O FRUNZĂ

Vezi fruna asta, palidă, de-arțar?
E scris pe ea romanul vieții mele,
Am pus-o-n plic și ți-am trimis-o-n dar
Să o citești în nopți pustii și grele.

Din sufletu-ncărcat cu prea târziu,
Am tot gravat cu toc muiat în chin,
Cu negru-adânc pe fondul arămiu,
În fiecare zi câte puțin.

Atinge-o-ncet, cuvând după cuvânt,
Ca să-nțelegi cum depărtarea doare
Și-alege apoi o zi cu ploi și vânt
Și las-o-n voia vântului, să zboare...


SĂ SE-MBRACE COPACII...

Să se-mbrace copacii în straie domnești
Și pe dealuri și văi să vegheze căpițe,
Să coboare luciri din adâncuri cerești
Și să sune tălăngi în străvechi poienițe.

Să  se legene crengile lungi de arini,
Să se scuture frunze direct de pe lună,
Să ne-mbete mirosul de fum din grădini
Și șoptind și râzând să pășim împreună.

Să ne-ncânte amurgul cu ten violet,
Pe sub sălcii ce plâng să găsim adăpost,
Să te iau de un braț, să te-apropii încet
Și metodic și blând să te-nvăț pe de rost.



CE PACE IERI...


Ce pace ieri și astăzi ce furtună,
Ce vânturi fioroase, ce stihii!
De ce se-ntâmplă-așa anomalii,
De ce nu e tot timpul vreme bună?

E legea firii, poate c-o să-mi scrii,
Dar spună cine ce o vrea să spună,
Eu îndrăgesc doar nopțile cu lună
Și zilele cu bolte sinilii.

Puțin durează zilele senine
Și liniștea și tihna ți-au zburat,
Că  pacostea pândește și revine...

Cum e și dorul ăsta blestemat
Ce dă năvală astăzi peste mine,
Când ieri eram convins că te-am uitat.



VISATA MEA...

Visata mea, de-ai fi mereu cu mine,
Eu te-aș iubi cum nu s-a mai iubit,
M-aș bucura de zilele senine
Și aș trăi o viață fericit.

Dar dac-ai viețui în alte sfere,
Și-n alt tărâm ar fi să-mbătrânești,
Luând–mi telepatică putere,
M-aș mulțumi cu gândul că trăiești.

Iar dacă singur, ani și ani de-a rândul,
Ar trebui să sufăr sorții triști
Că nu ai fi, m-aș mângâia cu gândul
Că ar fi fost posibil să exiști...



BLESTEM

O zi am fost în paradis cu tine
Și ne-am iubit cu sete, impulsiv,
Deși, printre suspine, obsesiv,
Spuneai că-mi dai ce nu mi se cuvine.

Și-ai vrut să te desprinzi  definitiv,
Dar drogul amintirilor revine
Și-l alungăm spunând c-așa e bine
Și-l punem pe adio lait-motiv.

Dar liniștea zadarnic i-așteptată,
Că, separați, din seară până-n zori,
Cu viața pe vecie bulversată,

Trăim, printre mesaje și scrisori,
Blestemul de-a ne fi-ntâlnit o dată
Și de-a ne despărți de mii de ori.