Visul Copilariei                       Lucian Blaga spunea: „copilăria este inima tuturor vârstelor”, iar neobositul călător dinspre suflet înspre suflete, Ioan Romeo Roșiianu ne propune o incursiune în inimile noastre, prin antologia „Visul copilăriei”, apărută la Editura „Ecreator”, din Baia Mare, în luna iunie a acestui an. Cu priceperea sa de necontestat, a adunat în paginile acestei antologii adulți, dar și copii care, în versuri sau proză evocă puțin din farmecul celei mai frumoase vârste. Gaston Bachelard spunea atât de frumos: „Copilăria durează toată viața. Ea se întoarce mereu pentru a însufleți secțiuni mari ale vieții de adult. Poeții ne vor ajuta să găsim copilăria vie din noi, această lume permanentă, durabilă, de neclintit”. Un exercițiu de memorie și sensibilitate face și Ioan Romeo Roșiianu cu cei antologați, provocându-i să caute în cămara amintirilor din suflet, pentru a dezvălui cititorului părticele din emoțiile și trăirile ce le drenează lăzile cu zestrea amintirilor. Cu multă muncă, răbdare și pricepere, el a inserat în paginile antologiei 41 de autori la secțiunea poezie și 27, la secțiunea proză.

Uitându-se pe sine, Ioan Romeo Roșiianu și-a canalizat energia pentru încă o lucrare din Coleția „Antologica”, continuând șirul prieteniilor literare prin crearea unei frumoase „familii”, marca „Ecreator”. Mai mari, mai mici, cunoscuți sau debutanți, autorii prezenți în paginile antologiei au reușit să sensibilizeze prin scrierile lor. H. W. Becher spunea. „Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de cer.”, iar eu cred că această perioadă minunată e scara pe care putem urca spre înalt. Având această scară, cei care se află în antologie au mai făcut un pas în urcușul lor spre Dumnezeu, ajutați fiind de antologatorul care a știut să le transmită dorința de înălțare. Amintiri nenumărate, melancolii, regrete pentru imposibilitatea întoarcerii în timp, pentru ireversibilitatea nemiloasă a vremii („Oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsuri destrămarea!” – Lucian Blaga) s-au așezat cuminți, sub bagheta magică a omului Ioan Romeo Roșiianu, încercând să străbată timpuri și vremuri. Citind, se perindă prin fața ochilor figurile blânde care au vegheat fiecare copilărie: bunici, părinți, frați, surori, toți buni, calzi, cu sfaturi de bună purtare pentru copilul care, năstrușnic fiind, are alte preocupări, în special aceea de a fi copil și de a se juca. Lucian Blaga în poemul „Trei fețe”, scria: „Copilul râde: / Înțelepciunea și iubirea mea e jocul / Tânărul cântă: / Jocul și înțelepciunea mea e iubirea / Bătrânul tace: / Iubirea și jocul meu e înțelepciunea”. În bucuria evocării copilăriei și a figurii sale luminoase, autorii din antologia „Visul copilăriei” au apelat la suflet, surprinzând prin joc, cântec, înțelepciune, iubire. Întâmplări de viață, mai mult sau mai puțin plăcute, pilde, îndemnuri, sfaturi părintești, toate și-au găsit loc în acestă antologie în care sufletul găsește calea să râdă, să se bucure sau să lăcrimeze acolo unde cei dragi s-au așezat în lumea drepților. „Visul copilăriei” este o antologie bogată, mult prea bogată în emoții și sentimente care face să vibreze  atât sufletul cititorului cât și al autorilor, martori în propriile vieți. Lecturând antologia, te întorci cu inima în timp și te regăsești printre amintiri, cu înțelepciunea anilor ce s-au scurs cu folos pentru tine... Și asta, de această dată, grație celui care a lansat provocarea amintirilor, prin invitația la visare, Ioan Romeo Roșiianu... Rămâneți în „Visul copilăriei”! E cel mai frumos vis...