eÎntr-o seară pe când stătea adâncit în gândurile sale sumbre, auzi o bătaie  insistentă în ușa camerei sale. Rămase surprins pentru că de o săptămână de când locuia în acea pensiune nu se relaționase cu nimeni, saluta scurt pe cei ce îi întâlnea și căuta să nu intre în vorbă cu nimeni.
- Da intră, spuse.
Ușa se deschise și în încăpere își făcu apariția un bărbat ce avea în jur de șaptezeci de ani și pe care Eusebiu își aduse aminte că îl mai văzuse și salutase în câteva rânduri. Acel om locuia pe acelaș palier cu el. Era înalt, cu părul rar și cărunt, având un început de chelie, pe chipul lui ieșeau în evidență ridurile adânci ce îi brăzdau fruntea și obrajii, ochii săi cenușii reflectau o lumină a bunătății și suferinței, dădea impresia unui om ce suferise mult în viață. Nu era prea corpolent însă la anii săi dădea impresia că încă mai era în putere, era îmbrăcat cu blugi negri, tricou albastru, și o geacă subțire neagră, încălțat fiind cu adidași bleumarini.

e- Vă rog ca acum după toate discuțiile spirituale să poftiți la masă și să serviți câte ceva, îi invită Marcela.
Apoi aduse de la bucătărie două platouri în care erau piftele cu carne de vită, cașcal, castraveți și roșii. Se îndreptară cu toții spre masă. Sefora se așeză în capul mesei, Liviu se repezi pentru a se așeza lângă ea, însă Titu se interpuse în mod intenționat în calea sa și îl împinse ușor cu umărul pe Eusebiu pe scaunul cel mai apropiat de Sefora. Eusebiu neavând încotro, și datorită faptului că celelalte scaune erau ocupate, se văzu nevoit să se așeze în dreapta Seforei. În stânga ei la o mică depărtare era Marcu care nu băgase de seamă ce făcuse Titu și nici ceilalți nu văzuseră. Marcela venind din bucătărie cu un coș de pâine și văzându-i pe Sefora și Eusebiu în capul mesei spuse:
- Uite ce pereche frumoasă avem în capul mesei!
- Lui Eusebiu îi trebuie o femeie atât de frumoasă pentru că duce o viață de om singuratic, zise râzând Titu.
- Dar cum de-l vezi pe Eusebiu ca partener pentru Sefora și nu mă vezi pe mine, spuse Liviu adresându-se Marcelei.

SteluțaFemeia se misca lejer in camera de un lux orbitor. Miscarile ei, pana la cele mai simple gesturi, aveau ceva studiat, de parca se simtea observata, admirata. O indelungata obisnuinta o facea sa-si supravegheze fiecare clipa a vietii. Era de o frumusete care-ti frangea inima. Nu foarte inalta, zvelta, voluptoasa, avea un chip de o perfectiune unica. Un par lung, blond, lins, ii incadra obrajii prelungi si diafani. Chipul ii era corect fardat, insa ii lipsea ceva; la o privire mai atenta, se putea observa ca era cel mai inexpresiv chip omenesc pe care ti-l puteai imagina. Parea ca nici o emotie nu-l strabatuse vreodata. Avea 27 ani. In ultimii 10 ani, viata ei se bazase pe un joc actoricesc demn de o cauza mai buna.
Apartamentul in care locuia femeia se situa la etajul 18 al unui bloc de lux din centrul orasului. Sufrageria era spatioasa, mobilata cu elemente dintr- un lemn masiv, alb mat. Covorul gros, rosu-aprins, inabusea  pasii  femeii.  Pe perete era fixat ecranul unui televizor imens, completat cu boxe laterale de mare putere si inalta definitie. Un concert rock umplea camera de ritmurile    electrice, patrunzatoare, ale unor chitare acustice. Boxele perfect calibrate faceau camera sa vibreze. Peretii izolati fonic, antifonati, nu lasau muzica sa razbata in afara.

e- Iată o bună întrebare pentru Marcu la care cred că va răspunde cu plăcere, zise surâzând Sefora.
Eusebiu o privi și înțelese că ei îi plăcuse întrebarea lui și că îl privea cu bunăvoință și interes.
- Mă bucur că în tumultul acestor vremuri atât de tulburi, există oameni ce îL caută pe Dumnezeu! Calea lui Dumnezeu este cea a unui drum pe care în această viață îl parcurgem pas cu pas îndurând uneori greutăți, însă fiind animați de harul Său minunat pentru a nu ne da bătuți. Iisus ne-a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Trăim în această lume și observăm cum oamenii aleargă pe diferite căi ale distracției pentru a găsi fericirea. Dar există și oameni precum noi, ce căutăm ceva mai înalt și aspirăm după iluminare și noblețe, și ajungem la concluzia că tot acest freamăt este datorită faptului că harul Său ne-a atins inima și noi am răspuns pozitiv la o astfel de atingere divină. Apoi începem să descoperim că în această lume a răutății există oameni ce propovăduiesc vestea bună a mântuirii și ni se deschide în fața noastră fascinanta dimensiune a eternității de care devenim tot mai mult atrași.

eÎn primăvara anului 2021 veni la Eusebiu din nou prietenul său Titu și se instală în locuința sa. Titu își găsi de lucru în construcții la niște vechi prieteni de-ai săi. În orele când erau liberi stăteau amândoi de vorbă timp îndelungat despre tot ce se întâmpla în lume. Titu era un mare adept al teoriilor conspiraționiste și pe Eusebiu îl uimi cu ideile lui, ba chiar îi dădu să asculte unele documentare care puneau  totul într-o altă lumină și dădeau foarte multă credibilitate teoriilor conspiraționiste. În acea perioadă primi o invitație de la colega sa de muncă Marcela, pentru a participa la o întâlnire la ea acasă unde aveau să se dezbată probleme de o mare importanță după spusele Marcelei. O întrebă de Flavia și află cu consternare că Flavia  murise răpusă fiind de corona-virus. După ce luptase îndelung cu boala și stătuse un timp internată la A.T.I. murise așa cum trăise cu marea ei încredere în Dumnezeu asemenea unei copile ce se încrede în tatăl ei.
Marcela văzând că Eusebiu se întristă îi zise:
- Nu te întrista, poate că a fost mai bine așa pentru ea. Apoi în dimineața învierii se va ridica din nou la viață și va trăi într-un cer nou și un pământ nou dăruite de Dumnezeu tuturor celor ce îL iubesc și au murit crezând în El.
- Ce spui? Există deci o astfel de dimensiune a vieții de după moarte?
- Sigur, prin Hristos se poate. Vino la întâlnirea de la mine acasă la care te-am invitat și vei afla mai multe lucruri.