adc8.GALBEN
Pe obrazul galben al soarelui
se odihnesc
sufletele poeților!
Pe lună si-au mutat mașinile
de scris,
ce bat noapte de noapte rima,
până când ploaia le-o așează
pe tâmple,
cu flori de păpădie!
Azi ,gust o lună plină!


Cu gene de lămâie,
șterg de praf statuia lui Adonis,
ce doarme în lanul pârguit din sân!
Zâmbește galben, într-un vis
de miere,
adus de mângâierea parfumată
a palmelor de ceară.
Zorile îmi inundă coapsa
cu miros de sunătoare crudă,
în bătaia vântului.
Trimit curcubeului zborul
albinelor din stern,
ca pe o rugăciune!

Ți-l trimit ție... Doamne,
pentru încă o zi galbenă
pe obrezul soarelui
și te rog... îmbracă-mă în lumină!


9.LANUL DE PORUMB
Din lanul de porumb
mă pândea Ea!

Dar își pierduse coasa,
printre degetele tale,
ce sprijineau cu grijă Luna,
să-mi lumineze fața adânc,
dincolo de zâmbetul primului rid!
Și mi-ai spus atunci căt sunt de
frumoasă,
cu capul meu galben de lămâie,
răsărit din umeri de aripi,
flămânzi de îmbrățișări.
Iubeam îmbrățișarea și căldura
palmelor tale,
cu toate cele cincizeci de zâmbete,
ce-mi îmblânzeau obrajii,
sărutați adesea de buzele tale
de adolescent rebel.


Iubirea... își serbează majoratul
la cincizeci de ani,
în timp ce Ea
caută coasa,
îngropată de adolescența
palmelor tale,
undeva... departe, într-un lan
de porumb!



10.OCHIUL NOPȚII
Degetele apusului
îți curăță fața
cu laptele din sânul iubirii,
te face mai frumoasă
și neîmbrobodită în fața crucii,
ce-ți face cadou un cer nou,
ca o reîncarnare într-o altă viață
și
un pământ pe care pleoapele tale
îl îmbrățișează fără frica nopții!
Oglinda te îmbracă
cu zâmbete de divă
și umeri cusuți în aripi.
Ești lebăda albă priponită de ape
în ochiul deschis al ultimei
chemări!
Acum, în sfârșit , te poți odihni
cu palme deschise spre infinit
și degete logodite cu dimineața!
Acum... ochiul nopții
te înalță la lună!
11.DINCOLO DE CER NU EXISTĂ MORMINTE!
Visele dorm
pe perne moi undeva... dincolo de cer!
Valuri le poartă prin ploi ucise cu
lacrimi de gheață!
Ochii din creștet nu văd genunchii muritoarei,
din sticlă spartă și rece,
văd umeri de soare, brațe de flori
și buze secate în sete,
văd coapse flămânde de curcubeu
și palme ce seamănă miere!
Nici ridul ce taie în două clepsidra
nu plânge!
E... doar un trup de bărbat, ce spânzură-n ape
o noapte ce doare și mușcă lumina!
Visele... dorm pe perne moi
și se cred fecioare,
căci dincolo de cer nu există... morminte!


12.MICROB
Nu poți scăpa de ea,
ca de un microb ce-ți
subjugă pielea,
până răsar din ea
crini roșii ce te ard
până la os!
Dormi cu ei la fiecare
capăt de pat,
cu parfumul fiecărui
amant ce ți-a ucis
noapte de noapte
neuronul fiecărui vis!
Și te întrebi până când?
Până el, cel adevărat
se va trezi din nou?
Până moartea ți-l va
așeza în palme
prin karma nașterilor
tale?
Până sufletul va goli
pântecul
celui mai aprig orgasm
și tu ... vei întineri
cu un secol!
Nu poți! Nu poți să te
ascunzi de ea niciodată!
Nu poți muri
fără... dragoste!



13.TE-AM AȘTEPTA
Te-am așteptat
prin pădurea de mâini ,
ce rup și azi cu sete
din mine,
prin iarba de greieri uciși
în cutii de viori,
prin umbre uscate,
de zboruri străine
și lacrimi ce curg,
cu ochi orbi de flori!

Te-am așteptat dormind
lângă cruce,
zâmbind către cer cu-n ochi
prea amar,
cu gura deschisă și gata
să muște
din mintea-ți matură
și trupu-ți hoinar!

Te-am așteptat mereu,
prea nudă, prea rece și blândă
să vii să mă îmbraci în cuvânt,
în ochi să-mi deschizi
o secundă
în care să dorm cât o viață...
zâmbind!