(piesă de teatru în 3 acte)

Personajele:

Domnul: 45 de ani, un ipotetic psiholog

Tânăra: 27 de ani, o ipotetică femeie de afaceri

Doamna 1

Doamna 2                   - trei doamne de vârste incerte – între 35 și 45 de ani

Doamna 3

Actul 1

 

Un birou cu un ridicat grad de intimitate. Domnul stă la o masă. Citește într-o carte, apoi răsfoiește ziarele dimineții.

Are pe masa de birou cafeaua de dimineață. Fumează mult. E plin de chiștoace în scrumieră. Se aude un zgomot de parcă se deschide și se închide o ușă. Intră tânăra vorbind la telefon. Domnul va rămâne la masa de birou pe tot parcursul actului 1. Tânăra se va așeza pe scaune, se va ridica, agitatîndu-se, vorbind tot timpul cu Domnul.

Tânăra (vorbește la telefon, intrând în biroul Domnului): Rămâne stabilit la ora unsprezece? Să fie mai sus de nivelul de director. Nu e suficient să fiu trimisă la el. Poftă bună. Permiteți-mi să mă prezint. (către Domn, ușor ironic) Creștem împreună. Scuze. Sper că nu vă deranjează. Le spun cum îmi vin în minte. Notați-le. Citiți-le. Memorați-le. Sau nu.

Domnul: Direcția e stabilită, clară, evidentă. Să urcăm împreună, domnișoară. Cum vom face mereu. Cu înțelepciune. Cu integritate.

Tânăra (așezându-se într-un scaun): M-ați înnebunit iar. Mi-e greu să fiu obiectivă. Personal mi se pare ofensator.

Domnul (cu calm sorbind din ceașcă lichidul încă fierbinte): Cafea. Argumentată. Ceva mai pragmatică... mă mai gândesc.

Tânăra: Fiecare dintre noi să muncească pentru dumneata. Cu o floare nu se face primăvară. Să o plantăm împreună.

Domnul: Primul pas ar fi să scoatem proverbele.

Tânăra: Așa e. Din popor. Ați avut dreptate. Nu sunt sclipitoare. Asta e tot ce pot. Maximul la care am sperat.

Domnul: Nu-i ușor.

Tânăra (vorbește iar la telefon): Bună ziua... aflați cumva ora la care mă primește. Să mă anunțați. Vă rog. Sau dacă nu se poate. La fel. Just let me know. (către Domn) Aveți timp sau chef de o cafea?

Domnul: E o idee.

Tânăra: Azi nu mai gândesc. Obosită. Mâine again. Nu e important, Domnule. Doar să socializăm. Consider socializarea cu dumneavoastră importantă. (vorbește iar la telefon) Eu sunt de acord la orice oră. Ok, then, vedem mâine. (către Domn) Măcar să zâmbiți, Domnule, dacă pentru altceva nu sunt bună.

Domnul: Azi vin ambasadorii Norvegiei și Suediei în vizită. Aici.

Tânăra: Bine îi aștept. Creștem standardele. Maximul la care sper e să vă dau o idee. Sunt cea mai bună alegere pentru dumneavoastră. Scuze, nu-mi amintesc dacă ați acceptat să facem o rutină din cafeaua de duminică.

Domnul: Azi e marți, dimineață, domnișoară. Și vin ambasadorii ăia.

Tânăra: Adică, în fiecare zi cafea până devin mai înțeleaptă? Cafeaua? Noi doi? Da.

Domnul: S-ar putea totuși să nu fie. Eu dacă aș fi în locul dumneavoastră nu m-aș agita așa. Cel puțin nu încă.

Tânăra: Ce frumos nume aveți. Tare bine ar fi dacă ... Mi-ar fi mai ușor să anticipez.

Domnul: Trebuie identificat maximul de potențial, domnișoară.

Tânăra: Asta nu ar fi greu, Domnule.

Domnul: S-a mai încercat. Dar putem încerca din nou. Poți încerca.

Tânăra: Voi încerca, Domnule. Cu siguranță. Dar vă avertiez, cu cât îmi faceți munca mai grea cu atât veți avea mai mult de suferit.

Domnul: Sunt vorbele de la cafeaua de dimineață.

