Bogdan Boeru 12Abia după cea de-a treia dispariție s-a putut vorbi în mod serios despre un caz, fiindcă nu orice dispariție are la îndemână o televiziune de scandal care să-i spună povestea.
Când pădurarul a venit acasă și a constatat că nevastă-sa nu mai era acolo, primul lucru la care s-a gândit a fost că probabil, sătulă de bătăile încasate, a plecat la mă-sa. Iar de gândit, s-a gândit după primul lucru pe care l-a făcut, adică după ce s-a îmbătat crunt, răstimp în care și-a jurat că va rupe un ciomag pe spinarea femeii îndată ce va pune mâna pe ea. Când s-a eliberat din chingile alcoolului și creierul său a început să funcționeze cât să realizeze că nu era chiar imposibil ca muierea să-l fi părăsit de-a binelea, deja trecuseră patru zile. „Patru zile și nenorocita dracului nu s-a întors! Să vezi ce omor îi dau!” Socrii locuiau într-un sat îndepărtat, cătunul unde se părăginea gospodăria pădurarului era pierdut undeva, în creierii munților, așa încât, până să cumpănească dacă să reclame dispariția nevestei, ori să se ducă să o caute și să o aducă de păr acasă, numai bine că s-a întâmplat a doua dispariție: fiica cea mare a unuia dintre braconierii cunoscuți dar neraportați. (Fiindcă nu se făcea să te duci să mănânci din căprioara la ceaun a omului și apoi să-l denunți la Poliție…)

dulugeacPentru Zaraza, vacanța la Paris trebuia să aibă ceva solemn, iar în acea seară de sâmbătă regăsise un aer demn între mesele rânduite în saloanele elegante de la L’Entrecote de Paris, dar și la cele întinse pe trotuar. Zaraza știa că sâmbătă seară centrul răspândea mai ușor unele evenimente decât seratele Societății de cultură și literatură de la Capșa, organizate de protectoarea sa, Martha Bibescu. Întâlnirile de la celebrul restaurant erau mai dificile decât serata de terminarea liceului.
De aceea, înainte de a pleca de la hotelul Le Crillon, se uitase lung în oglindă, potrivindu-și pentru a zecea oară cutele rochiei roz, cu fundă mare de catifea neagră pe spate, și, cu o ultimă vizionare pe care o aruncă din ușă, se privi întreagă în cadrul oglinzii din salon, schițând un surâs vag de melancolic, plin de orgoliu. Părea fericită alături de artistul vieții sale.
Lângă Vasile Cristian era mereu liniștită. Din depărtare, zări luminile Turnului Eiffel, apoi, apropiindu-se, prinse vag o frântură din cântecul orchestrei. Privind printre mese, gravă și preocupată, lăsându-se să alunece în discuțiile cavalerului său, Cristian, fata aruncă nonșalant o privire nedefinită tuturor celor care păreau că se îndreptau grăbiți către Sena.

l& Chițulica
Oare cine este Chițulică? Este șoricelul ce a poftit la telemea....vorba vine.
Simțise de ceva vreme că frigul năpraznic se va apropia curând. Și ce și-a zis?
- "Ia, să pândesc fereastra, că cine știe? Poate se va deschide.."
Și așa s-a întâmplat.
Subsemnata n-a băgat de seamă că un musafir nepoftit, adică musiu Chițulică, s-a furisat în casă. Apoi tiptil și fără zgomot, se piti după niște sacoșe, apoi a-ncremenit.
Târziu, în noapte, niște crănțăneli, din acelea gospodărești, se auziră tocmai de la tocul ușii....
Am sărit ca arsă...Apoi mi-am zis....am visat, sigur mi s-a părut.
După ce s-a așternut liniștea, alte foșnituri și ceva lăbuțe repezi pe parchet se deslușiră clar ....Deh, șoricelul capitulase definitiv în fața tocului solid.

sCarmen privea micul petic de verdeaţă.
Sosită de curând din mediul betoanelor încinse şi din atmosfera marii metropole, poluată excesiv, acum se bucura de viaţa la ţară, în stil rezidenţial. Curte mică, drum de servitute.
O schimbare majoră. Multe puncte pozitive dar şi negative. Un soi de izolare, de arest la domiciliu autoimpus, o văgăună în care taxi te cam arde la buzunar.
A refuzat chiar şi televizorul, ca atmosfera de purificare să fie totală. Conştientă că această pauză binevenită nu va mai dura la nesfârşit, schiţase planuri frumoase de viitor. Pentru că nu se simţea bine în pielea ei fără acţiune.

În grădina de douăzeci de metri pătraţi crescuse iarbă înaltă, o salcie şi câteva legume, puse de distracţie. Nu a urmărit vreun scop anume ci doar un joc de-a oaza de verdeaţă, ca să observe cum din floare iese rodul până la pârguire. Un fel de ikebana cu legume.

gabr    Îl stiti pe Razvanel? Baiatul vecinilor mei, tare drăguţ şi mai ales tare zburdalnic. Sa va postesc….
    Într-o dimineaţă, mergând la piaţă, m-am întâlnit pe drum cu mama lui.
    Fiind mame de băieţi, am intrat în vorbă, de una, de alta şi bineînţeles despre copiii noştri.
   Vecina, puţin îngrijorată, a ţinut să mă întrebe cum se descurcă la şcoala al nostru. Apoi mi-a povestit şi ea la rândul ei despre băiatul lor. Că nu-i stă mintea decât la joacă.
   Acuma, spuneti si voi! Care copil nu se gandeste doar la joaca?
   I-am zis că totul se face cu răbdare şi că ar fi bine să-l ia cu binişorul. E de-abia în clasa întâi, de ce îşi face griji? În viitor, sigur va progresa, fiecare îşi are ritmul lui de învăţare.
   După prima vacanţă de vară, m-am trezit că sună la uşă chiar vecina mea. Voia să-mi povestească noutăţi şi a ţinut să-mi spună că am avut dreptate în privinţa lui Răzvan. De aici s-a născut această istorioară, drept pildă pentru părinţii de băieţi...