Părul din grădina Raiului
În grădina Raiului cred că părul a fost pom buclucaș și nu mărul,
Printre aromele verii însă…
Eva-și pierdu adevărul
Prin paturi terestre la lumină de lună…
Adam căuta o Eva nebună
Doar șarpele știe prepara și cunoaște secretul
Din alfabetul Acasic
Dar și el și-a uitat un ochi în fundul capului
Și limba nu mai cânta qvartetul
Pe creste vântul domol aduce cu sine
O chemare de pace pentru vremea ce vine
Să facem cu drag în toamna asta mănoasă
Horincă de pere puturoase!
Recolta bună
Recolta pentru mine este bună
Și mulțumiri aduc prin rânduri
Cu straie și armură coboară cavalerii
Din toanele opuse printre gânduri.
Pământule iubire pentru tine,
Ca tot suporți mizerii multe…
Noroc că este cine-te ține!
Și cine-ți săruta a treia rană-n frunte!
Iar ție cerule adâncă plecăciune
Cu fruntea până la picioare
Că tot suporți nerozii clipei
Și clopotari cu vorbe goale,,,
Tu peste toate aduci tămăduire
Și celor osteniți le dai racoare!
În prag de toamnă
Se uscă multe prin grădină
Ce nu-și au rădăcina prin țărână
Nici inima în colț de cer…
Tu omule să nu te simți stingher
În lumea asta plină de mister
Noi cei deaicea știm a ține
Și coasa și securea-n partea dreaptă
Și umbrei ce se-așterne între pleoape…
Să-i dăm lucirea ei albastră!
Să nu te superi tu străine
Nici ce-o fi azi ori ce-o fi mâne…
Ne-om sătura cu toți de-un colț de pâne…
Și nimeni nu rămâne peste noapte
Să zgribulească între șoapte…
Deschide-ți inima și scrie-o carte!
Orizont închis
Sunt locuri de foc la margini de lumi
Pe unde nu pot trece ziditorii de destine păgâne…
Și chiar mai devreme decât ar crede
Își vor mânca otrava din propria pâine…
Din inima lor beteagă de patimi
O curge slinoasă văpaia
Axa pământului tremura-n joc... nori ucigași doar parelnic aducători de noroc…
Vestesc din unghiuri descântul din buze cu inimi optuze
Popi piticoți fac de strajă în mănăstiri buclucașe.
Rămânem aproape și nimeni în loc uitat nu ne-o ține
Între apele toate lumini ziditoare
În carul de foc, pornită din azi e ziua de mine!
E vreme tulbure în lume
E vreme tulbure de toamnă
Cine ar vrea să pună rânduială
Ori e nebun ori n-are minte
Oricum ar fi tot e ocară a vremurilor dinainte…
Și dacă sfinții stau și așteaptă
În rugă la pâraiele bătrâne
Cadâne-n nemuriri dansează
Cu cioate pe altare umbla-n mână
Și scuipă-n lacrimi de se poate…
Cum să aștepți la răstignire rândul
La dezumanizare și risipă?!
Să ne trezim doar pentr-o clipă
Și tot e mult…și bine…
În vara asta umblă vântul
E Voievod în marea lui risipă!
Și iarăși
Și iarăși vine frigul dinspre vale
Și iarăși ne întoarcem spre apus
Visăm s-avem cercei cu perle albe
Lumini rămase-n umbra dulce a unei nopți suave din vara ce s-a dus...
Meleagul cată floarea la răscruce
Tot cuibărim în liniștea din pumni
Ne-așteaptă în cuiere o vrere ce se duce
Să ocrotească slova scrisă-n cruce
A gândurilor calde ce s-au dus,
Orfeu își cată noaptea o muzică de sfere
Himere multe plâng pe rând
Toate adată înnoirea
Din vechiul schit bătut de vânt!
Și iarăși e lumină pe pământ!
Hei tu!
Hei pământule de ce crezi că stai ascuns sub atâtea ape?
Cavalerii Soarelui încă nu te-au răpus
Și încă te joci cu o rază de lună răzleață…după-o tufă de lună răzleață…
Stele și luceferi în gama Re curg spre un amurg…
Dansul umbrelor de ceară acoperă zarea
Peste lumile toate unim depărtarea,
Apoi cumințenia Ta Pământule…
Pârga în așteptarea rodului uitat dinainte
Și tot peste tine trecem cu tălpile goale
Dar tu le săruti atât de cuminte!