Tânăra: Glumesc. Important e să știți că discuțiile cu dumneavoastră sunt foarte interesante și constructive. Când vă e convenabil ne vedem cu plăcere. Să mă anunțați. Să nu intrăm în conflict, sau chiar dacă intrăm, s-o știu.

Domnul: Văd că ne înțelegem destul de ușor.

Tânăra: Nu vă doriți să experimentați trăirile noi, adică noi ?

Domnul: Imaginația, mentalul sunt mai importante decât cunoașterea. Sunteți de acord?

Tânăra: Sunteți chiar draguț. Arogănțel. Justificat. Voi găsi o cale să vă recompensez.

Domnul: E chiar imposibil să mă supăr.

Tânăra: Vă rog să-mi spuneți că nu v-ați supărat... Imposibil? Hmmm..

Domnul: Nu, vă asigur.

Tânăra: Da. Nu. Sigur. Bine. Mulțumesc. Trist, totuși. Îmi cer scuze pentru impertinență. Eu glumeam și încercam să tatonez terenul. Mă rog, se pare că am depășit anumite limite. Vă respect oricum decizia.

Domnul: Habar n-am, domnișoară. Pentru ce ar fi scuzele?

Tânăra: Am analizat și am ajuns la concluzia că am sărit peste cal glumind, dar tachinările mele au fost pline de afecțiune. Mă temeam doar să nu fi fost interpretate greșit.

Domnul: Aiurea... Nu am timp de interpretări.. Prea multă lume agitată încă de dimineață.

Tânăra: Și eu care v-am cerut prea multe.

Domnul: Cum adică, domnișoară?

Tânăra: Problemele mele... Gata, nu vă mai cer nimic. Tot vreau eu să ne întâlnim.

Domnul: Indiferent de situație ar trebui mai mult respect pentru timpul altora.

Tânăra: Oooo, dar eu sunt femeie. Trebuie să fiți mai concret cu mine... (Tăcere. Domnul răsfoiește hârtii, soarbe din ceașcă ultima picătură de cafea). Bine. Eu plec la ora nouășpe... (pentru sine) Am venit până aici ca să mi se spună că eu sunt în divizia C iar el (arată înspre Domn) e campion olimpic. Nu am primit absolut nimic. Singurul lucru cert e că am pierdut câteva ore. Ce ți-e și cu orgoliile astea! Regret că nu i-am dat satisfacția de a mă lăsa umilită. Ufff, acum sunt doi nesatisfăcuți. (către Domn) Bună ziua. Sunați-mă, vă rog, când vă treziți.

Domnul: Te sun peste vreo două ceasuri.

Tânăra: Bine. Dacă spuneam te rog, poate era altceva. Iar am greșit. Mă gândeam dacă nu ați vrea să ne lăsăm de fumat. Împreună.

Domnul: Nu.

Tânăra: Atunci, tot împreună, poate ar trebui să ne lansăm înspre alt viciu. Ce viciu propuneți?

Domnul: Pălăvrăgeala, domnișoară.

Tânăra: Să mă gândesc eu, sau găsiți ceva, un viciu comun, nou, care să înlocuiască tutunul... Ar fi încântător. Dar care sunt limitele și ce perioadă de timp e necesară pentru a fi ceva catalogat drept viciu? Spuneți-mi când voi putea să vă sun?

Domnul: Te voi anunța.

Tânăra: Când facem înlocuirea de vicii. Bun. Mă gândeam să vă salut. Am trecut de nenumărate ori prin fața biroului dumneavoastră. Poate zâmbiți... Bună ziua.

Domnul: (Zâmbește. Continuă să lucreze.)

Tânăra: Bine. Abia aștept să mă întorc și să ne lăsăm de fumat. Împreună... (Tace. Se ridică de parcă ar urma să plece) Mă întrebam dacă vă plac găinile. Eu le ador. Le numesc: "Ţoc - Poc". Parcă încep să le văd altfel decât în cei douăzecișișapte de ani împliniți.

Domnul: Bună ziua.

Tânăra: Bună ziua, drăgălaș, adorabil Domn. Ne revedem astăzi. Bine. Aștept.

Domnul: Dacă nu termin treaba, ne vedem mâine.

