c          Un zâmbet îmi brăzdează faţa de fiecare dată când îmi amintesc de prima mea întâlnire cu un băiat, într-o vacanţă de vară. Eram acasă la părinţi, în micul sat din Câmpia Dunării, sat cu uliţe drepte, încât vedeai totul de la un capăt la altul al comunei cu casele ei albe, curate, în faţa cărora ţăranii aveau grădiniţe cu flori sau cu răzoare de zarzavat.
          Venise în satul nostru  un tânăr din Craiova, în vizită la nişte rude şi, într-o duminică tare călduroasă, l-am cunoscut la horă. Pe atunci eu aveam vreo cincisprezece anişori. În faţa Căminului Cultural, veneau lăutarii satului şi cântau cu foc, iar flăcăii şi fetele se prindeau în horă sub privirile femeilor şi ale bărbaţilor strânşi în grupuri, curioşi să vadă cine mai vorbeşte cu cine. Fetele se plimbau în cerc, aruncau ocheade în stânga şi-n dreapta, aşteptau să fie luate la dans. Atunci se făceau aranjamente  şi-şi dădeau întâlnire cu băieţii seara, la fântână. Când se întuneca bine şi oamenii intrau în case, se auzea câte un fluierat discret şi toţi ştiau că fata lu` cutare e chemată la gard să vorbească. Ea lua repede găleata şi pleca să aducă apă. De multe ori însă, de Rusalii în special, fetele erau furate şi duse la casele băieţilor, ca să se mărite mai repede, fără voia părinţilor. Mare zarvă era în tot satul, « Auzişi, fă, că  a lu`  Peşte a furat-o p-a lu` Neajă, să vezi bătaie ! ». Dar se împăcau repede şi, după tocmeală, puneau de nuntă.

z cmp1E atât de frumos când simți puterea lui Dumnezeu, e minunat să crezi în El și în toate minunile Lui, e minunat să fii recunoscător pentru viața ta!
E atât de frumos când te trezești în zori și poți să te bucuri de încă o zi!
E atât de minunat să poți iubi, să te îndrăgostești, să-ți pleci capul pe umărul celui drag și să știi că inima lui bate și pentru tine, să te simți iubită și să petreci timp cu el!
E atât de frumos când poți să te bucuri de singurătate, armonizându-ți viața, găsind bucurie în liniștea care de multe ori te împresoară sau în alte preocupări care te fac să tresari și să te bucuri.
E atât de frumos când ai copii, să le observi evoluția, să te emoționezi de gesturile lor, să te cauți în ei și să găsești asemănări cu tine, cel ce ai fost cândva copil, apoi să te bucuri când ei reușesc mai mult decât ai reușit tu!
E atât de frumos când nu ai copii să poți bucura pe cei orfani, să te bucuri de bucuria celor pe care-i cauți și de care te îngrijești.

mNea Gheorghe iubea tare mult caii. Avea în curte un armăsar, o iapă şi un mânz, de care era foarte mândru. Pe Mişu îl cumpărase de la o crescătorie de cai, când avea doar un an. Când l-a apucat de dârlogi, murgul s-a înălţat agitat în două picioare, nechezând şi lovind aerul cu copitele, dar bărbatul nu s-a speriat, l-a ţinut puternic de ham:
     „ Ho, Mişule, stai cu tata că nu-ţi fac nici un rău!”şi cu vorba blândă l-a liniştit. Şi Mişu i-a rămas numele. Era un armăsar puternic, de care nu se putea apropia nimeni, altfel sărea cu copitele pe orice necunoscut. Noul lui stăpân avea grijă să nu lovească pe cineva, ferească Sfântul! Văzându-l trist prin curte,bărbatul s-a gândit să mai cumpere şi o iapă, aşa că, după câteva săptămâni, a venit acasă cu o frumuseţe de mânză, spre încântarea calului şi supărarea nevestei, care  ştia că tot ea va duce greul cu îngrijirea lor, când bărbatul era plecat de acasă. „ Hai, nu mai fi supărată! Uite, o s-o cheme Flori, ca pe tine, să-i fii naşă de botez.”şi, râzând, a dus iapa în şopron, unde o aştepta puţin agitat Mişu. Nea Gheorghe nu se mai sătura privindu-i, avea o pereche de cai cum nu mai era prin împrejurimi. După un an, au avut şi un mânz frumos, cu o pată albă în frunte,  pe care l-a numit Steluţu. Acum prietenii curţii erau Mişu, Flori şi Steluţu.

