E nebunie în iunie în cămine. Asta e. Nici seara nu-i bine că se ridică aerul dinspre cantina Gubanului. Plin de maşini frigorifice: italiene, sârbeşti, bulgăreşti. Pluteşte neliniştea deasupra ascunsă-n frunzele plopilor. Dacă n-ai idee de cele trei subiecte, geaba dorinţă dacă nema putinţă. S-a dus dracului totul şi nu se ştie ce urmează. Învăţăm în prostie, începem la opt, după micul dejun şi până la amiază, nemişcaţi, în sala de lectură. Ca viermii de mătase în duzi. Numai foşnete de caiete. Conspectăm, facem fişe, memorăm. Cel mai tânăr e Fluţi şi cel mai futăcios e. Dinspre dimineaţă şi nu se mai întoarce decât seara. Calm, domolit. Ne lasă cafea şi zahăr, presoul electric. Similică se foieşte, se bărbiereşte şi iar se foieşte. Parcă-l mănâncă ceva în fund.
- Detalii
- Scris de Stefan Jurca
Am să vă istorisesc acum despre un bătrân rămas singur. Locuia într-un apartament modest, la bloc. Simţea că, pe zi ce trece, zidurile încăperilor parcă îl apasă din ce în ce mai tare. Până într-o zi… Sosise primăvara. Ploile mărunte hrăneau vegetaţia care renăştea încet-încet. Frunzele de-un verde crud plesneau pe ramuri. Iarba tânără acoperise pământul reavăn, formând un covor moale şi mătăsos. Florile de câmp înveseleau şi ele natura ce învia cu fiecare zi. Păsările? Parcă le apucase nebunia cu ciripitul lor! Câtă zarvă la fiecare beţişor găsit, fir de iarbă uscat sau lut moale, pentru cuibul ce trebuia neapărat cârpit. Pănă acum bătrânul nu catadicsise să observe astfel de lucruri, părându-i mai degrabă o îndeletnicire coplilărească, semn de slăbiciune. De la o vreme însă, în mintea lui luase totul o altă întorsătură, alte gânduri şi alte lucruri îşi căpătau valoarea adevărată.
- Detalii
- Scris de Liliana Gabroveanu
MARIN MARINARUL
Apropiindu-se de sat, nerăbdarea îi taie respiraţia în felii subţiri. Urcă prin Poaina Dobii. Coboară de pe Dâmbul cu Mesteceni, printre şcoală şi biserică, direct în centru.
Marin a fost marinar. Douăzeci şi ceva de ani, frunză purtată de ape prin lume. De vreo zece n-a mai dat pe acasă. Atunci l-au îngropat pe Ştefanu Gaptii. Taică-su murise iarna, la etatea de optzecişidoi de ani. Nu-şi aminteşte prea multe de la înmormântare. Ningea! Ningea cumplit. În neştire, iar pe el îl înfricoşa croncănitul corbilor printre fulgi. Leneşa zbatere a aripilor negre îi păru un semn, o invitaţie pe care duhuri cumplite i-o făceau să vină în lumea lor, sinistră şi rece.
- Detalii
- Scris de Alexa Gavril Bale
Acum și aici, nimic nu m-ar fi putut atinge. Cu excepția luminii care sărea din mare direct pe pielea arsă, plină de cicatrici. Aș fi luat cu mine oriunde acea lumină întreruptă de valurile sparte calm de dig. Aș fi purtat-o cu mândrie ca pe-o damă de companie la brațul meu, pe care trebuia să o plătesc, în fiecare dimineață la răsărit, cu frânturi mai negre din suflet. Cu timpul, ea ar fi devenit din ce în ce mai frumoasă și strălucitoare, iar eu din ce în ce mai insipid. Devenisem mult prea negru și urâcios pentru ca razele să mai poată pătrunde și încălzi ceva dincolo de carcasă. Contemplam aceeași barcă din larg, proptită de zile întregi în aceeași poziție. O verificam seara și dimineața mai mult ca un salut, iar ea îmi răspundea prin lumini colorate. Obișnuiam să cred că cineva s-a decis să locuiască acolo, plutind în derivă la nesfârșit și întorcându-se după lună în același loc pentru a saluta muritorii de pe țărm. În alte zile povestea se transforma.
- Detalii
- Scris de Ionela-Violeta Anciu
Noapte cu lună plină. E toiul verii. Vântul adie ușor. Din asfaltul care s-a topit de fierbințeala zilei ies valuri, valuri de căldură.
La ora unu din noapte străzile din centrul Capitalei sunt aglomerate. Grupuri de oameni, cei mai mulți tineri, îmbrăcați sumar, se plimbă gălăgioși pe stradă. La terase toate mesele sunt ocupate. Peste tot se aude muzica dată tare. Pe ringurile de dans perechi înlănțuite se mișcă lasciv.
Călin merge spre casă absent, cu pași egali, grăbit. Aleea din fața blocului e străjuiă de tufe de trandafiri înfloriți și de regina nopții care înmiresmează aerul nopții de vară. El însă, face un ocol pentru a trece pe lângă șirul lung de containere cu gunoi.
- Detalii
- Scris de Dorina Stoica