Tânăra: Bine. Dacă vă eliberați mai iute să mă anunțați cu circa cincisprezece minute înainte. Ufff, ce greu trece timpul. (se ridică și rostește tare către spectatori). Mesaj de interes public: m-am îndrăgostit de omul cu care am petrecut ultimele trei ore din viața mea. (Se așează pe scaun. Îngândurată) Nu am foarte bine definită îndrăgosteala.

Domnul: Așa cred și eu.

Tânăra: Dați-mi vă rog definiția îndrăgostelii.

Domnul: E ceva de păcălit la sigur lumea. Asta cred că-ți place, domnișoară.

Tânăra: Nu a fost o întrebare în sens comercial, Domnule.

Domnul: Asta-i situația. Te adaptezi, admiri și bine faci.

Tânăra: Ufff, vedeți, dacă nu ascultați atent. Eu contest doar iubirea prin prisma apropierii sufletești. Nu e nevoie de nicio altă persoană ca să-i împărtășim bucuriile și necazurile. Se poate și fără. Dacă ești realist și ai curajul. La modul ăsta nu cred în iubire: detest dependența de o altă persoană. Însă, în ceea ce numim genric iubire votez pentru tot ceea ce mă înconjoară. Iubesc trăirile, enervările, plăcerile...

Domnul (atent): Creierul are capacitatea de a-ți induce o anumită stare... E dificil să te împroprietărești cu spiritul unei femei: apoi să te desproprietărești. Iubirea e tiranie, îndrăgosteala e pură democrație!

Tânăra: Așa o fi. Biiine. Ați mai fost îndrăgostit după actuala doamnă?

Domnul: Normal.

Tânăra: Aș vrea să mă învățați umilința. Cred că mi-ar fi foarte folositor în business.

Domnul: Chiar și la animale, domnișoară, umilința e folositoare.

Tânăra: E greșit să trebuiască să impui respect. Trebuie să-l primești pentru ceea ce ești.

Domnul: Eu doresc exclusiv admirație. Necondiționat. Nu o primesc și vine mereu respectul cel deprimant.

Tânăra: Adică, doriți admirație dinspre cei care nu au puterea s-o manifeste? E vina mea că nu aveți ceea ce vă doriți.

Domnul: Normal.

Tânăra: Sunteți norocos și vesel.

Domnul: Da, așa e: nu sunt încruntat de fericire, nu râd de durere, nu plâng de bucurie...

Tânăra: Destins și vesel, deci. Mi-e tare greu să mă despart de dumneavoastră. Uneori mă întreb ce caut în anumite conjuncturi sau ce naiba discut cu anumiți oameni. Abia acum îmi dau seamă: dacă cineva merită admirația generală acela sunteți dumneavoastră.

Domnul: Bună ziua, domnișoară, veți avea o zi plină de surprize.

Tânăra: Ce încercați să-mi transmiteți?

Domnul: Abslout nimic.

Tânăra: Am impresia că aveți un plan de formare și direcționare în raport cu mine.

Domnul: În termeni comerciali?

Tânăra: Vă jucați.

Domnul: Felicitări.

Tânăra: Futui, subconștientul meu are încă destulă treabă.

Domnul: E o fereastră. Nu-i un zid.

Tânăra: Frumos. Vă mulțumesc. Tânjesc după dumneavostră. Sunt convinsă că stăpâniți multe domenii.

Domnul: E în favoarea ta.

Tânăra: Singurul lucru de care mă tem e că nu sunteți capabil de un lucru primordial existenței mele.

Domnul: Deocamdată e bine.

Tânăra: Dacă ați avea posibilitatea să schimbați ceva... Ce înseamnă, de fapt, a fi femeia cuiva?

Domnul: Dorința: femeia dorește să aparțină cuiva.

Tânăra: Așa ar fi corect. Întotdeauna e invers. Strigătul de disperare al bărbatului. Femeile: radicale, superficiale și revendicative.

Domnul: Majoritatea bărbaților sunt bătuți de femei.

Tânăra: Aberant.

Domnul: Doar că le e rușine s-o recunoască.

Tânăra: Vă bateți joc de mine, Domnule.

Domnul: Nu, din păcate așa stau lucrurile.

Tânăra: Știți câte declarații de iubire am primit în viața mea? Știți câte au fost justificate? Bărbații nu au scrupule.

Domnul: Și dumneata, domnișoară?

Tânăra: Eu chiar am.

Domnul: Generalități. Ai auzit de viagra pusă-n cafeaua de dimineață?

Tânăra: De ce-ar face o femeie asta? N-are alte opțiuni? Mă rog, s-ar putea admite în cazuri excepționale.

Domnul: O femeie care spune ce simte.

Tânăra: Nu găsesc un adjectiv. Adorabil.

Domnul: Admirabil.

Tânăra: Probabil, dar insuficient.

Domnul: Necesar.

Tânăra: Spuneți-mi, vă rog, ce credeți despre modestie?

Domnul: Indispensabil.

Tânăra: Aveți multe femei, Domnule? Reformulez: aveți contact cu multe femei?

Domnul: Cu destule.

Tânăra: În ce sens destule, Domnule?

Domnul: În sensul întrebării, domnișoară.

Tânăra: Ce trebuie să se întâmplă în raportul cu o femeie ca să concluzionați că e a dumneavoastră?

Domnul: Nu e niciodată a mea.

Tânăra: Vă jucați iar. Când sunteți implicat e a dumneavoastră. Se poate să fii femeia mai multor bărbați? Dar eu a cui sunt?

Domnul: Care e definiția subliminalului agresiv?

Tânăra: "Însămânțarea" subconștientului meu. Dar spuneți-mi, vă rog, planul pe care-l aveți în raport cu mine?

Domnul: Șase mii de euro lunar.

Tânăra: Atât?

Domnul: Destul.

Tânăra: Vă doriți deci bunăstarea mea.

Domnul: Doresc bunăstarea mea, domnișoară.

Tânăra: Considerați că-i mai bine lentile de contact sau ochelari pentru îmbunătățirea vederii? În cazul meu parcă ar fi mai bine cu lentile.

Domnul: Evident. Dar și cu ochelari ar fi perfect.

Tânăra: Eu am făcut primul pas. Să stabilim cum e cu viciile.

Domnul: E cam ciudată o astfel de afirmație.

Tânăra: Ei bine, în ce mă privește, intuiția a cam dat greș.

Domnul: Sunteți, încă, femeia nimănui.

Tânăra: Ce frumos ați spus. Și eu mă mir de mine câteodată. De când mă cunosc învăț multe. Aveți un impact pozitiv asupra mea. Mă tot gândesc care sunt șansele să fiți singur. Am decis să vă întreb. Sunteți?

Domnul: Sunt.

Tânăra: Adică foarte ocupat. Să știți că pentru a funcționa normal am nevoie de o doză zilnică din dumneavoastră? Cum ați putea priva o persoană de ceva vital?

Domnul: Aș putea.

Tânăra: Cu ce mașină circulați? Când i-ați spus doamnei că mă iubiți? E foarte important să știu.

Domnul: Cu ce mașină circul?

Tânăra: Mă rog, nu contează. Mă gândesc că mergeți undeva în vacanță. Poate alegem aceeași destinație.

Domnul: Negociabil.

(se lasă întunericul)

Cortina

Sfârșitul actului 1

 

Actul 2

Un salon de clinică de lux: pentru odihnă, somn și discuții. Trei paturi. Trei doamne. Locul e spațios.

Doamnele se vor plimba și se vor așeza în fotolii. Discuțiile aprinse și aşteptarea. Doamnele se cunosc foarte bine. Lucrează în business. Îl așteaptă pe Domnul care e ocupat, în cabinet, cu Tânăra. Doamnele sunt îmbrăcate în ținute elegante și lejere.

Doamna 1: O să-i arate și fotografiile. Da. Întâi o să-i arate fotografiile.

Doamna 2: Ce mare scofală. Sunt două fotografii. Le-am văzut și noi.

Doamna 3: Nu suntem defel răutăcioase, doamnelor.

Doamna 1: Ne e milă de tânăra domnișoară. A ajuns pe mâna Domnului.

Doamna 3: La ora optușpe vom ști mai multe. Ne va anunța. Când i-am spus: "Domnule, vă deranjează dacă vă văd singur și mă opresc un minut să vă salut", mi-a spus povestea cu Șmilă.

Doamna 1: Astăzi vor fi treizecișiunu de grade.

