"Cărăruie, cărăruie, care duci la București/ Drum ca
tine altul nu e, nici în lumea din povești./ Te aș-
terni în calea lungă a truditului meu dor/ Numai
gîndul lași s-ajungă, la căsuța cu pridvor/ Cale
lungă și frumoasă, cale ruptă de haiduci,/
Numai dorul duce acasă, dar pe mine, când mă duci? "
Era după amiază, cu parfum de toamnă, pe cerul sidefiu al Madridului, cutreieram străzile superbei metropole lovindu-mă uneori de oameni şi de arbori, aveam gâdul acasă, la România, la oraşul copilăriei şi adolescenţei mele, Roşiorii de Vede şi încercam să-mi imaginez că poate după un colţ de stradă mă voi trezi aşa ca într-o poveste pe strada Oltului şi un dor trufaş îmi fărâmiţa inima, blestemată depărtare. La ceasul când păsările dădeau vamă timpului, cântecul lor înalt şi liber, de o mie de ori mai liber decât mine, am avut plăcerea și onoarea de a-l cunoaște personal, în casa domniei sale din Madrid, pe domnul doctor Antonio Rodriguez Romero, urmaș, pare-se ai vestiților doctori evangheliști, Damian și Cosma, numiți și „doctori fără arginți” și spun asta pentru că a fost doctorul care a asigurat asistență medicală azilanților politici români,
- Detalii
- Scris de Eugenia Dumitriu
1
Ca într-o agonie a morţii ,era nemişcată într-un fotoliu şi privea cum ploaia cădea într-o perdea continuă.Se prelingea pe geamul ce înlocuia peretele exterior ,Lara cu ochii aţintiţi desena din privire diferite imagini ,trăiri anterioare . nimic nu ar fi făcut-o să se ridice .Telefonul suna pe noptiera tixită cu căteva cărţi care le citise de curând şi în care se regăsise aproape în întregime . totul părea o copie la indigo…Cineva insista să sune, nu auzea nimic ,nici nu clipea, o zduncinaseultima parte a cărţii abia terminată.mesageria telefonului o trezi din visarea destul de sumbră..Numărul necunoscut şi un mesaj simplu ,,bună , ce faci?o trezi din poveste imaginară,,nu avea nici cea mai vagă idée de unde poate fi şi aruncă telefonul.
Nu poate fi el.A trecut foarte mult timp.nu mai avea numărul lui,nu şi-l amintea.
-Ce vrea ?e prea familială intrebarea lui .
- Detalii
- Scris de Vitelaru Loredana Nicoleta
Motto:
Să mocnească focul, din nou, în vatra veche
şi, dumneata, bunico, să-mi spui înc-o poveste,
despre fata de-mpărat, cea fără de pereche,
iar lumina lămpii să danseze la ferestre.
- Detalii
- Scris de Adela Onete
Motto: Viața înțeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte poate fi!
„Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați,
Însă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați,
Biciuiți de monștri vremii și răpuși de neputință,
Am trecut peste milenii cu speranță și credință
Și am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Peste alte mândre neamuri ca o stea va străluci...”
- Detalii
- Scris de OLIMPIA MUREȘAN
Toma e înalt, slab, chel și mai mult credincios.
Prietenul lui, Goma, e mărunt, burtos, cocoșat, cu plete și mai puțin credincios.
Toma, deși n-a citit Biblia, nu agreează internetul.
Goma citește însă mai des decât el etichetele sticlelor cu vin și iubește calculatorul.
Toma are probleme existențiale, în sensul că-și dorește o casă iar prietenul lui are probleme familiale fiindcă-și dorește o nevastă.
- Detalii
- Scris de Lică Pavel