Și în iubire este o artă

Și în iubire este o artă,
în a iubi,
să știi a te dărui celuilalt,
să te abandonezi cu totul
și să trăiești la maxim.
fiecare gest, fiecare alint, sărut
fără temeri și inhibiții,
să știi să-l faci fericit pe cel iubit
și lacrimile să-ți curgă de fericire,
că în iubire împlinirea ai simțit.

să te pierzi și să te regăsești
în zborul tău și al celui de lângă tine.
înlănțuiți cu mângâieri tandre,
cu șoapte dulci,
din doi să fie numai unul.
nici obosiți, nici temători
precum pasărea colibri,
urmându-și zborul spre înălțimi.

Și în iubire este o artă,
în a iubi
fără constrângeri sau obligații.
petale de trandafiri și lumânări aprinse,
să-ți fie așternutul și altarul,
iubirea printre petale,
sufletul rugându-se la Dumnezeu,
totul numai din credință și iubire pură
ce se desăvârșește cu patos.
cum însetatul și flămândul
se răcoresc și se satură
după o perioadă lungă
de arșiță și foame.

Și în iubire este o artă,
în a iubi
pe acorduri de muzică,
un dans cu corpuri lipite…
același ritm, același pas,
priviri scânteietoare, săruturi pe obraz
și pe la tâmple,
înfierbântați, devorând buzele uscate
de dorințe,
lăsând muzica să cânte lin,
iubirea să se desăvârșească
într-un abandon total.


O nouă primăvară 

Vorbește-mi despre păsări și
lasă-mi primăverile
sub ploaia de aripi formând
triunghiul vieții.

mă simt măruntă când
privesc imensitatea
și-n brațele tale mă simt la fel.

sărută-mi pleoapele cu auriul dimineții,
strânge-mă la piept și
trupurile noastre se vor face păsări.

în cuibul iubirii
sufletele noastre
descoperă
o nouă primăvară.


Toamna vieții

Iubitul meu,
e vara pe sfârșite.
flori mai puţine, frunze ruginite…
copacii goi cuprinşi de întristare
și noi:
doi visători,
două pahare
ce risipesc miros de struguri copţi
și dulci ca vinul
din uitate nopţi.

Iubitul meu,
în ce ne vom preface
când iarna grea în fulgi ne va desface
și de urgia aprigei ninsori
abia ne vom atinge uneori,
iar oamenii
nu vor putea să vadă
decât o lună,
sus,
şi-n rest zăpadă?


De-ai ști

De-ai ști cât de departe îmi ești
De-ai ști cât de departe îți sunt
Mult prea departe suntem amândoi
Tot numărând anii din doi în doi

De-ai ști cum îmi curg clipele
Cum mi se termină toamnele
Cu visele plecate în zbor
Pe aripi fluturând de cocor

Cât de departe îmi ești tu acum
Cât de departe îți sunt eu acum
În zori ploaia îmi bătea în geam
Numai perna ta în brațe o am

De-ai ști cât de mult eu îmi doresc
Amintirile să mi le opresc
Să nu mai plece cu păsările
Despicând cerul cu aripile

De-ai ști, cum se duc dorurile
Cât de grele sunt așteptările
Aproape  ne sunt doar cuvintele
A nu lăsa să treacă clipele



Credință

Mă plimb pe malul mării.
valurile jucăuşe
mă cheamă la o îmbrăţişare.
înfrigurată mă întind
pe nisipul fierbinte.
mă contopesc cu el
ascultându-i şoaptele.
bătrânul nisip
are multe de povestit.
poveştile i se risipesc
în marea înspumată.
încerc
să-mi umplu golul din suflet
cu luciul albastru -
nemărginită dorinţă.
nu vreau să-mi pierd credinţa
că într-o zi
mă voi plimba
pe malul mării
cu sufletul vindecat.



Regăsire

Te-am regăsit sub teiul înflorit.
Sub clar de lună chipu-ți strălucea.
Erai un vis pe care l-am dorit
Cum orice om doreşte dragostea.

Lumina lunii cade peste noi.
Un glas de greier parcă ţese-o vrajă.
Ne înveleşte noaptea  pe-amândoi
Și numai licuricii stau strajă.

Tăcem şi între noi e-atâta dor…
Parc-am pluti pe-o mare de iubire.
Îmbrăţisaţi, pătrunşi de-al ei fior,
Ca doi copii nebuni de fericire.



Suflet liniștit

Am adunat bucuriile
în inimă.
le-am încuiat
să nu-mi fie furate
de pirați.

amintirile
sunt ferite
de curiozitatea
neavizaților.

dragostea
e verde
cu miros de primavera.

îți dăruiesc iubirea
ca pe un trofeu.

sufletul tău
blând și frumos
înțelege și iartă.
 
încrederea
că ne vom reîntâlni
nu va pieri
rămâne vie
ca și tine
dragul meu.



Pasărea spin

Ascultă-mă
ca pentru
ultima data.
ascunde în suflet crâmpeiul de dragoste,
păstrează în inimă
fiorii zburdalnici,
lasă-te cuprins de adâncul
ochilor mei albaştri,
ascultă şoapta
precum susurul apelor,
caută-ţi lumina
pe tărâmul dragostei,
acolo printe ramuri sunt eu,
pasărea spin,
în cuibul durerii
vei auzi oare
cântecul meu.