clteu nu calc pe ape

dar visele mele pot
pe ele mã bazez când pipãi universul
ca pe o iubitã neastâmpãratã
poate un pic cam botoasã
prinsã de nesfârşire
ca într-un cleşte de fierar
.............................
nimicul e cu adevãrat infinit
deoarece el nu poate fi cuprins
nici mãcar de o îmbrãţişare


.............................
mã întind ca spre o margine de nemãrginire
şi te pãtrund pânã dincolo de momentul 0
cu atât de puţin efort
dar cu atât de multã iubire
încât şi infinitul ar putea fi gelos




doamne mi-ai dat şi cerc şi razã

şi eu tot desenez perfectul
ca şi când cobiliţa bunicii
ar putea ţine echilibrul lumii
ca pe douã gãleţi cu apã
..............................
nu gãsesc gol mai gol
pentru câtã dorinţã de umplere am
şi te tot strâng în braţe
adâncindu-mã în tine
ca într-o fântânã
...............................
vezi iubito
cum mã prinde visul
ca pe un copil fericit
înainte de cunoaştere




Universul s-a nascut din dragoste

poate din prea multã
şi de aceea se tot întinde
ca şi cum şi-ar cãuta iubita
ori doar sã scape de dor
scuturând materia
ca pe un clopot
în zi de înãlţare

abia când m-am îndrãgostit de tine
am înţeles astfel universul
şi tot plâng
şi tot râd
şi-mi este atât de dor
încât infinitul
s-ar lasa mãsurat
mãcar o datã


dacã cineva ar vedea un înger la bere



ar scuipa în sân
dar demonii au voie sã fecundeze florile
fãrã sã se mire nimeni
cã întunericul este fondul nesfârşit
pe care se relevã lumina
ca o stare de beatitudine

din când în când dumnezeu se desfatã cu erezia mea
iar eu mã înalţ atât cât sã am o perspectivã frumoasã
înainte de o nouã premierã
înainte de o altã ridicare de cortinã
parcã în aşteptarea ovaţiilor
altfel la ce bun sã faci raiul
şi sã nu te aplude nimieni
la ce bun sã faci o lume
dacã nu ai cu cine împãrţii bucuria
e ca şi cum bisericile ar exista
doar pentru amorul propriu
al creatorului
...............................................................
ce s-ar face universul
fãrã încercarea de a-l desface în atomi
toate misterele sunt acolo ca sã fie descoperite
iar eu mã fac cã nu ştiu nimic
pentru cã altfel la ce bun tot puzzle-ul acesta
în care fiecare clipã are arcul sãu de triumf
................................................................
ştiu cã voi fi acuzat de blasfemie şi ars pe rug
dar doar aşa voi putea sã mã bucur de combustia trupului
ca de o victorie absolutã
la urma urmelor
nicio victorie nu este între


poate şi dumnezeu e în cãutarea unui dumnezeu


parcã-l şi vãd pe creator
cum se rãsteşte la dumnezeul lui
………………………………
parcã totul e mai uşor
când avem pe cine da vina
cui sã-i cerem socotealã
când nu mai ştim de ce ne tot doare
……………………………..
cum se tot întreabã
pânã şi universurile
de unde pânã unde
se tot nasc dintr-un punct
şi se tot nemãrginesc
cumva concentric
cum îmi caut şi eu
uneori
ieşirea din acest labirint
în care tocmai lipsa de ieşire este
chichireaza


rostesc rugãciunea într-un alfabet al tãcerii

pentru surzenia clipei traduc lumina în sunete
sã o pot asculta noaptea când îmi caut cuvintele sub cerul frunţii
cu ochii cu sufletul prin pipãit precum toma
sau doar mã las pãtruns de infinit fãrã sã-i mai caut scuze
..................................................................
o linie un ţiuit prelung un fel de a mã lepãda de mine
..................................................................
între douã mângâieri pe creştet şi un sãrut a nesfârşire
împodobesc toţi brazii din lume cu betealã de stele
cu mii de flori de gheţã dar şi cu speranţa cã bucuria trãieşte în fiecare om
apoi îmi ridic gândul din floarea visãrii şi vi-l împart


mã pusei sã fac o cocã de stele verzi


mãi şi o tot frãmântai cu pumnii goi din cer în cer
un pic rotund cã mi-am cam zdrelit toate visele
din colţ în colţ într-o polatã de lemn de plop
sã-mi creascã mãcar trei cozonaci mai mentolaţi
am cernut din fãina timpului clipã cu clipã
prin sita ochilor înlãcrimaţi de apocalipse
peste maiaua din lapte de noapte şi dospealã de gând
am pus şapte ouã de pasãrea focului
şi tot frãmânt dragã pânã oi crãpa
tu sã nu uiţi sã-l bagi în cuptorul de pãmânt
şi sã-l împarţi creştineşte
sã-mi aud din moarte copiii mestecând un bogdaproste



Eli, eli lama sabactani?

aş vrea ca bisericile
sã fie zidiri din dragoste
ca şi chiliile
la urma urmei Tu eşti peste tot
ce nevoie sã ai de un templu

de ce sã aprind lumânãri
când ard mai puternic
decât orice flacãrã chinuitã în cearã
la ce consum oxigenul
dacã nu pentru asta
te respir

mã hrãnesc cu trupul tãu
şi-ţi beau cu nesaţ sângele
sãrbãtoresc fiecare patimã cu speranţa învierii
te crucific de fiecare datã pentru toma
prin fiecare celulã îţi bat piroane
spre liniştea caiafelor
îmi primesc arginţii
pentru un sãrut
mã lepãd de tine
de trei ori câte trei
cu fiecare drum al crucii
cu fiecare nouã coroanã de spini

Doamne
te strig
nu ca sã-mi rãspunzi
nuuuuu
te strig doar aşa
ca sã ştii
cã ştiu



pentru cã te iubesc cu disperare

te voi rãstigni iar
îţi voi gãuri inima
te voi stigmatiza
îţi voi umple sufletul cu spini
te voi purta pe golgota
cu lovituri de bici
cu multã urã te voi lovi
apoi mã voi spãla pe mâini
ca şi când nimic important nu s-a-ntâmplat
………………………………………
acum ştiu de ce nu cumpãrã nimeni îngeri
aripile lor nu ţin de foame
nici lacrimile de sete
………………………………………
Doamne sã nu mai vii
pentru cã acum ştiu
de ce l-am ales pe Barabas
cum sã nu te rãstignesc din nou
cum sã nu te vând pentru un pumn de monede
ce m-ar împiedica sã fac toate acestea
sperând în iertarea ta