E mic. Mic și îndesat. Grăsuț, cu ochii negri, cu mânuțele și picioarele – pernuțe, de grăsuțe. Își trage parcă, după el, papucii, pe coridoare. Un fel de lene…? Sau picioarele îi sunt prea scurte…
-Măi, ți-s mari,  papucii? Cum îți tragi așa, picioarele?
El se uită la doamna învățătoare, serios  și răspunde, răsucind capul.
-Nu , nu mi- s mari!

Vasile Cojoc mare pădurar şi vânător ,dar la stat cam măruntel, pune la cale o pândă pentru o vulpe; să-i facă nevestii caţaveică căci mai mare ruşinea toate muierile mai acătării au şi numai ea a rămas de ocară.
 Măcar de-ar lăsa-o să-şi cumpere din târg căci şi alte neveste de vânători chiar mai vestiţi ca bărbat-su au cumpărat...Ştie ea bine! Da nu spun; ba mai şi împrăştie poveşti vânătoreşti cu coada mai lungă ca a cumetrei vulpi.Dealtfel nimic de zis.S-a canonit marele mic pădurar mai din primavară;când dimineaţa pe lună plină,pe sub poale de pădure unde cunoaşte el locuri şi vizuini presupuse a avea suflare de jivină vicleană cum e vulpea;când seara până a se arăta luna peste păduri,prin locuri cu apă, aţinând potecile pentu a da nas cu sălbăticiunea când iese să se adape;ba pe vreme bună ,ba pe moină   când mirosurile se spală şi jivina poate fi păcălită mai uşor;ba singur,ba cu hăitaş...dar nimic.
   Vulpea-i vulpe e vicleană şi uneori pare că te batjocoreşte.

„Politicianul seamănă cu un antrenor de fotbal:
este destul de înţelept să înţeleagă jocul şi destul
de prost pentru a crede că acesta este important”.
                                                                              Eugene Mc Carthy
- Tovarăşe Ionescu, ai terminat institutul, urmează să te întorci în România, ţara ta de baştină. În numele conducerii Universităţii Lomonosov, te felicit şi-ţi doresc mult succes în munca de construcţie a socialismului, pentru care te-ai pregătit cu atâta sârginţă.

Zbateri.
Vise întrepătrunse. Neistovite.
Zorii le descoperă surescitate, lovindu-se ca niște nebune scăpate din cămăși de forță de pereții cutiei craniene, încercând să țipe, să-și concretizeze sonor neputința nocturnă, însă visele sunt condamnate de un judecător insensibil să trăiască doar în tăcere, iar în lumea lor nu se aude și nu se va auzi nimic. Niciodată.

Am cunoscut tăcerea stelelor, tăcerea oraşului adormit, am simţit puterea fulgerului,  a tunetului slobozit din tăria cerului, am cunoscut tăcerea urii...a iubirii...şi cea mai mare tăcere a înfrângerii şi a neînfrângerii; toate mi-au lăsat răni adânci sau mai puţin adânci; tăcerea din mine a fost cea mai adâncă, dar tăcerea cailor a rămas cea mai profundă; plină de taine;
Ascultare; supunere oarbă faţă de om; cel care i-a mângâiat cu palmele crupa asudată; i-a sărutat ochii şi i-a dat libertatea să pască firul de iarbă; cel cu care a mers în căutarea destinului; a trecut prin foc şi prin sabie înroşind pământul; a înfruntat furia valurilor şi a trecut munţii; tropotul s-a contopit cu strigătul, bucuria cu plânsetul, victoria cu înfrângerea...