Florin Golban 2Ne despart 30 de ani. Și cei 60 de centimetri ai blatului mesei la care stăm așezați.
Vorbește rar și apăsat. Își măsoară cuvintele povestindu-mi despre începutul proiectului, cum i-a dat viață, despre x , despre y, așezându-și discret ochelarii cu vârful arătătorului.
Cei 30 de ani, diferența de vârstă, se risipesc în discuția colocvială purtată.
Rămân cei 60 de centimetri ai blatului mesei, acoperiți parțial de o carte și două cești de cafea.



***

Prin fereastra deschisă, vântul împinge razele lunii aprinzând camera. Lampa de birou și razele lunii contopite, parcă îmbrățișând întunericul.
Răsfoiesc niște ciorne, le frunzăresc pur și simplu. Aștept cuvântul, încerc să scriu. Am o idee. Nu.
Am doar titlul. Am titlul și interioarele. Îmi imaginez camera în care el, eu sau voi vom măsura timpul.
Să dăm drumul la muzică, acoperim mugetul vântului și dansăm. Dansăm ca nebunii, până ne ard tălpile.
Mixuri, remixuri, muzică...
Uite, uite cum vântul împinge razele lunii în cameră, îmbrățișând noaptea.

***

Sunt exerciții de scriere. Doar pentru a chema cuvintele. Poeziile vor veni de la sine, în momentele de inspirație. Iar pentru a scrie ai nevoie de timp și de spațiu. Doar pentru tine.
Intimitate, răbdare.

Eu sunt

cel ce aşteaptă
trăgând adânc din țigară.
trecerea timpului e
o poveste spusă
la radio
pe acorduri de rhythm and blues
printre aburi de fum
cel care sunt

O luptă surdă între om și natură. Dar gândul îmi fuge în altă parte. Cuvinte nerostite...
Cuvintele vin, se întrepătrund, creează imagini. Să scrii fără a încerca să forțezi.
Pentru a scrie poezie e nevoie de mai mult decât minte.
“Autorul (poetul) scrie o poezie care se citește cu mintea”  Oare? Atunci unde e sensibilitatea?

Sentimentul pe care l-am avut în ziua aceea, după ce mi-am văzut cartea la raft, eu pe copertă, între coperte... sufletul meu.
M-am simțit gol pe dinăuntru, pustiit aș spune.
Acum nu mai am nimic al meu. Cât timp poeziile acestea erau ascunse în niște caiete... Și acum, dintr-o dată – BUM. Ca o bombă explodând și sărind schije.

Florin Golban       
Născut pe 27 Aprilie 1975 la Călărași.
București.   
Autor al volumelor de poezie Pe umărul stâng, Editura Coresi, 2016 și Instagram, Editura Coresi, 2017, Hotel Cinci Stele, Editura PIM, 2019, Colecția Prispa cu greieri.
Am publicat versuri în revistele România Literară, Tomis, Metafora, Amurg Sentimental, Haiku, Poezia, Cronograf, Alchemia, Meridianul Cultural Românesc, Le Lumachine – Italia, revista Banchetul, The Mainichi – Japan’s National Daily Since 1992  rubrica Haiku in English,  în diverese publicații internaționale online, în volumul colectiv al grupului Rokukai – Numărând cocorii, Editura PIM, 2017, în Antologia Poetică a Cenaclului Poetic Schenk, Editura Dionysos, 2018 și Antologia de Poezie Cercul Poeților, vol. 2 , cenaclul Literar de la Cluj, Editura Colorama, 2018, 38 ROMANIAN AND AUSTRALIAN PERSPECTIVES, BETWEEN DUSK AND DAWN  Romanian/Australian Anthology of Poetry and Prose Volume 3, Editors Mihaela Cristescu & Se Crawford, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2018, Antologia de Proză ferestre, vol.2, Cercul Literar de la Cluj, Editura Colorama, 2018, 41 ARGUMENTS AVANT LA LETTRE, ROMANIAN & AUSTRALIAN ANTHOLOGY of CONTEMPORANY POETRY AND PROSE, Editors Mihaela Cristescu & Se Crawford, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 selectat în European Top 100 most creative haiku authors in 2018.