FotografiiÎntr-un gest de curtoazie (Fotografii mișcate, Editura Ecreator, Baia Mare, 2020), realizat în mod inedit, Ion Toma Ionescu întoarce o parte din ceea ce a primit celor de la care s-a îmbogățit spiritual, dar și cititorilor, aceștia putând să remarce cum arta, cuvântul pot concretiza între oameni relații de prietenie, de iubire, de familie.
Ineditul constă în faptul că cei imortalizați aici, pe lângă citări din creația acestora, le sunt dedicate o tabletă, un poem ori amândouă, aici fotograful făcând un tot cu aparatul său, dincolo de spațiu și timp (dacă ne gândim la Mihai Eminescu, Van Gogh ori Garcia Marquez).
Dincolo de scrieri, de lucrările de artă, aici este prezent omul, cel care le-a dat viață ori cei care i-au fost alături, într-un fel sau altul, la actul creației (de pildă, Dan, fratele autorului, îl caracterizează astfel pe Gheorghe Tomozei: „- Ar fi trebuit să fii acolo. Un domn! te știa. A fost plăcut surprins de poeziile tale. Venise pregătit”, sau în poemul câte se pot spune despre piatră, dedicat lui Costel Păun: „dar despre om câte se pot spune... / atâtea straturi de umbră / descărnate din cenușile / nordului / purtate de vânt...), de unde și titlul volumului de față.


O posibilă explicație a apariției acestei cărți este și exemplificarea despre cum ar trebui să fie relațiile interumane în general, cele între artiști în special („La vernisaj – al lui Ion Pantilie, n.n - lume multă, lume bună! Ca peste tot, prieteni şi duşmani. Oare de ce artiştii, în general oamenii, nu pot fi doar prieteni?”).
Un subiect spinos este și recunoașterea meritelor unui scriitor, unui artist. De către cei apropiați, cei din breaslă, de critici, de public, de cei din aparatul administrativ, care uneori izbutesc să cadă în penibil în cele mai nepotrivite momente, precum în situația lui Marian Ioniță, la a cărui aniversare, „Un nefericit înlocuitor, un vice, a oferit din partea primăriei drept premiu, votat în consiliu, ca recunoaştere a activităţii în slujba obştii, stupefiant, un loc de veci susţinut material din bugetul local. Ce fericită ar fi fost primăria (un refugiu de hoţi gândesc, după dosarele de la DNA), dacă ar fi putut să ne dea locuri de veci la toţi scriitorii din sală! Să nu mai stăm cu ochii pe ei în presa locală!...”.
Volumul de față se compune, sugestiv, din cinci părți (Fotografii din cer, Fotografii cu prietenii Direcției 9, Fotografii cu artiști, Fotografii cu cărți și scriitori, Fotografii de familie), Ion Toma Ionescu rămând, atât în proză, poezie sau fotografie același fin observator al detaliilor, dar și adept al acurateții, îmbrăcată uneori în umor fin, ironie, chiar sarcasm, alteori în duioșie, afecțiune.
Cititorii vor întâlni aici nume mai mult ori mai puțin cunoscute, dar extrem de dragi autorului și vor fi plăcut surprinși de perspectiva... fotografului, el însuși un adevărat artist.