farame                            O frunză bătută de vânt, o fărâmă de dumnezeire e viața omului. Trăim clipe, momente, tresăriri și renunțări într-un dans absurd al unei perpetue lupte. Îmbrăcați în har divin, unii semeni reușesc să transpună în versuri părticele din sufletul lor. Asta face și Teodora Chiric Butuc, dezvăluindu-și trăirile, emoțiile și sentimentele într-un lirism dinamic, războinic chiar, în volumul „ Fărâme de dor”, apărut în 2018 la Editura „Ecreator”, din Baia Mare. Respectând valorile, bunul simț, educația strânsă de-a lungul timpului, autoarea ne oferă o paletă de poezii de dragoste, o dragoste ce înnobilează și dă viață și îndemn în a-i da slavă lui Dumnezeu, în așa fel încât să fie „Precum în cer și pe pământ”. Nihil sine Deo! Pledând pentru valori reale, autoarea dă slavă lui Dumnezeu în majoritatea poeziilor, bucurându-se de fiecare clipă și de frumusețea oferită simțurilor sale: „Îți mulțumesc pentru toate / Dumnezeule Bun și Sfânt / Tu, care m-ai scos din moarte, / De-atâtea ori pe-acest pământ!” Teodora Chiric Butuc este o apărătoare a integrității, a sentimentelor pure, curate, nelăsând răul să pătrundă în suflete: „Există o mare minune-n lumea asta / Care repară absolut totul, / În toată existențialitatea / De pe tot mapamondul / Aceasta e numai Iubirea / Cea dătătoare de viață, / Din care însăși fericirea / Își soarbe a ei dulceață / Nimic în toate nu au valoare / fără picătura acestei măreții, / Oricât ne-ar fi strădania de mare / Fără ea totul ar fi pustiu” (De unde vine?). Trăind sub auspiciile iubirii și pentru aceasta autoarea acestui volum își dedică tot sufletul luminii.

Pan Moniqa„Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce vreodată, ci le scutură din când în când”, spunea Tudor Mușatescu.
Așa se pare că intenționează și Moniqa Pan în volumul de debut „Polaritate și viață”, apărut la Editura „Ecreator”, din Baia Mare. Intenția ei nu este doar de a scutura, ci se pare că vrea să se debaraseze de ele, în cele patru secțiuni din care este alcătuit volumul de față: „Nou și de la capăt”, „Polaritate”, „Simplitate” și „Viață, gânduri scrise din frământări trăite”.
Autoarea se confesează cititorului într-o serie de gânduri, unele așternute în rânduri, o filosofie proprie, trăiri, emoții și sentimente adunate și scuturate de praful amintirilor în speranța a ceva „Nou și de la capăt”: „Când credem că lumina fuge și se ascunde de noi, pătrunde cerul în casă. Noi, cei neînțeleși privim și spunem: Pe cei care nu simt iubirea ca pe un torent, pe cei care nu vor să se trezească, lăsați-i să doarmă!” Noutatea unui nou început e o nouă iubire.
William Shakespeare scria: „cei nefericiți nu au alt remediu decât speranța”.
Nimic mai adevărat.
O inimă frântă, pierderea unui „Chip după suflet” sunt drame existențiale.

Pan Moniqa1. Un prieten îmi zicea: profesia de jurnalist te-a mutilat pentru restul vieții. L-am înțeles, artistul din el nu acceptă să stai la pândă, să studiezi reacțiile publicului, pentru a-i capta atenția, în permanentă competiție cu breasla. Adesea, când deschid câte un volum de versuri (de fapt fișierul cu pricina), îmi amintesc conversația aceea care m-a lăsat cu un verdict - sau un defect - pe viață. Cred că la un posibil dialog cu autoarea, sentința ar fi confirmată. În consecință revin la începutul fișierului, disciplinat, decis să dau o șansă cititorului din mine. Cu răbdare găsim acele momente din propriul nostru flux al memoriei, când descoperim o altă poezie, o altă autoare, mai discretă - și șansa versului potrivit la momentul potrivit, pentru cititorul potrivit. Lăsând așadar canoanele poetice pe raftul lor de bibliotecă, gest impardonabil pentru un critic, admisibil însă la un cititor, am considerat util să mă opresc la limbaj, comunicarea fiind până la urmă deductibilă la acesta, în măsura in care mediul devine mesajul însuși. (Iată-mă avocat al noilor medii, care  de mult nu mai sunt noi, au devenit mediul - cu articol hotărât - în care trăim și comunicăm mai tot timpul). Demersul este productiv, "Nou și de la capăt" demonstrează achiziții lingvistice în context asociativ capabile să surprindă, uneori să uimească, ba chiar să îi dea cititorului o oarecare bătaie de cap, semn că ne aflăm, autoarea și cu mine - cititorul - pe drumul cel bun. Aici se cuvine o precizare. Nu cred în metoda riglei gradate, care măsoară conținutul de poezie din text, după cum nu cred nici în divizarea canonică a poeților și nici in divinizarea lor. Cred în actul de creație ca expresie a libertății, o formă de sfidare a constrângerilor.

