Cartea de față, PUTEREA IUBIRII, cartea poetei Mihaela CD, apărută la Editura GLOBART UNIVERSUM, Montreal-Canada, 2026, după cum ne spune și subtitlul cărții (Poezii de dragoste), este o carte de versuri în care se face cântată iubirea, dragostea, acest fenomen universal și este dedicată "Cu toată dragostea mea, soțului meu iubit, / Soarele care îmi luminează viața".
Pornind de la ideea că dragostea este un sentiment complex, manifestat printr-o afecțiune puternică, definirea ei ar fi un demers la fel de complex, foarte dificil, cauzat fiind tocmai de complexitatea manifestărilor sale precum și de diversitatea legăturilor afective cuprinse în acest cuvânt, pentru că, nu-i așa, dragostea se poate manifesta față de familie (părinți, soț, soție, copii, frați, surori sau alte rude), față de prieteni, față de partenerii romantici, față de Divinitate, dar și față de animale, obiecte, patrie, frumos, artă și așa mai departe.
O constantă importantă a dragostei rămâne reciprocitatea. A iubi cu putere pe cineva, ceva înseamnă a adora. Cu toate acestea, dragostea, alias iubirea este un sentiment mult mai puternic decât adorația, deoarece ea cuprinde o mulțime de alte proprietăți și sentimente.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
Citește mai departe: IUBIREA, RIDICATĂ LA RANG DE ARTĂ ÎN OPERA LITERARĂ A MIHAELEI CD
Articolul propune o reinterpretare mitocritică a romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu, urmărind configurarea unei epistemologii narative a adevărului ca proces de revelare progresivă. Demersul integrează perspective ale criticii literare clasice și contemporane și operează cu instrumentele mitocriticii (G. Durand) și ale hermeneuticii simbolice (M. Eliade), evidențiind rolul energiei feminine arhetipale și al structurii labirintice în organizarea sensului
Interpretarea romanului Baltagul a generat, în critica literară românească, perspective diverse. George Călinescu (1941) evidențiază structura mitico-baladescă a textului, în timp ce Nicolae Manolescu (1987) propune lectura acestuia ca roman al investigației, apropiat structural de modelul narativ polițist, în care adevărul este construit incremental prin semne și inferențe.
Prezentul studiu se înscrie în paradigma mitocritică formulată de Gilbert Durand, care definește imaginarul literar ca sistem de structuri arhetipale recurente¹. În paralel, sunt utilizate concepte din hermeneutica sacrului la Mircea Eliade, pentru care narațiunea tradițională conservă modele ale ordinii cosmice și morale².
- Detalii
- Scris de Roxana-Gabriela Bogde
Cu scriitoarea sătmăreană Loredana A. Știrbu m-am intersectat recent la ședința Cenaclului Scriitorilor Maramureș, prezidat de scriitoarea Florica Bud, în data de 31 ianuarie, prilej cu care am primit, cu dedicație, volumul de versuri „De-o mie de ani - Dor, editura „Actaeon Book” Baia Mare, director dr. Daniela Sitar-Tăut. Dar cine este autoarea?
Loredana A. Știrbu s-a născut la data de 12 decembrie 1970, în municipiul Fălticeni. Este absolventă a Universității Ecologice din București, instituție în cadrul căreia și-a consolidat formarea intelectuală și interesul pentru domeniul cultural și literar. Activează în viața literară și jurnalistică din Satu Mare, unde îndeplinește funcția de secretar de redacție al revistei „Cronograf”, implicându-se activ în coordonarea și promovarea actului cultural. Este membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), filiala „Anton Davidescu” Satu Mare, contribuind constant la dezvoltarea presei scrise regionale. Este președinte al Cenaclului literar „Cronograf”, poziție din care susține activitatea literară contemporană, sprijină autorii debutanți și participă la organizarea de evenimente culturale, lansări de carte și întâlniri literare, inclusiv la Baia Mare. Semnează creații literare (poezii), eseuri, cronici și articole în numeroase reviste de prestigiu din țară, printre care: Cronograf, Poesis, Caiete Silvane, Luceafărul, Conexiuni literare, Cetatea culturală, Citadela, Orizont, Nord literar, Marmația literară și Convorbiri literare. Activitatea publicistică este completată de colaborări constante cu publicații precum: Informația zilei, Bulevardul Știrilor, Gazeta de Nord-Vest, Jurnalul de Satu Mare, Argeș și altele.
