan Dragoş consideră că: „Poezia lui Marchiş are sintagme reuşite, dezbate teme apropiate de socialul economic, religios şi de asemenea de universul structural” . Poetul Dragomir Ignat citindu-i poeziile observă că: „Sunt detectabile câteva simboluri cu care operează poetul – iubirea, mirarea, cuvântul, imaculata zăpadă, iarna ca anotimp şi stare de spirit în acelaşi timp, dumnezeirea”.

Proza „Viaţă de adolescent“ structurată pe cincisprezece capitole deschide volumul „Cugetări“. Partea a doua a volumului „Cugetări“ este destinată publicisticii şi cuprinde douăzeci şi unu de materiale ce au fost publicate iniţial într-un ziar sau revistă.

Titlul volumului înfăţişează ideea că materialele publicate au fost scrise datorită unor trăiri, a unor împrejurări corespunzătoare unui anumit moment din viaţa scriitorului.

„Lupta pentru existenţă“ de exemplu a luat fiinţă într-o toamnă în urma unei experienţe trăite de scriitor în timp ce se afla cu albinele în pastoral între localităţile Ciuta şi Iaz.

Florica Bud - ”Cui îi place școala?”, Casa Editorială ODEON, 1997

          Ajunsă deja la cea de-a cincea sa carte, prozatoarea maramureșeancă Florica Bud este deja cunoscută criticilor și, îmi place să cred acest lucru, în aceiași măsură și de către publicul cititor. ”Cui îi place școala?”, carte în mod surprinzător inclusă în cadrul Colecției ”Inedit” a Casei Editoriale ODEON, deși are alocată în exclusivitate mai micilor cititori – este una care se adresează ”tutror celor ce se consideră tineri în spirit” - după cum nota în unul din textele care formează posfața acestei cărți Traian T. Coșovei, poetul care a demostrat aptitudini deosebite și pentru critica literară.

Mărturisesc că mi-au trecut pe sub degete o groază de texte inflamate, în care cuvintele sunt chinuite sadic, ori tranşate cu fierăstrău sintaxelor barbarizate, paroxistice, încât aventura eruptivă exuberantă a celor 45 de poeme, m-a reconfortat.

            Traumatizantă jucărie/carte îndelung râvnită de unii, generos sponsorizată de mecenatul dornic a gira genialoizii talibanismului unor sereleuri tiparnice, seamănă cu produsele surogat, chinezeşti, de pildă unghierele care nu taie, brichetele care nu se mai reumplu, artificiile de tot felul, de unică folosinţă.

            Am văzut şi lansări de carte de „unică folosinţă”,

Volumul Ochiul curat a văzut lumina tiparului în anul 2015, la Editura Pim, numără 140 de pagini în care se îmbină poezia Dorinei Stoica și grafica lui Mihai Cătrună; de asemenea, cartea are patru capitole (Sentimente, Ce iubire e asta?, Existus, respectiv Ochiul curat) ce transportă lectorul pe tărâmul yin-yang, edificatare fiind glisările certitudine-incertitudine, încântare – dezamăgire etc.

Cea dintâi parte elogiază împlinirea în cuplu, sesizându-se efervescența trăirilor celor doi, ce refac cu nesaț unitatea androginică: ,,suntem două părți ale aceluiași întreg”. Existența în sine presupune, în cazul artistei, o continuă chemare a iubirii, fie că e vorba despre eros sau despre agape: