appFii fericită mulți ani, inimă!
( De Ziua Internațională a Inimii)

Prin vene curg picături de poeme,
Arterele scriu dorințe de vers,
Zvâcnește cuvântul, făr-a se teme
Lacrimi de clipe pustii ni s-au șters

Inimă, cântă alintată pisică!
Fluturi dansează în valsul iubirii,
O lume-i în tine, deși ești prea mică,
Sfidează în taină legile firii!


Atinge-ți, inimă, jumătatea-n destin,
Să-mi susure-n piept, să îmi umble în minte,
Inundă-mi ființa cu fiorul sublim,
Iubește, inimă și fii necuminte!




Lui, unică doamnă

Din coasta lui, din lutul sfânt,
Cu trup de foc m-ai zămislit...
Un boț de cer, croit în cânt,
Un trandafir desăvârșit


Mi-ai dat un suflu și tărie,
O inimă plină-n cuvinte,
Drept oază-albastră-ntr-o pustie
Și vocea dulce și cuminte...


M-ai ars într-un cuptor de patimi,
Ce-au răsărit din gândul lui
Din vremi nescrise, fără datini,
Un călător al dorului


Și-apoi m-ai stins în ploi de vară,
Poem de sori mi-ai pus covor
Ca luna plină-n fapt de seară
În pieptul lui să mă strecor


Și-n păr mi-ai pus ocean de stele
Și-n mâini mi-ai așezat o toamnă,
Mirări suave și rebele
Și numai lui, unică doamnă!



Marea...


Nisipul fierbinte și umed îmi săruta tălpile goale
Plaja-i pustie, inima-i plină de tine,
De mângâierile-n miez de noapte...
Ușor seximentală, marea se îndepărtează de noi
Cu eșarfa-i din spume și alge,
Se-ndreaptă grăbită spre cerul ce-o așteaptă,
Să-i sărute tâmplele umede de pasiune,
S-o învăluie în albastrul lui intens,
Să-i așeze cununi de norișori albi
Pe buzele-i sărate și pline de dorință...
O privim îmbrățișați... îmbrățișată
Într-un dans frenetic... sălbatic
Ca la începuturi...




Sunt tânără


Sunt tânără, ploaia în tremur mocnește,
În ochii mirați se-oglindește un vis,
Vulcanul de-argint lângă mine pălește...
Sunt tânără, da, și-asta-mi este permis...


Sunt tânără, rime în juru-mi dansează,
Flăcări parșive mă trezesc fremătândă,
Sunt iubită-n albastru, patimă trează,
Felina din mine te-așteaptă flămândă


Sunt tânără, da și-alintată-n poeme
Ce poeți-au urzit, cătând pasul ușor...
Și în brațele-avide aștept să mă cheme
Tinerețea din tine-al dorinței fior...



Noapte-n furtună


picătura luminii umplea paharul stelelor
șezătoare la sfat despre noi
nori răzleți, bureți de ploaie
încingeau câte o horă mohorâtă
tunetul dirija concertul aprins de fulgere dese
ce priveau lasciv, dar fulgerător
sfera din noi,
două feline torcând obraznic
poeme albastre-n tăceri
lumina din noi spărgea barierele răului
fugind către lume



Vara cea din noi...


Se băteau nebune ceţurile-n văi
Şi zăludă, toamna se-aşeza pe cale,
Vraja verii calde stătea-n ochii tăi
Şi-mi puneai în versuri dorurile tale...


Vântul ducea cântul, iar în depărtarea
Dimineţii noastre, când îmbrăţişaţi,
Ţi-am sorbit privirea, ascultând chemarea,
Norii au pierit, de bine alungaţi...


Şi sfidând mai multe vremuri neplăcute,
Am făcut doar unul din noi amândoi,
Chiar de curg în toamnă ploile tăcute,
Ne trăim doar vara, vara cea din noi...


Cafea


savuram cafeaua tare
în dimineți neguroase
aburii tari mă făceau să ghicesc în ei,
nu, nu în cafea
în ei vedeam cum stelele scriu istorii,
zodii compatibile sau incompatibile
dansau pe mese, nerușinate
destine pierdute-n derivă