Îi vedeam cum se întindeau pe ridurile nesfârșite și continuau pe marginea liniilor întrerupte din loc în loc, urmărindu-le obsesiv. Nu simțeau nicio urmă de oboseală sau amețeală în jocul ăsta fără sens, dar necesar pentru ei. Fiecare rid își spunea povestea într-o fracțiune de secundă, lăsându-se topit pe măsură ce se îndepărta din ce în ce mai mult, ca într-o amintire rătăcită pe care ai regăsit-o cu un entuziasm nebun și naiv. Simțeau cum numărul poveștilor ascultate, deși nerostite, se apropiau de infinitate cu cât kilometrii se înmulțeau în spatele lor, într-un spate în care nu priveau niciodată de teama de a nu reîntâlni trecutul pe care se chinuiau atât de mult să-l lase într-o cârciumă de pe marginea drumului.
- Detalii
- Scris de Ionela-Violeta Anciu
***
În anul 1551, în binecuvântata zi de 21 iunie, printr-o înţelegere secretă a astrelor, soarele hotărî să nu se zgârcească, scăldând din belşug şi ţinuturile sudului şi pe cele ale nordului, în acea zi, aceeaşi în care de sub turnul Belem se fluturau flamuri, bonete, batiste colorate şi ghirlande de jacaranda, iar papagalii, păunii şi trompetele salutau împreună, în extaz şi frison, apariţia uriaşului baldachin azuriu ce va ocroti ca un cer înmiresmat lunga călătorie a elefantului trimis în dar de regele Dom Joăo al III-lea tocmai de la Lisabona la Viena, în aceeaşi dimineaţă, deci, şi poate chiar în aceeaşi clipă, într-o mică aşezare din nordul întunecat al Transilvaniei,
- Detalii
- Scris de Diana Adamek
Odinioară, în vremuri de demult, a fost să fie o vioară veche, dezlipită şi cu corzi prinse în cuie şubrede. De multă vreme zăcea pe fundul unui cufăr vechi. Luciul frumos al lemnului se ştersese. Lângă ea se afla arcuşul, cu părul rar şi neîntins . Alături, pe fundul cufărului, era o carte cu cântece pentru suflete frumoase, cântece pentru copii. Cufărul slujise multor generaţii. Era plin cu amintiri, fotografii, jucării stricate, tacâmuri de alamă, un toc vechi şi alte nimicuri. Vechea casă zăcea în paragină. În unica încăpere, se vedeau câteva mobile vechi, lucruri aruncate în dezordine dar mai cu seama cufărul. Casa era mută, fără viaţă. Doar praful pusese stăpânire peste tot. Pâna într-o zi…
- Detalii
- Scris de Liliana Gabroveanu
Capitolul XI.
Sâmbătă seara, cu o zi înainte de expedierea scrisorii, s-a serbat onomastica bunicului lor. La cifra rotundă de 70 de ani, farmacistul era plin de vigoare şi încă în putere, continuînd şi slujba de la farmacia din dâmb, cu o jumătate de normă.
Au fost în jur de 20 de invitaţi, prieteni mai intimi. La masa trasă, la care încăpeau 12 persoane, au mai adăugat o masă de bucătărie, acoperite cu două feţe de masă albe şi apretate. Copiii au fost serviţi separat, la măsuţa ovală.
Pe când discuţiile erau mai în toi şi se servea şpriţul de după friptură, Cornel
- Detalii
- Scris de Paul Beldi Ladislau
Lumina se lasã muşcatã cu sãlbãticie de sãrutul nocturn, şi pe molozul templului nãruit se clãdeşte un nou templu impunãtor. Sângerânde nuanţe împovãreazã cerul cu docile lor ofrandã, azvârlind stropi de nostalgicã luminã asupra cocoloşului teluric, prãvãlindu-se idilic asupra arhitecturii existenţei în paştizãri disproportionate, luminând un anumit ungher doar pentru a îl întuneca pe celãlalt. Strigãte şi şoapte se amestecã cu teamã prin virgine cotloane, ce-n mintea altora au devenit mult prea uzate, gândurile încep a ţese pãienjenişul închipuirior efemere, nãscute la colţ de stradã din noianul imprevizibilelor aşteptãri.
Sunt pierdutã şi totuşi regãsitã pe un oarecare trotuar al unei strãzi care, deşi îmi pare foarte cunoscutã, sunt sigurã cã nu am strãbatut-o vreodatã, lãsându-mã invadatã de un straniu sentiment de deja-vu.
- Detalii
- Scris de Cristian Cărpenaru