EXMATRICULAREA

 

Ziua următoare s-a ivit împeună cu un răsărit de soare superb. Mihai, Gavrilă, Sorin, Turcitu şi Flavius Puiu au fost chemaţi de pedagog în cancelarie.

Directorul nu era la şcoală. A fost nevoit să plece la Reşiţa la o şedinţă. Locţitorul lui era chiar pedagogul. Acesta a prezentat întâmplarea de ieri şi celorlalte cadere didactice şi a luat decizia de a-i exmatricula trei zile.

Lumea e o brutărie, suntem toți tipuri de pâine, făcuți din același aluat dar niciunul nu e la fel ca celălalt și tocmai asta ne face să fim „gustoși”. Poate că tu ai mai multe semințe, sau o formă mai apropiată de perfecțiune, sau poate te consideri mai copt. Dar toate astea depind de perspectivă. Nu poți spune că tuturor le place pâinea moale, sau pâinea bine coaptă, integrală, neagră, feliată, franzelă sau rotundă, pentru că dacă tuturor ne-ar place același tip de pâine n-ar mai exista altele. Așa sunt și oamenii: înalți, scunzi, albi, negri, galbeni, cu ochii verzi sau maro sau poate chiar mov, grași, slabi, cu tunsori și nuanțe de toate culorile la păr, într-un cuvânt diferiți, dar asta nu ne face pe niciunul mai bun ca celălalt. Suntem toți oameni, asta e cert, dar frumusețea nu are o unitate de măsură, ci depinde de ochiul privitorului așa că ne putem și trebuie să ne considerăm egali pentru că asta suntem!

În pădurea de pe Dealul Florilor, lângă un stejar bătrân, uitat de vreme, Baba Iarna şi-a făcut o colibă din crengi uscate şi s-a gândit să nu mai plece în ţinutul îngheţat de la Polul Nord. Este prea departe, se gândi ea, şi... mi s-a stricat sania, iar căluţul meu a murit de foame. Aşa că, ea a adunat multă zăpadă în pădure, pe deal şi în împrejurimi, ca să stea liniştită cât mai multă vreme. Apoi, se gândi ea aşa : ursul nu mă mănâncă atâta timp cât este frig şi zăpadă, de lup nu mă tem că-i prietenul meu, în rest nu-mi pasă şi se culcă liniştită că nu mai trebuie să plece.

            Soarele era foarte supărat că n-o putea izgoni, ca să vadă şi el pădurea înverzind, florile înflorind, să fie totul minunat.

O ZI PLOIOASĂ


- Mihai Crengan!

- Prezent.

- Gavrilă Duma!

- Prezent.

Bună ziua! Spuse El, bărbatul, pedant cu toată gravitatea situaţiei, adică a unei întâlniri fericite, de care era în stare. Se întâlnea cu sine şi-i era de-ajuns. După ce şi-a dres puţin glasul molatic să recapete puterea unei voci grave şi groase care nu îl caracteriza s-a ridicat puţin pe vârfuri înălţându-şi fruntea încât ajungeau aproape orizontale vârful nasului şi bărbia pentru a lăsa impresia că trupul era adoima, suficient de mare, de înalt ca şi intelectul. Nu dorea să-şi dezamăgească interlocutorii cu amănunte neesenţiale, impardonabile. Dacă femeile se oglindesc toată ziua, nu vedea de ce să nu se analizeze, aranjeze, perfecţioneze.

O făcea din amorul dezinteresat propriu, fără să fie neapărat narcisist.