lPeste ţara aşezată între munţi, undeva departe de tot, se abătuse un mare necaz. Ce poate fi mai rău pentru o ţară bogată, cu oameni harnici şi înţelepţi, decât să aibă în fruntea ţării un conducător rău, leneş şi prost.
El nu avea nicio vină săracul, aşa îl lăsase Dumnezeu pe pământ. Doar că tată-său îşi dăduse obştescul sfârşit pe nepusă masă, înainte de a apuca să facă ordine în treburile ţării şi de a lăsa un urmaş destoinic la tron. Avusese de gând să îl înscăuneze pe nepotul de soră, viteaz şi înţelept dar ...nu mai apucase.
Boierii erau tare amărâţi. Legea strămoşească spunea limpede că ţara trebuia să fie cârmuită de urmaşul direct de sânge..Numai că acela avea o singură calitate. Era de o frumuseţe rară, însă fără de niciun folos la treburile ţării. Doar dacă, prin cine ştie ce întâmplare fericită, s-ar întâmpla să-i vină soaţă vreo prinţesă deşteaptă.
Fete de rang înalt se găsiseră destule, dornice să îl cunoască. Doar că, după prima întâlnire, toate fugeau care încotro.
Nu după multă vreme, iată că totuşi se găsi o prinţesă dintr-un regat îndepărat care voia să-i fie soţie. Aflase de ţara bogată şi visa ca să ajungă regină în fruntea unui norod harnic şi peste pământuri roditoare.. Prin urmare, tinerii de os domnesc se potriveau în multe privinţe, nu numai la frumuseţe dar şi la lene şi minte puţină. În plus, prinţesa era şi rea de gură. Şi peste toate...de îngâmfată ce era, nimeni nu cuteza să-i stea alături ..

dulaScurtă introducere

    Dintre multiplele bombardamente asupra Câmpinei, efectuate de aviația britanică și americană în al doilea război mondial, cât timp România era aliată cu Germania, cel din 6 mai 1944 a adus pe cerul Câmpinei și aviația de vânătoare română. Atunci când nu a intervenit aviația română, la 1 august 1943, un număr de 29 de bombardiere americane au produs 20 de victime printre câmpineni, iar la 6 mai 1944, când 30-40 de avioane americane au atacat Câmpina, datorită introducerii în luptă a avioanelor de vânătoare românești și germane, pilotate de aviatori români, au fost doar 11 victime dintre militari și civili.
    În anii copilăriei și adolescenței mele, petrecute în orașul Roșiorii de Vede, la marginea de vest a localității era, dincolo de râul Bratcov, ceea ce fusese odată Aerodromul Roșiorii de Vede. La vremea aceea nu mai folosea aviației decât ca poligon de tragere pentru avioanele de pe alte aerodromuri din apropiere: Deveselu (lângă Caracal) sau Siliștea Gumești (Balaci). Ultimul a servit pentru o unitate militară de aviație care s-a desființat în anul 1960.
    De departe (2-3 km) vedeam cum avioanele cu reacție (cel mai probabil MIG-15, care au intrat în exploatare în anul 1962) coborau într-un unghi cam de 30-45 grade și la un moment dat, când se apropiau de pământ, vedeam câțiva colăcei de fum ce provenea de la tunurile de calibru mic de pe avioane.