E  nebunie  în  iunie  în  cămine. Asta  e. Nici  seara  nu-i  bine  că  se  ridică  aerul  dinspre  cantina  Gubanului. Plin  de  maşini  frigorifice: italiene, sârbeşti, bulgăreşti. Pluteşte  neliniştea  deasupra  ascunsă-n  frunzele  plopilor. Dacă  n-ai  idee  de  cele  trei  subiecte, geaba  dorinţă  dacă  nema  putinţă. S-a  dus  dracului  totul  şi  nu  se  ştie  ce  urmează. Învăţăm  în  prostie, începem  la  opt, după  micul  dejun  şi  până  la  amiază, nemişcaţi, în  sala  de  lectură. Ca  viermii  de  mătase  în  duzi. Numai  foşnete  de  caiete. Conspectăm, facem  fişe, memorăm. Cel  mai  tânăr  e  Fluţi  şi  cel  mai  futăcios  e. Dinspre   dimineaţă  şi  nu  se  mai  întoarce  decât  seara. Calm, domolit. Ne  lasă  cafea  şi  zahăr, presoul  electric. Similică  se  foieşte, se  bărbiereşte  şi  iar  se  foieşte. Parcă-l  mănâncă  ceva  în  fund.

Am să vă istorisesc acum despre un bătrân rămas singur. Locuia într-un apartament modest, la bloc. Simţea că, pe zi ce trece, zidurile încăperilor parcă îl apasă din ce în ce mai tare. Până într-o zi… Sosise primăvara. Ploile mărunte hrăneau vegetaţia care renăştea încet-încet. Frunzele de-un verde crud plesneau pe ramuri. Iarba tânără acoperise pământul reavăn, formând un covor moale şi mătăsos. Florile de câmp înveseleau şi ele natura ce învia cu fiecare zi. Păsările? Parcă le apucase nebunia cu ciripitul lor! Câtă zarvă la fiecare beţişor găsit, fir de iarbă uscat sau lut moale, pentru cuibul ce trebuia neapărat cârpit. Pănă acum bătrânul nu catadicsise să observe astfel de lucruri, părându-i mai degrabă o îndeletnicire coplilărească, semn de slăbiciune. De la o vreme însă, în mintea lui luase totul o altă întorsătură, alte gânduri şi alte lucruri îşi căpătau valoarea adevărată.

MARIN MARINARUL

Apropiindu-se de sat, nerăbdarea îi taie respiraţia în felii subţiri. Urcă prin Poaina Dobii. Coboară de pe Dâmbul cu Mesteceni, printre şcoală şi biserică, direct în centru.

Marin a fost marinar. Douăzeci şi ceva de ani, frunză purtată de ape prin lume. De vreo zece n-a mai dat pe acasă. Atunci l-au îngropat pe Ştefanu Gaptii. Taică-su murise iarna, la etatea de optzecişidoi de ani. Nu-şi aminteşte prea multe de la înmormântare. Ningea! Ningea cumplit. În neştire, iar pe el îl înfricoşa croncănitul corbilor printre fulgi. Leneşa zbatere a aripilor negre îi păru un semn, o invitaţie pe care duhuri cumplite i-o făceau să vină în lumea lor, sinistră şi rece.

Acum și aici, nimic nu m-ar fi putut atinge. Cu excepția luminii care sărea din mare direct pe pielea arsă, plină de cicatrici. Aș fi luat cu mine oriunde acea lumină întreruptă de valurile sparte calm de dig. Aș fi purtat-o cu mândrie ca pe-o damă de companie la brațul meu, pe care trebuia să o plătesc, în fiecare dimineață la răsărit, cu frânturi mai negre din suflet. Cu timpul, ea ar fi devenit din ce în ce mai frumoasă și strălucitoare, iar eu din ce în ce mai insipid. Devenisem mult prea negru și urâcios pentru ca razele să mai poată pătrunde și încălzi ceva dincolo de carcasă. Contemplam aceeași barcă din larg, proptită de zile întregi în aceeași poziție. O verificam seara și dimineața mai mult ca un salut, iar ea îmi răspundea prin lumini colorate. Obișnuiam să cred că cineva s-a decis să locuiască acolo, plutind în derivă la nesfârșit și întorcându-se după lună în același loc pentru a saluta muritorii de pe țărm. În alte zile povestea se transforma.

Noapte cu lună plină. E toiul verii. Vântul adie ușor.  Din asfaltul care s-a topit de fierbințeala zilei ies valuri, valuri de căldură.

La ora unu din noapte străzile din centrul Capitalei sunt aglomerate. Grupuri de oameni, cei mai mulți tineri, îmbrăcați sumar, se plimbă gălăgioși pe stradă. La terase toate mesele sunt ocupate. Peste tot se aude muzica dată tare. Pe ringurile de dans perechi înlănțuite se mișcă lasciv.

Călin merge spre casă absent, cu pași egali, grăbit. Aleea din fața blocului e străjuiă de tufe de trandafiri înfloriți și de regina nopții care înmiresmează aerul nopții de vară. El însă, face un ocol pentru a trece pe lângă șirul lung de containere cu gunoi.