LITERE„Litere din Maramureș”de Ioan Romeo Roșiianu este o carte de critică literară a unui Maramureș ce se împarte între creație și prietenie literară.
Mulți cititori ori cunoscători ai fenomenului literar al ultimilor anicred că vor zâmbi amar spunându-și: „de unde prietenie literară în breasla scriitoricească atât de fărâmițată de dușmănii ce macină sau au nimicit scriitori și destine literare?”
În Maramureș termenul de „prietenii literare” nu e frust e, de fapt, o parte dintr-un program strategic pe care Roșiianu l-a lansat pe piața litearară cu putere și care se dovedește viabil.
Să revenim la volumul „Litere din Maramureș” care apare la Editura Ethnologica din Baia Mare.
Sunt prezentate, analizate opere literare  în număr de 34, despre 26 de scriitori maramureșeni.
Scriitorii onești puși în ordine alfabetică sunt următorii: Doina Rândunica Anton, Carmena Băințan (2), Alexa Gavril Bâle, Pamfil Bilțiu, Florica Bud, Gavril Ciuban, Alina Narcisa Cristian, Vasile Dragoș, Ioan Dragoș, Vasile Gogea, Sorin Grecu, Dumitru Iuga, Vasile Dan Marchiș, Ștefan Marinca, Nicoară Mihali, Vasile Morar (2), Vasile Muste (4), Aurelia Oancă, Gheorghe Pârja, Rodica Brad Păuna, Dorin Ploscaru, Ioan Es. Pop, Ioan Potop (2), Valentin Raiha, Nicolae Scheianu (2) și Echim Vancea.

 DM OBS COP 1  Hotărât lucru, poetul Daniel Marian nu merge pe drumuri bătătorite. I se potriveşte mesajul lui Rimbaud din poemul Corabia beată. Daniel Marian lasă impresia că poate să scrie despre orice. În recentul său volum de versuri, observaţii dintr-un sâmbure încă neexplodat, paleta pe care se întinde tematica poeziei sale este de la drac la dumnezeu.
   Iată ce ne spune poetul despre drac, într-o poezie fără titlu: “să-nţeleg ceva despre dracu/ aşa în măreţia lui sucombând lumea/ lumea bă da lumea futu-i mama ei/ de lume zise dracu…”
   Dumnezeu este văzut ca un personaj însingurat care are nevoie de om să-lajute să-şi alunge tristeţea: “un dumnezeu pentru cei trişti/ şi pentru cei singuri/ mi s-a căţărat în pod/ (…)/ a zis că vrea vin – i-am adus vin/ vrea pâine cu şuncă şi caşcaval/ vrea o cafea şi o ţigară/ vrea un televizor şi un pisic/ nişte reviste şi un rebus/ - dar o carte nu vrei,/ ilustru musafir dumnezeu?/ - n-am destul timp să citesc” (cum n-a plecat de la mine Dumnezeu). Cărţile aşadar nu ajung la urechile domnului, afirmă cu umor autorul.
    Legătura dintre habotnic şi Dumnezeu în speranţa mântuirii este văzută cu cinism: “şi te miri şi poate te spânzuri că Dumnezeu/ pleacă dintre noi fără a zice la revedere/ de fapt de Dumnezeu te spânzuri/ cu tot cu el aşa e cel mai bine/ ţi l-ai asumat atunci ia-l şi mergeţi/ acolo unde vă este locul fără paragină/ rost fără mirişti numai cer.” (eu singur cu Dumnezeu mai singur decât mine)

