idmMotto: „Sufletul este un colector exclusiv de lumină, de gând, cuvânt și purtare”-Ce este sufletul? De Eugen Nicolae Gîscă și Mihai Aroșoaie
O carte scrisă din suflet pentru suflete care o înțeleg!
Aflată la cea de-a treia carte-poeta Iulia Dora Marinescu publică la editura Ecreator din Baia Mare-având ca editor pe poetul și jurnalistul Ioan Romeo Rossianu un volum de poezii cu titlul Evadare unde încep îngerii- împărțit în două secțiuni și anume-„Înapoi în mine” și„ Oglinzi concave”.
Chiar de la cele două titluri se întrevede aria preocupărilor scriitoarei și anume introspecția psihologică a gândului și exprimarea lui prin cuvânt, în cazul nostru prin cuvintele unor poezii axate filozofic pe  observarea reacțiilor sufletului aflat în diferite situații de lumină; „eul”-lăuntric-ascuns se găsește-ntr-un continuu dialog  cu „eul” de suprafață.
Poeta scrutează adânc „eul” său autentic-precum oameni aduși din Laponia ca să realizeze „oameni de zăpadă moderni” iar „poetul” stătea undeva „plângând ca un copil” în adâncurile conștiinței sale, ca apoi să pășească ușor prin iarbă(a se înțelege „lume”)-„pentru a recunoaște lumina...”

mbrPe doamna profesoară Maria Berciu parcă o cunosc de o viaţă! Ne-am întâlnit la Clubul „Spinul”, la evenimentele CASPEV, la cenaclul Ligii Scriitorilor, în atelierul de pictură a Domniei sale, dar oare unde nu ne-am intersectat?! Cu un temperament dezinvolt şi un zâmbet minunat nici măcar nu-ţi dai seama că doamna este profesoară de matematică, a studiat stiinţele exacte, fiindcă domnia sa iubeşte literatura (a şi publicat câteva cărţi), epigrama, pictura (are mai multe expoziţii personale şi de grup), călătoriile, viaţa într-un cuvânt.
Aşa că nu m-a mirat deloc faptul că va publica o nouă carte de poveşti, de confesiuni, de amintiri cu şi despre prieteni, la editura „eCreator” Baia Mare, director Romeo Ioan Roşiianu.
Prima calitatea a povestirilor Mariei Berciu este sinceritatea mărturisirilor, apoi subiectele alese, trăirile autoarei, personajele atât de umane şi bine creionate.
De altfel, prozatorul Marian Ilea la volumul „Fortuite” scria despre Maria Berciu următoarele: „Cartea...ai sentimentul că se citeşte singură. Există o artă a dozajului epic pe care această autoare îl are nativ. Vă invit să o citiţi şi să cunoaşteţi multe faţete ale oraşului în care trăim, faţete pe care doamna Maria Berciu vi le oferă cu generiozitate. E doar un semnal şi-un îndemn la lectura acestui text, despre o adevărată doamnă a culturii acestui spaţiu maramureşean!”.

Moara lui Gelu 1Gelu Dragoș s-a născut în satul Lucăceşti, din lunca Someșului, fostă reședință a voievodatului Lucăcesti, comuna Mireșu Mare, județul Maramureș, la data de 22 februarie 1967, într-o familie de " bogotani ", iubitori ai cultului pentru vechime și tradiții, fiind al doilea fiu al lui Aurel și - al Anei.

Așa după cum singur mărturisește, bunicul său dinspre mamă a fost morar, având moară pe Someș ( " . . . bunicul meu dinspre mamă a fost morar / [ . . . ] eu macin numai cuvinte " ) .
Școala primară și cea gimnazială le face în satul său natal, unde director și diriginte era profesorul Ion Georgescu ( pictorul și poetul Ion Georgescu-Muscel ). Încă de pe atunci, elevul Dragoș era atras în direcția lirismului, iar profesorul Georgescu îl încurajează în acest sens.

Și-a continuat apoi studiile la Liceul de electrotehnică din Baia Mare ( actualmente Colegiul Tehnic „George Bariţiu” Baia Mare ) .

mbr    De multe ori mi-a fost dat să aud că viața cutărui om este un adevărat roman și m-am  întrebat, de fiecare dată, ce fapte, ce întâmplări ieșite din comun i-au marcat existența, l-au individualizat în comunitate, ce persoane miraculoase sau forțe supranaturale i-au influențat destinul. În asemenea împrejurări mi-au trecut prin minte subiectele a sute de opere literare citite într-o viață de profesor de specialitate pentru a descoperi acele fapte „excepționale” surprinse de autorii lor, pentru a justifica faptul că viața personajelor respective este un „adevărat roman”.
    Judecate în sine, de la un act sexual petrecut într-un anumit scop (cel al lui Ion cu Ana lui Vasile Baciu din romanul eponim al lui Liviu Rebreanu) și până la năzbâtiile lui Nică al lui Ion Creangă, în fond firești pentru orice copil trăitor în mediul rural dintr-o anumită epocă, întâmplările în care sunt angrenate personajele unor opere literare sunt unele obișnuite, repetabile oriunde și oricând, întâmplări pe care le povestești, în mod obișnuit, la o șuetă cu prietenii, cu vecinii, cu diverși colocutori.

mbrdespre “Culorile iubirii” de Maria  Berciu

Multă vreme am fost tentat să-i dau dreptate lui Herbert Marcuse care nu dădea nicio ṣansă unui destin (“Povestea unei vieţi, povestea unui eṣec”) dar Maria Berciu face dovada că în puterea omului (dacă vrea cu adevărat)   stă succesul ṣi nu eṣecul.
După o carieră de succes ca profesor de matematică îṣi descoperă o splendidă vocaţie (cea de pictor profesionist) la o vȃrstă la care alţii se gȃndesc cum să-ṣi drămuiască pensia ṣi se apucă alături de tinerii care i-ar fi putut fi elevi să studieze (ṣi să termine) artele plastice, în speţă pictura.
Maria Berciu l-a contrazis cu tenacitatea cu care ṣi-a corectat destinul pe Herbert Marcuse iar lui Hegel îi confirmă spusele (că omul se naṣte cu cel puţin trei genialităţi, pe care din păcate nu le urmează ṣi nu le valorifică) dovedindu-ne că omul îṣi este sieṣi  magistru dar ṣi sfetnic ṣi psiholog.