simeanu Petrică Andrei, mai precis. Piteștean, bucureștean. ”Jazzman redutabil. Improvizator amplu, elegant, iscusit”. Pianist cu activitate-n afară din plin. Asemeni în țară, nicicum mai puțin. Îndeobște-n formulă de trio. Precum evoluă recent și la filarmonica din urbea-i natală. Împreună cu Vlad Popescu și Adrian Flautistu. Primu`, ”tobar de nădejde și coloratură”. Al doilea, contrabasist cunoscut în domeniu. Tălmăcind cu toții harnic și pregnant adaptări, prelucrări, compoziții. Improvizând abundent și original. Etalând ritmuri varii, că așa-i muzica asta de fel: ”plină de balans. Vie, jucăușă, bogată-n vibrații. Și, drept urmare, cuceritoare imediat. Îmbietoare, nu mai vorbesc. Eu unu`, cu nesaț o ascult. Umblând după ea” oricând este cu putință. ”Merită cu prisosință” și neîndoios. Iară sprintenu` Petrică`, d-al ei merituos s-arată vârtos. Devotat, ingenios. Și la public, lipicios. Trăiască jazzu-n lume pe veci glorios!