 DM OBS COP 1  Daniel Marian  ne apare în acest nou volum cu poeme aidoma unui ins generos fără pereche, sincer,întreg, dispus să împartă și lucrare și zbor. Înzestrat, capabil, dotat, priceput, îndemânatec și dibaci în ale versului este în același timp aed, trubadur, rapsod și gânditor.
              Un adept al poemelor sale și al poeziei în general, nu poate rămâne indiferent la desfășurarea de trăiri, stări și sentimente, contopite armonic în imagini care uneori șochează, alteori încântă și de cele  mai multe ori, bucură.
              Fiorul liric transpare dintr-un filon inepuizabil,cu existența căruia ne-a obișnuit, însă vibrația și strălucirea lui nu se repetă de la poem la poem, ci doar se mărește.
              Nu e greoi în  lecturare, nici conformist în exprimare. Rigorile poemului clasic sunt încălcate pentru a face loc unor versuri care altfel nu ar fi existat. Astfel trăirile lui Daniel Marian, adăpate de harul poeziei surprind prin revelația comuniunii, de senzația apartenenței la aceeași realitate care nemulțumește, ne intrigă. Ne surprinde mereu prin noutate, prin notele de realism, suprarealism ori metafizic pe care le decelezi în desfășurarea uneori aparent  haotică, a poemului. Revolta mărturisită cinic față de nedreptățile lumii în care trăim, mult peste înțelegerea unor acceptări de facto,răzbate ca un fir roșu în mai toate poemele sale.

dinaReputat profesor, Doctor în Filologie, semnatar al unor manuale și auxiliare școlare pentru gimnaziu și liceu, MARIN IANCU este și un cunoscut prozator, eseist, critic și istoric literar, membru al USR, atent și sensibil la operele scriitorilor români de ieri și de astăzi. I-am citit (și folosit la clasă) lucrările didactice și  articolele publicate în revistele cu profil didactic, dicționarul personajelor lui Marin Preda (1995), realizând pasiunea acestui ardelean pentru prozatorul teleormănean, concretizată prin alte trei volume, prin rubrica „Moromețiana” din revista „Caligraf” unde, de aproape doi ani, își publică cercetările despre „Marin Preda. Personaje ignorate”.
    Atent la detaliu, lector profund și posesor al unui simț critic rafinat și responsabil, cercetător acribic, Marin Iancu publică, în anul 2019, trei volume cuprinzând eseuri critice, cronici, note de lectură, evocări ale scrierilor a peste o sută de autori români, contribuind, astfel, la promovarea literaturii naționale de ieri și de azi.
    Primul dintre acestea este „Marin Preda, el însuși. Reflecții, opinii literare, confesiuni și pilde morale” (Editura Editgraph, Buzău), în care, minuțios și sapiențial, Marin Iancu este un critic documentat, din moment ce „observațiile morale și reflecțiile” marelui prozator sunt extrase din toate scrierile acestui „creator de o frapantă actualitate”, observând că ele pornesc de la firea interogativă și introspectivă a omului, devenind „meditații de o surprinzătoare originalitate și actualitate asupra destinului omului în contemporaneitate”.

borcuti  Prin cartea ,,Simfonii prin anotimpurile vieţii” autoarea, poeta Elena Borcuti a crezut că e timpul să treacă prin amintiri de la începutul vieţii şi până în prezent şi chiar începe cartea cu poemul ,,La început de viaţă” – În vals de valuri pe a timpului undă/Viaţa începe o melodie neîntrecută- apoi tenebrele iubirii Îi adulmecă viaţa şi în vers eminescian ,,În vraja unui vânt uşor/Luna deschide poarta unui nor/ ...În feericul distins al nopţii/ Două inimi rar suspină/De mult n-au mai văzut pădurea/Şi-o noapte cu lună plină!” ,,Distins”. Apoi tinereţea este o primăvară cu magnolii, trandafiri, maci roşii, păsări paradis cu păduri pline de zumzet şi floare dar şi cu primele semne ale neîmplinirii semnalate printr-un motto: ,, Nu crede într-o infinită iubire! Ea există doar în poezie.” Cu toate acestea fiinţa poetei a rămas pentru toate anotimpurile vieţii înţesată cu dragoste şi iubire de tot, de toate dar mai ales de valorile apropiate încrederii sale ca estetic,  frumosul este secretul fericirii. Poeta nu vrea să renunţe la încărcătura sentimentală: ,,E mult de când/Numai în vise te mai văd!/ Adorată de oricine/Cu zâmbetul deschis, curat,/Cu ochi ce strălucind aveai/Doar pentru mine.,,O dulce amintire”. Şi din ,,Album” ,,Cumulate sentimente de exaltare/Trăiri aparte, succese, trădare/ Jocuri de-a viaţa, minunate idile/Eresuri, ură fierbinte şi dezamăgire.