- Detalii
- Scris de Gelu Dragoş
Citește mai departe: Poeta Loredana A. Știrbu – între iubire, memorie și identitate
Volumul de poezii „Pe urmele îngerilor mei” de Lucia Virginia Pop, editura „Casa Cărților” Baia Mare, editor, redactor de carte și ilustrație copertă Flaviu Claudiu Mihali, ilustrații grafice interior maestrul Vasile Jurje din Cicîrlău, se înscrie în registrul liricii confesive contemporane, dominată de sensibilitate, introspecție și o profundă meditație asupra timpului, iubirii și memoriei afective. Poezia Luciei Virginia Pop se construiește ca un spațiu interior al trăirilor autentice, în care trecutul și prezentul dialoghează permanent, iar emoția devine principala forță expresivă.
Titlul volumului, „Pe urmele îngerilor mei”, sugerează o dimensiune spirituală discretă, dar constantă. Îngerii pot fi interpretați ca simboluri ale protecției, ale memoriei sau ale idealului interior care călăuzește destinul poetic. Astfel, întregul volum capătă valoarea unui parcurs inițiatic prin emoție și reflecție.
Poeta deschide volumul cu o poezie emoționantă „Îmi pleacă toamna” iar poeta se simte asemeni acestui anotimp, după o dezamăgire în dragoste: „Și-mi pleacă toamna-n fiecare clipă/ Și eu rămân pustie fără frunze/ Și-au înghețat izvoarele cu lacrimi/ Și șoaptele se sting încet pe buze// Tu ai plecat la braț cu frigul toamnei/ Și încă te aud prin glasul ploii/ Mă risipesc ca frunza care moare/ Și plâng cu doruri când se-arată zorii”.
- Detalii
- Scris de Gelu Dragoș
Citește mai departe: Poeta Lucia Virginia Pop calcă pe urmele îngerilor ei
George Bănățeanu dedică și prezenta carte, FRUMUSEȚEA IUBIRII, Editura PANDA PRINT, Baia Mare, 2026, tot amintirii părinților săi, la fel ca și pecedenta carte, cu specificarea: "În amintirea mamei mele Anca Letiția".
"Am venit din trecut să vă aduc iubirea pentru că inima mea moare, fără iubirea voastră ca florile în umbră fără soare, am deschis ochii larg și-am văzut că viața este minunată. Târziu, în miezul nopții la fereastra din odaia casei mele, adesea urmăresc stelele, gândindu-mă că sufletele noastre care pleacă se urcă la cer iar fiecare stea înseamnă un suflet care ne privește de sus, poate de aceea stelele sunt atât de frumoase"(CUVÂNT ÎNAINTE).
La fel ca și-n pecedenta carte a sa, după cum spuneam și mai sus, carte de versuri, RĂMÂI ÎN SUFLET, Editura eCREATOR, Baia Mare, 2022, carte dedicată, la fel, memoriei părinților săi, Ana Letiția și Gheorghe Bănățeanu, dar și cititorilor, cărora le transmite "gânduri sincere din inimă curată", și-n actuala carte, dedicată mamei sale, Letiția, eul poetic se reîntoarce din nou la poezie, la iubirea lui pe care vrea să o aștearnă pe hârtie și să ne-o încredințeze cu mult drag, din dorința de a ține la pieptul nostru"...frumusețea acestei iubiri, câteodată veselă, câteodată tristă"(CUVÂNT ÎNAINTE).
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea