mflTeama de fericire

Să te iubesc cu frunze,
să te sărut cu muguri,
să mă ascund de tine
în ochiul unei flori,

și tu să pleci uimită
în boabele de struguri,
să vii din nou spre seară
și iar să pleci în zori.



Să te atrag în pietre,
să te încui în ele,
și să te las o noapte
închisă-ntr-un poem

să îți ofer petale
și tu să pleci spre stele,
să te ascunzi în iarbă
și eu să tot te chem...



Streașina planetei

Pete de-ntuneric, pete de lumină,
Doar amorul lumii pare istovit;
Cântece de nuntă izvorăsc din mine,
O iubire nouă ele-au prevestit.

Zodia-mplinirii mi-a crescut în suflet,
Doar livezi și holde-n ceruri îmi rodesc...
Streașina planetei, grea de fericire,
O susțin pe umeri – când te întâlnesc.  


Visul, amabil...

Tot admirându-ți pieptul și pasul,
seara, greu mai adoarme și ceasul.
Mă amenință noapte cu stele, dar
o fată aprinsă mă chinuie iar...
Cineva-mi trage somnul pe față,
visul, amabil, iar mă răsfață.


Puțin–puțin...

Puțin–puțin, de glasul tău
dă-mi voie să ascult,
de mijloc, eu să te cuprind
puțin, puțin mai mult.

Ușor–ușor, să urc pe cer,
să-l văd pe Himeneu,
din nori să ies apoi zâmbind
ușor–ușor, mai greu.

Mai sus–mai sus, să simt în mâini
buchetul tău cărnos
de trup, să te ating
mai sus–mai sus, mai jos.

Mai rar–mai rar să te sărut
că nu ai înțeles,
de ce spre tine-am răsărit
mai rar–mai rar, mai des...

Mai frig–mai frig e timpul azi,
ți-s ochii de smarald,
și noi, încet ne contopim,
mai frig–mai frig, mai cald.

Puțin–puțin, ușor–ușor,
mai sus, mai rar, mai frig;
mi-e gura plină de zăpezi
și totuși te mai strig.
 


Numai tu

Numai tu te ții de femei,
eu mă țin doar de scris poezie;
alege-ți iubita pe care o vrei,
ce dacă ea nu te știe ?

Numai tu te însori în curând
cu fata de care ești mai puternic legat,
eu doar stau la masă uneori meditând
și parcă-mi amintesc că sunt însurat.

Adesea mi se întâmplă să te confund cu mine,
ba chiar să te deosebesc mi-e greu,
astfel încât, de mă voi întâlni cu tine
n-am să mai știu prea sigur care-s eu.  


   Mere–fete

Stau pe margine castanii,
dezbrăcându-și bluză–floarea;
toamna, cântărindu-ți anii
se scumpește așteptarea.

Mere–fete, fete–mere
din livadă culegând,
altoindu-mă-n plăcere,
peste ramul suspinând...