Ultima ispravă poetică a lui Mihai Epli, “Lacunele simţirii”, este structurată în următoarele secţiuni:
1. - (Stră)Luciri tardive
2. - Ḯnchinare Iuliei
3. - (Ano)Timpul reveriilor
pe care le completează cu 18 acrostihuri.
1. - (Stră)Luciri tardive
Se roagă în sanctuarul său“mirific” unde atunci cȃnd este melancolic, caută să se învingă pe sine, spre a alunga răul bolii de care suferă, ṣi-n felul acesta vrea să capete binefacerea tămăduitoare a privirii iubitei pe care-n admiraţie fără limită o zeifică (“draga mea zeiţă, / Ḯţi mulţumesc că ai fost lȃngă mine /…/ Iubita mea, / Eṣti al meu sanctuar mirific / Unde mă rog atunci cȃnd sunt melancolic”) fiindcă nu vrea să-ṣi trăiască dragostea lȃngă femei normale ci lȃngă o zeiţă terapeută (eventual ftizioloagă – “Pentru mine eṣti mierea de albine / Care îmi elimină tusea ce nu mai trece” sic!) care emoţionată pȃnă la lacrimi să fie ṣi tămăduitoare (“Lacrimile tale ce cad pe pămȃnt / Sunt la fel ca ceaiul fierbinte”).
- Detalii
- Scris de Ică Săliṣteanu
Citește mai departe: Despre “Lacunele simţirii” de Mihai Epli
Întâmplarea, sau poate nu, mă face să scriu despre poezia lui Mihai Epli pentru a patra oară, acum, cu ocazia apariției noului său volum de versuri, LACUNELE SIMȚIRII, Editura eCREATOR din Baia Mare, 2023, volumul cu numărul patru, după LACUNELE LUMINII, (Biblioteca Județeană PETRE DULFU, Baia Mare, 2020); LACUNELE SPERANȚEI, (Editura eCREATOR din Baia Mare, 2022) şi LACUNELE PRIVIRII, (Editura eCREATOR din Baia Mare, 2022), conştient fiind de faptul că LUMINA din poeziile primului său volum, SPERANȚA şi PRIVIREA din următoarele două volume, şi iată acum, SIMȚIREA, din poeziile volumului de față, îşi au lacunele lor, golurile lor, nefiind perfecte, tot aşa cum nimeni şi nimic pe acest pământ nu poate fi perfect.
Strict gramatical, spuneam cândva, vocabula LACUNĂ / LACUNE este un substantiv comun simplu de genul feminin care denumeşte un spațiu gol în interiorul unui corp, ceva gol, lipsit de continuitate în interiorul unei construcții, mai bine zis, acel ceva care-i lipseşte unui lucru pentru a fi întreg, bun şi desăvârşit.
- Detalii
- Scris de Valentin Lupea
''De fapt la mine versurile au venit singure.... din durere și din iubire...
eu n-am făcut nimic deosebit... decât le-am scris...''
Mihaela CD
Mihaela CD s-a născut în România. A emigrat în Canada în urmăcu mulți ani împreună cu familia și s-a stabilit la Montreal.A iubit întotdeauna poezia și muzica dar a început cu adevărat să scrie poezie în urma unui șoc puternic când și-a pierdut tatăl pe care îl iubea enorm.
Versurile au venit singure, fără să vrea,o bântuiau noapte de noapte cerând să fie scrise.Un dar divin,un răspuns al universului care aplică parcă o lege a compensației.Îți ia și îți dă!
Este fondatoarea revistei online: '' Poezii pentru sufletul meu",revistă de artă,literatură și cultură a românilor de pretutindeni.Pune bazele revistei în 30 octombrie 2018 în Montreal,Canada ajutată fiind de soțul Johnny care este și editorul revistei. Aceasta colaborează cu nenumărați autori,artiști,pictori și muzicieni,revista virtuală fiind citită online în peste 100 de țări din întreaga lume.
- Detalii
- Scris de George Calin
Într-o lume mult prea grăbită și superficială pentru a mai putea experimenta vremea profunzimii, Eugen Baciu ne propune o carte consistentă, la propriu și la figurat.
Această poziționare împotriva curentului și a experimentelor stilistice de tot felul – prilej de ascundere-a neputinței, inculturii și neștiinței pentru mulți autointitulați scriitori – face din temeritarea demersului său o bornă a reflecției și reflexiei la marginea unui fenomen creativ ce-ar trebui să fie filonul pur și să ne păstreze acea legătură indestructibilă și verticală cu Divinitatea de la care toate izvorăsc.
Prozatorul sădește inspirat slove, gânduri și imagini pe albul paginii, iar din această simbioză cu sinele său face din lector complice la un aparte act al creației, unul în care din adâncul respirat al ideilor răzbate o profunzime ce obligă la disecția fiecărei scene relatate și relevate.
Nu e un joc, este migala de artizan cu care Eugen Baciu împlinește natural portretele fizice și morale ale personajelor sale, mișcarea lor scenică-n acțiuni de profunzime sau pe punți de trecere-nspre alte scene fiind naturală.
- Detalii
- Scris de Ioan Romeo Roşiianu
Autorul Eugen Baciu, al cărui traseu în viață îl poziționează ca om cu experiențe variate, revine în spațiul literar cu cartea ,,Povestea unei dorințe”, publicată în colecția Proză la editura eCreator din Baia Mare.
După o carieră îndelungată, marcată de schimbări semnificative și domenii diverse de activitate, de la munca în industria minieră până la administrarea unei proprietăți și munca sezonieră în Grecia, scriitorul Eugen Baciu aduce în prim-plan o narațiune bogată și captivantă, unde elemente din realitatea sa pot fi intuite în subtextul operei literare.
Experiențele anterioare ale autorului Eugen Baciu contribuie la autenticitatea și complexitatea poveștii, conferindu-i o intensitate cu impact pentru sufletul cititorilor.
În „Povestea unei dorințe”, regăsim scriitorul cu talent nativ care se folosește de o varietate largă de simboluri și concepte, fie că este vorba de numele unui personaj, de mitologie sau de telepatie, pentru a ne oferi un tablou compozit al vieții personajelor.
Începem cu numele Loreley, al protagonistei cărții, care are rezonanțe profunde, evocând mister, seducție și frumusețe supranaturală: „fiul le explică clar că şi-ar dori ca fata lui să fie frumoasă ca o zână şi să aibă o voce magică. Aşa că fata se pricopsi cu numele de Loreley.”
- Detalii
- Scris de Adriana Crăciun