Am așteptat și azi, la fel ca ieri și alaltăieri să vină ora unsprezece să cobor la cutia poștală și să primesc revista , numărul de vară. Nu s-a întîmplat așa, adică am coborît, am deschis, cu răsuflarea tăiată cutia dar, parcă e un făcut, mai nou nu mai primim nici măcar facturi cu un conținut birocratic tot mai dificil de descifrat. Am intrat la bănuieli, cineva ne deschide cutia ori prin fanta de sus ne fură prețioasa revistă. Ba, lîngă interfonul de la intrare doi pui de gipsy își făceau de lucru, cică vor să meargă la doamna de la unu. Tocmai atunci coboară o cucoană cam brunetă pentru scara noastră, pe care o salut respectos, ea nu-mi răspunde și intru la bănuieli și mai adînc. Poate domna profesoară , de la unu, căreia i-a murit soțul face pomană cu hainele răposatului. Așa am încercat eu să mă consolez pentru lipsa de vigilență și pentru firicelul de milă născut în mine de cînd sunt pensionar. Dar, îmi fac eu curaj, decît să plîngă mama mea mai bine mama ta, așa ne zicea maiorul Panteleu, cu grad mare și cărunt la 35 de ani. Un adevărat erou al zilelor noastre, de fapt era singurul care dormea cu pistoletul din dotare sub pernă nu înainte de a-l apela pe soldatul de la parter dacă este la post și n-a adormit.Uneori soldatul acela se nimerea să fiu chiar eu.

DINCĂ

 

Dincă era un elev dezordonat, leneş, murdar. Din acestă cauză era mereu marginalizat de colegii lui. Cu toate acestea el se credea cu un cap mai sus decât ei. Avea o părere prea bună despre el.

- Eu nu sunt ca derbedeii aceştia, îşi spunea el. Eu îmi văd de şcoală şi nu mă amestec ca ei în tot felul de situaţii cidate. Eu nici măcar nu intru într-un bar. Nu mă cert cu nimeni. Mi-e silă să pun şi mâna pe câte o ţigare.

Soarele abia îşi arăta primele raze, când se trezi şi Panseluţa. Îşi scutură petalele de roua dimineţii, apoi se privi în oglinda lacului din grădină.

            - Îmi place rochiţa mea de catifea.

            - Este foarte frumoasă, îi răspunse un licurici somnoros.

Panseluţa privi spre el sfioasă, apoi îl întrebă :

            - De ce eşti aşa de somnoros, Licuriciule ?

            - Am muncit toată noaptea. A fost bal în pădure.

Era o zi caldă şi senină. Soarele stătea tolănit pe tronul lui de foc şi dormita. În grădina din jurul castelului de aur, la umbra unui copac, stăteau doamna Vară şi doamna Toamnă. Ele povesteau vrute şi nevrute şi se răcoreau cu apă bună de izvor, servită în cupe de crin.

            -Ai văzut ce flori minunate mi-am pus în grădină, zise doamna Vară ?

            -Am văzut şi-mi plac foarte mult.

            -Dar tu, de ce nu-ţi pui flori ?

            -Nu pot. Am mâinile prea fierbinţi şi le ard, zise Toamna.

 alt=O vreme câinoasă cam ca acum. În camera de cămin e frig și plutește o atmosferă deprimantă.    Hotărăsc că lucrurile nu mai pot continua așa. Mă scocior prin buzunare mai tapez un coleg, trec pe la Olguța și … printre rafale de frunze muribunde ne îndreptăm spre centru.

La Bolta Rece, cald și multă lume alungată, ca și noi, din casă. Cu greu găsim două locuri libere la masa unui personaj pitoresc: barbișon, papion și costum    Ivy League    cu o batistă extraordinară în buzunarul de la piept.

Fac o comandă studențească. Căldura, gălăgia intimă și muzica în surdină ne spală de orice inhibiții.