Dezlipite parcă din înaltul cerului se unduiesc sub ochii muritorilor nuanţele calde ale naturii. O adevărată simfonie de culori, o ardere intensă a păcatului etern. Supleţea ierbii mă împinge în labirintul viselor, unde, ar trebui să-mi găsesc treptele care să îmi netezească intrarea în realitate. Toţi avem astfel de trăiri. Privim spre cer, ne aşezăm pe iarbă, aşteptăm să prindem magia culorilor şi să o ascundem în iris până la următoarea escapadă dintre betoane.

            Eu nu ies, decât rar, din vuietul urbei. Mă hrănesc aici cu mugurii copacilor, le ascult în noapte pocnetele şi tresar cu glas strident la fiecare floare nou apărută.

”Orgoliosul trebuie suspectat
 că nu posedă destulă ştiinţă.
 Adevărata ştiinţă îl face pe om modest.
 Spicele goale îşi îndreaptă capetele spre cer trufaşe,
 în timp ce spicele pline se apleacă spre pământ, mama lor.
Orgoliul şi ignoranţa dau naştere urii, invidiei, răutăţii”
                                                                                                                            Leonardo da Vinci

-Ce faci fată? N-ai îmbătrânit deloc, a constatat Elena Paszka, îmbrățișându-și fosta colegă. Ești la fel de elegantă și ți-ai păstrat silueta...
-Sigur! În spate liceu, în față muzeu! Timpul nu iartă pe nimeni, draga mea. Nu mai spun că bărbatu-meu a împlinit 70 de ani, este bplnav și abia își târâie băși nile după el.
-Chiar așa de mare diferență este între voi? Aveam impresia că este mai tânăr...
-Nu, dragă, între noi a fost întotdeauna o diferență de 30 de ani, a glumit Tanța. Acum, soțul meu nu mai are nevoie de nimic, decât de mâncare și de clisme, pe când eu... am rămas cu buza umflată. Îmi găsesc tot mai greu câte un amant tânăr și potent. Majoritatea bărbaților vor numai sex oral, nu sunt în stare de altceva. Mircea al tău ce face? Am văzut că a fost numit ministru adjunct la apărare. Mai vine câteodată pe la guvern, dar este foarte taciturn, abia catadicsește să mă salute, când îl întâlnesc pe coridoare.

Uite-așa și dintr-o dată, m-a cuprins dorul ecoului rămas cândva în poiana florii de salcâm din Sudosul copilăriei.
Lăsasem acolo, atunci, un ecou pițigăiat al unui copil ce-l ducea mama de mână căci prichindelul nu avea curajul să urce singur în coasta Chiciurii, pe buza râpei cu mireasmă de floare de salcâm.
Tot poposind în satul ce mi-a dat viață, deseori urc – mai greoi acum – pe dealul și-n văile unde-mi stă pitit ecoul sexagenar plus.
Pașii molateci se scutură de miezul asfaltului - dealul nu mă primește cu miros de asfalt - și o iau pe urma ochilor care se repezise-ră-n culme.

Unele lucruri trebuie lăsate aşa cum sunt, Irina. Nu ţi-am strâns mâna atunci, aproape ţi-am strivit-o. Era întuneric când te-am apropiat şi împins brusc către soba fierbinte. De fapt, dogoarea adevărată, apăsătoare o simţeam de la ochii tăi, incandescenţi ca nişte recife pe lângă care înotau în voie rechinii. Poate că în clipele acelea mă simţeam atât de singur ca un dansator pe jar, cerul părea împodobit cu becuri de sticlă colorată iar lumina albăstruie a lunii mă motiva parcă să-ţi împing mâna tot mai aproape şi tot mai aproape de teracota fierbinte, ascultându-ţi cu teamă bătăile inimii.

aA fost odată ca niciodată...
A fost un om sărac, dar bun la suflet. El avea pe lângă sufletul lui, o nevastă frumoasă, bună și înțeleaptă, și o fată cum alta nu s-a mai văzut pe pământ. Părinții se uitau la ea ca și la soare. Dragostea lor a ajutat-o să crească frumos, să fie bună și ascultătoare. Își ajuta părinții la treburile casei, îngrijea grădina cu flori, avea o pisicuță și doi câini care erau mereu în preajma ei.
Anii au trecut și fata cu nume de floare, a ajuns la vârsta când fetele ies la joc. O frumusețe ca a ei nu putea trece neobservată. Băieții roiau în jurul ei, ca albinele în jurul florilor, lucru care a adus invidie între fetele din sat. Ca și oriunde în lume, invidia și răutatea nasc monștri. Așa s-a întâmplat și cu frumoasa noastră. Într-o duminică, după hora din sat, pe drumul spre casă a condus-o un flăcău chipeș, pe care părinții l-au numit Mugur. Pe drum, nu a fost singuri. Au fost urmați de un grup de fete și feciori, care nutreau gânduri necurate la adresa celor doi. Fetele într-un fel, băieții în alt fel. Fetele îi doreau răul, frumoasei, băieții îi doreau răul, flăcăului.