AȘTEPTARE...
Bate-un vânt hain, de te doboară,
Vreme rece, ca sărutul morții,
Plânge-n colțul străzii o vioară,
Frigu-ncepe să-și arate colții...
Rătăcită umbră par sub lună,
Și mă arde dorul și mă doare,
Dar, din dosul porții nu răsună,
Pasul tău, mergând către zăvoare...
Și-am să mai aștept un ceas sau două,
Ca un ceșetor, cerșind o pâine,
Și de va fi frig și de-o să plouă,
Voi veni la poarta ta și mâine...
Poate amintiri de-odinioară
Te vor năpădi răscolitoare,
Nelăsând iubirea ca să moară,
Și vor da castanii iar în floare...
UITAREA
Stins amor, uitat pe vatra,
Unde arse rug fierbinte,
Azi ești rece cum e piatra
Ferecatelor morminte...
Frunza tinereții noastre,
Veștedă, pavează drumul,
Florile uitate-n glaste
Și-au pierdut, demult, parfumul...
Azi, privim cu inocență,
Cum clepsidra se golește,
Cum trec anii, în cadență,
Și cum câmpul se pălește...
Încă-ți mai admir blândețea
Și căldura din privire,
N-oi uita, nicicând, noblețea,
Împletită cu iubire...
Simpli spectatori la piesa
Unei vieți fără regrete,
Privim cum se strânge lesa,
Și ne ninge-ncet prin plete...
Încă-ți simt îmbrățișarea
Și sărutul tău, ca focul,
Ascultăm, tăcuți, chemarea,
Palid, se sfârșește jocul...
Pică rouă dintre gene,
Zămislind mărgăritare,
Tufănelele perene
Ne îndeamnă spre uitare...
MAGNIFICĂ POVESTE DE IUBIRE...
... Magnifică poveste de iubire
Ne-a-ncununat cărarea cu safire,
Ne-a-ngemănat cu taina nopții sfinte,
Prin sărutări, suspine și cuvinte...
... Ne rătăcim sub tainic clar de lună,
Când păsările pe la cuib se-adună...
Doar frunzele foșnesc ca-ntr-o poveste,
Sub licărirea stelelor celeste...
... Iar râsul nostru, destrămând tăcerea,
Și glasul tău, mai dulce decât mierea,
Fac florile ce dorm să se-nfioare,
Și susură pârâul la izvoare...
... Îți mângâie cosița sfântă boare
Și te sărută sălcii plângătoare,
Și iarba-ți mângâie picioru,-n șagă,
Căci tuturor, le ești atât de dragă...
... Și de pe gură-ți sorb, arzând ca jarul,
Ca dintr-o cupă de argint, nectarul...
Mi-e chipul tău, dorință ce mă frige,
Că nici ninsori, nici ploi nu o pot stinge!...
... Privim vrăjiți cum trestia tresare,
Ca într-un dans nebun, ca-ntr-o chemare,
Către o citadelă a iubirii, -
Înscriși în Cartea Sfântă,-a nemuririi...
... Parcă-i păcat să tulburăm hodina
Și noapte, care-a adormit grădina...
Ne vor certa, în glumă,-alai de stele
Și lebedele rătăcind rebele...
... Oglinda, cu-azurii sclipiri, lacustră
Și irizări de înger, ce ne mustră,
Pentru-ndrăzneala de-a sfida magia
Și taina unei nopți... și feeria...
ASCULTĂ, IUBITO...
Ascultă, iubito, și vântul și ploaia,
Cum bat enigmatic, la noi în fereastră,
Îmi ciocăne-n cap, insistent, ghionoaia,
Și tremură triste și florile-n glastră...
În taină, clepsidra ne macină anii,
Se scurge nisip argintiu, cu el timpul,
Pe visele noastre dansează cârlanii,
Și lacrimă valea, pădurea și câmpul...
Se ivesc din tainice colțuri, strigoii,
Părelnice umbre, ce-n somn ne sărută,
Dar nu-s decât doina jelită a ploii,
Tristețea morții, peste noi abătută...
Tu-ngâni, cantr-un bocet, o tristă romanță,
Ne leagănă-n taină tristețile, bona,
Eu mai scriu câte-un vers, mai scriu câte-o ștanță,
Parc-am fi într-o tristă poveste-n Verona...
DE-ȚI VA FI DOR...
De-ți va fi dor, nu alerga-nsetată,
Din om în om, de mine întrebând,
Căci, chipul, pretutindeni mi se-arată,
Pe veci, în inimă-ți voi fi, și-n gând...
Eu sunt prezent în ploaia care pică,
Din negri nori, peste-un ogor mănos,
În spice fragede ce se ridică,
Și-n trandafirul roșu și spinos...
Mă vei găsi în strunele viorii,
Când cântă și când plânge sub arcuș,
Voi fi prezent și-atunci când simți fiorii,
Privindu-mi chipul zugrăvit cu tuș...
Mă vei găsi și-n frunza ruginie,
Pe care-o calci, aleea străbătând,
Și-n poezia scrisă pe hârtie,
În vers duios când te-am slăvit, cântând...
În freamătul pădurii sunt, când vântul
Se-avântă, ramurile legănând,
În brazda, ce-ncrustează-adânc, pământul,
Și-n chipul sacru-al pruncului plângând...
Mă vei găsi în tril de ciocârlie,
În macii sângerii de pe imaș,
În mieii care zburdă pe câmpie,
Ce-ți amintesc sărutu-mi pătimaș...
CÂNTEC DE DESPĂRȚIRE
Urlă câinele a despărțire,-n poartă,
El e cel ce-mi știe zilele și calea,
Ceasul adormirii, ce-a fost scris de soartă, -
Simte despărțirea și își plânge jalea...
Cântă cucuveaua bocete de moarte,
Simte și ea noaptea, ce urmează zilei,
Mâine, mâna-mi, poate, va închide-o carte,
Scrijelind cu pana, "FIN!", în josul filei...
Vă las moștenire, versurile mele,
Dorul meu năpraznic, setea de iubire,
Apriga dorință, de-a zbura spre stele
Și plec azi, în taină, morții să-i fiu mire...
Clopotarul sobru s-o-ndura să bată,
Clopotul din turla unei vechi biserici,
M-o-nveli c-o pânză albă și-o prelată,
Mi-or cânta prohodul, babe și trei clerici...
Milă?... De la cine, când mă prigonirăți,
Ca pe-un cerșetor, ce pururi rătăcește,
Și din lumea voastră, azi mă izgonirăți, -
Numai cimitirul, tainic mă primește...
M-o-nsoți tristețea nopților pierdute,
Scrijelind cu pana, coala de hârtie,
Și veni-va moartea, ochii să-mi sărute, -
Numai, - dor de tine, veșnic o să-mi fie...