Astăzi era marele meci. Cuprins de neliniştea care-l încerca înainte de orice partidă cu miză, Mihai porni către sală cu mult timp înainte de ora la care antrenorul îi convocase pe jucători. Se va plimba puţin prin parc, va privi oamenii care mişunau pe străzi şi va face tot ceea ce era necesar pentru a alunga tensiunea. Nu se grăbea. Cu geanta în care îşi pregătise echipamentul aruncată pe umăr, căscă ochii la vitrinele proaspăt aranjate cu ornamente de sezon, bucurându-se de culorile toamnei. Dovleci sculptaţi, frunze din hârtie colorată, figurine cu vampiri şi vrăjitoare, păreau desprinse dintr-o poveste.

Mădălina se juca cu păpuşile în dormitorul părinţilor, nederanjată de pregătirile febrile pe care aceştia le făceau pentru a merge la nuntă.
- Nu-mi pun, dragă, nici o cravată, nu mă pregătesc de spânzurătoare!
- Nu se poate, Gigi, uite, una care se potriveşte cu rochia mea!
- Nu puteai să-ţi alegi altă rochie? Parcă fac reclamă la portocale!

- Neaţa bună, dom’ pescar, cu cârligu’-n buzunar!
- Mă Poetule, decât să stai şi să tai frunză la câini, mai bine te-ai apuca de-o treabă!
- Să stau pe baltă şi s-aştept peştele ca mata?
- Orice, Poetule, numai să pui mâna şi tu pe ceva!
- Aştept muza, dom’ pescar, dacă nu mă găseşte acasă?

Balonul imens care acoperea bazinul, devenise neîncăpător pentru furnicarul de oameni care se formase înainte de începerea competiţiei. Înotători de toate vârstele, aşteptau grupaţi sub însemnele fiecărui club să fie chemaţi la start de vocea efervescentă a unui crainic ascuns în spatele panourilor publicitare. Reporterii, cameramanii, ziariştii, organizatorii şi toţi cei care se plimbau în voie de-a lungul bazinului olimpic, păreau străini de emoţiile părinţilor înghesuiţi în spatele cordoanelor grele care delimitau zona de acces la linia de start, precum vitele într-un ţarc.

În sat n-am mîncat niciodată mititei. Nici la Maialul din Simeria, nici sus, la Restaurantul Cetății din Deva. Împreună cu ciorba de burtă și mujdeiul erau, în ochii mei, de pui de ardelean, ceva rezervat Regatului.Ce era pentru un foltean Regatul în acei ani de mizerie și frumusețe ? Întîi era Ardealul. După el veneau Banatul și Maramureșul. De ce ? Pentru că pe-acolo aveam neamuri. Mai era Ungurimea. De neatacat în ochii mărușii Ilonka. Moldova, despre care nu se vorbea niciodată. Știam unde era. Și că la mîini li se spunea ”dînsele”. Ștefan cel mare. Prutul. Și gata. Restul era, pentru noi, Regatul. ”Ăștia stau cu ochii pe noi, regățenii...”cum se vorbea la cooperativă.