https necenzuratmm.ro images Articole 2020 Mai 01 Ioan Aurel POP coperta 520x235De curând, în anul 2019, Editura Litera a determinat publicarea volumului menționat în titlul acestor note de lector. Există două repere pe care dorim să le aducem în atenția cititorilor: personalitatea autorului și valoarea semnificativă a cărții propuse celor care lecturează istorie, valoare afirmată evident de textul ei.
    Ioan-Aurel Pop, istoric, absolvent al Universității Babeș-Bolyai, Facultatea de Istorie-Filosofie (1979), profesor universitar al respectivei universități (1996), membru corespondent al Academiei Române (2001), membru titular al Academiei Române (2010), rector al Universității Babeș-Bolyai (2012), președinte al Academiei Române (2018). Este mai mult decât impresionantă lista lucrărilor istoriografice pe care le-a redactat fie singur, fie în colaborare cu alți autori. Spațiul tipografic nu ne permite să le înșiruim acum. Menționăm un singur titlu Istoria României Compendiu, coordonatori Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, poate cel mai semnificativ pentru dimensiunea națională a scrisului istoric românesc.
    De la romani la români Pledoarie pentru latinitate este o expresie istorică ce accentuează dimensiunea ontosului românesc. Importanța demersului reiese din Argument, care deschide volumul: ...În investigarea trecutului românilor au intervenit, însă, mereu și considerente extraștiințifice, mai ales anumite interese politice interne, dar și dorințe de denigrare, rivalități între vecini și chiar teribilisme din partea unor intelectuali cu profil de adolescenți întârziați...

cop 1f                      Motiv de bucurie pentru creștini, Floriile reprezintă intrarea lui Isus în Ierusalim, întâmpinat fiind cu ramuri de finic și palmier... Alături de această bucurie ce precede Învierea Domnului Hristos, Editura „eCreator”, din Baia Mare ne-a întâmpinat cu un buchet mare și variat de flori, de toate culorile, din colecția „Antologica”, volumul „Flori(i)le Poeziei”, realizat de neobositul călător dinspre suflet înspre suflete, Ioan Romeo Roșiianu. Cu o muncă titanică a cules flori de peste tot, așezându-le cuminți în două secțiuni, respectiv poezie și proză, într-un buchet de peste 420 de pagini în care semnează 66 de autori. Flori mai mari, mai mici sunt împreună într-un alt op de colecție al acestei prestigioase edituri. Nihil sine Deo! Tematica antologiei este dată chiar de titlu, în paginile acesteia descoperind scriituri pornite din suflet, percepții firești și sensibile ale celor antologați. Totul vibrează a iubire, pentru că „dacă dragoste nu am, nimic nu sunt” (Sf. Apostol Pavel), acest „dar dumnezeiesc” („Părinte Sfânt, te rog, nu-mi lua iubirea, / Căci Tu mi-ai dat-o, dar dumnezeiesc”), acest „duh” („ai scris cu duh în trupul meu plăpând / o lege, o iubire, o cale și un gând”). Deloc întâmplător, volumul debutează cu un îndemn: „Luminează, Poetule, / Căci ție ți-a dat Creatorul lumină, / Ruptă din Sine / Ca tu să faci bine / Cu necuprinsa și nestinsa Lumină!” și toate paginile sunt pline de acea lumină de care putem fi în stare, deoarece „Universul s-a născut din dragoste / poate din prea multă / și de aceea se tot întinde” , deși „Cândva cuprindeam universul cu un singur ochi într-o unică îmbrățișare pictată de îngeri”.