Elena Dican      Nu se gândise de la început să plece, nu-i trecuse prin cap aşa ceva. El nu plecase „cu valul”, ci mai târziu, după ce mulţi se întorseseră deja. Cel puţin aci, în satul lui, aşa se întâmplase. Dar auzise că mai peste tot se petrecuse la fel. Cei care plecaseră primii sau printre primii se întorceau de-acuma de tot. Aşa o să facă şi el. O să stea câţiva ani şi o să se întoarcă. Va rămâne acolo doar cât va fi nevoie. Nici măcar o zi mai mult.
     Se gândea că e cam bătrân şi nu ştia dacă o să facă faţă. Nu mai era aşa de uşor, că se apropia de cincizeci de ani. Se cam temea, cu toate că muncise toată viaţa lui.
      Însă nu munca îl înfricoșa, era obişnuit cu truda. Că doar asta făcea zilnic. Îi era să nu se facă, Doamne fereşte!, de râs. Faţă de ai lui şi faţă de străini. Şi nici nu ştia prea bine cum o să fie cu adaptarea asta despre care îi mai auzea pe unii vorbind. Înţelegea despre ce e vorba, nu era străin pe de-a-ntregul de cuvintele mai pretenţioase. Nu citise el prea multe cărţi, dar făcuse liceul. La timp şi la zi.

gonta          Orice femeie singură reprezintă o taină ascunsă. Taina ei poate fi o poveste tristă de dragoste neîmpărtăşită, o căsnicie eşuată, o boală, un alt necaz. E păcat să vezi atâtea femei deştepte, frumoase, realizate, asigurate material - singure! Poate trăim într-un veac nefavorabil nouă!? Se pare că emanciparea şi drepturile câştigate nu ne-au adus fericirea scontată, din contra, au pus pe umerii fragili ai femeilor poveri şi mai grele. Poetul rus Ev. Evtuşenko s-a născut cu inimă de femeie, deoarece descrie extraordinar de exact situaţia stupidă a femeii din perioada de astăzi:
„Cum s-a ajuns
să se întâmple asta pe pământ?
Pesemne viaţa şi-a pierdut
din sensul ei primar –
al cui păcatul?
Femeia-am confundat-o,
am umilit-o...
pân` la... egalitatea cu bărbatul.

gonta2         Ruşii au un banc. Se spune că un oarecare Ivan se întoarce acasă de pe unde i-or fi umblat cărările. Intră, îşi vede nevasta, pe nume Raia, în pat. Dormind. Se apropie, o admiră, dă plapuma la o parte: un corp frumos, nici grasă, nici slabă, bălaie, cu părul ondulat, blond. Ce mai, o frumuseţe de femeie! Dar... îşi spune, în gând: „Рая, Рая, почему ты не чужая!?      („Raia, Raia, de ce nu eşti o străină!?"). În limba rusă zicerea aceasta are rimă, e cu mai mare impact satiric.
         Bancurile, în genere, sunt luate din viaţa de zi cu zi şi denotă nişte adevăruri, nişte înţelepciuni, la urma urmei. Vor să ne spună: chiar şi o femeie frumoasă, arătoasă şi bună, dacă  e soţia cuiva de ani buni, nu mai prezintă acelaşi interes pentru respectivul, nu mai trezeşte ...pasiune. Degeaba ne revoltăm noi, femeile. Nu putem fugi de realitate. Bărbatului îi trebuie prospătură, alte şolduri, alţi ochi, alte picioare. Aşa e el  construit, ce să facem, să-l omorâm?
      ...Eram într-un tramvai. Mai încolo, pe scaun, un bărbat şi o femeie. Ambii prezentabili, el între 50-60, ea - cam tot aşa.

Liliana Moldovan foto mica 2024– Ți-ai imaginat vreodată că amintirile mele se vor scurge ca seva unei sălcii care și-a pierdut tristețea pe malul râului unde ne plimbam deseori? Stăm amândoi sub coama ei verde și încercăm să o facem să râdă cu glumele noastre pline de har și cu gesturile tandre care ne încălzesc inimile. Copacul, curios, ascultă povestea noastră de dragoste ce trebuia să fie fără sfârșit. Îi povestim despre călătoriile noastre prin lumi străine, despre lunile noastre de miere petrecute prin odăi imaculate, despre paturile desfăcute, despre dejunurile neîncepute și cinele neterminate.
– Îți amintești, iubitul meu? Străzile se mirau că ne ținem de mână, deplasându-ne fericiți pe lângă clădiri cu reputație istorică, trecând pe lângă turiștii curioși și grăbiți. Așteptam cu sufletul plin de bucurie să vizităm biblioteca din Malta; ultima dată când am fost acolo, clădirea trecea printr-un proces de renovare. Spațiile ei generoase, interioarele încărcate de istorie erau tulburate. Meșterii munceau nestingheriți, iar liniștea se aciuise prin pivnițe ascunzându-se printre paginile unor cărți uitate de timp.

gonta       - Alo!
       - Spune, dragă! Mă bucur că m-ai sunat!
        - Stai, nu te bucura, căci am o veste proastă pentru tine!
       - Nu mă pune pe jăratec! Zi-i!
       - L-a văzut pe al tău...
       - Tu l-ai văzut?
       - Ei, n-auzişi bine, l-a văzut... Mariana, prietena mea.     Ți-am făcut cunoștință cu ea la teatru, în toamnă.
      - Bine, bine, ei şi ...dacă l-a văzut?
       - Era într-un local, cu una.
        - Păi s-a dus omul... poate, la o bere, ce, n-are voie? Şi era şi vreuna la aceeaşi masă! Dar... poate nu era el, l-a confundat.
         - Ce te mai prefaci că nu-ţi pasă! El era. I-a pozat, aşa... discret. Mariana ştie de relaţia voastră... mai ales că îl  cunoaşte.