Doamna 3: Dar va fi cam strâmt aici. Pentru noi există spațiu. O să mai aducă un pat. Înghesuială.

Doamna 1: Nu mă deranjează.

Doamna 3: Pe mine m-ar deranja, țin mult la spațiul și timpul meu.

Doamna 2: E o fotografie pe malul unui pârâu. El, tatăl și mama lui. Un slăbănogel. Adorabil. Și una pe scenă, undeva, cu masca de cățel de pluș pe față. Prima e preferata mea.

Doamna 3: Sunt ultima venită. Recunosc. Am deranjat. Dar stăm două zile pe săptămână. Plătim. Ca să putem funcționa acolo (arată înspre fundul scenei).

Doamna 1: Astea-s prostioare. Plătim pentru că avem de unde.

Doamna 3: Nu m-am plâns. Știți că ne este foarte drag. O să-l împărțim în patru. Și-n cinci. Toate suntem foarte norocoase.

Doamna 2: Bine că nu l-am pierdut. În sensul că e o prezență activă în viața noastră. Fără interpretări negative, doamnelor.

Doamna 1: Domnul știe depresuriza atmosfera. Păcat că nu plouă astăzi. Ar fi mai frumos.

Doamna 2: Păcat că nu plouă nici mâine. Ar fi mai frumos iar zilele de vară sunt lungi.

Doamna 1: Vă place ploaia când plouă?

Doamna 3: Mie, da. Dar mă-îngrozește vremea ce vine. Am însă un plus de energie, așa că-s pregătită.

Doamna 2: E o dimineață perfectă. Nu ne lipsește decât doza săptămânală din Domnul. Altfel, eu intru în sevraj.

Doamna 1: Domnul e nociv, Domnul e ca turnul unui combinat chimic, Domnul e ca un fel de canabis care-și schimbă proprietățile la fiecare consum.

Doamna 2: Eu consider canabisul ceva divin. Ştiați că marijuana e singura plantă la care poți face diferența între sexe cu ochiul liber? Dacă faci un efort să o cunoști și să o înțelegi, devine aproape cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla în viață?

Doamna 1: Anunț de interes public: Doamnă, vă rog mult să-i spuneți soțului dumneavoastră să mă sune, intenționez să discut cu Domnul despre business, puteți și chiar vă rog să luați parte la conversație.

Doamna 2: Doamna-Domnului e posesivă? Vă rog să-mi spuneți ce a răspuns Doamna, în funcție de asta îmi voi organiza viața.

Doamna 1: Mi se pare lipsită de noimă toată treaba. Ridicol. Doamna-Domnului nici măcar nu există.

Doamna 2: Și atunci noi ce suntem? Domnul zice că-i suntem fiice. Domnul e un băiat de treabă și e inteligent.

Doamna 3: E mortal, doamnelor. (pauză) Am un deces în familie. Tare aș dori să ne întâlnim cu Domnul să discutăm.

Doamna 2: Of, cât de sadic e. Se distrează pe seama mea.

Doamna 1: Și pe-a mea.

Doamna 3: Evident.

Doamna 1: Evident, ce?

Doamna 3: Și pe-a mea.

Doamna 1: Cum adică: "vrei să te fac să te îndrăgostești de mine"! Ce astea-s controlabile? Are teorii contradictorii.

Doamna 3: Ne subestimează. "Bine, bine. Nu mai știu nimic... tare mare zăpăceală ați creat, Domnule". Noi luăm deciziile rațional. Mă refer la acelea "periculoase". El se joacă.

Doamna 2: Adică Doamna-Domnului e călită, e obișnuită cu din astea? Domnul zăpăcește premeditat sau instinctual?

Doamna 1: Zăpăceala e de diverse feluri, doamnelor. În primul rând pui totul la îndoială, fiecare persoană din jurul tău, nu mai crezi pe nimeni, nimic nu mai e real. Nici o certitudine.

Doamna 3: Până atunci știam că sunt o persoană meritorie, sinceră, de încredere, loială și imposibil de "prostit". Mereu rațională și aspectul financiar pe primul loc, însă, acum mă gândesc mai mult la câte aș vrea să fac, ce teme de discuție să port. Neproductive financiar. Nimic nu mai e sigur în viața mea. A creat un haos în mintea mea și nici măcar nu cred că-i pasă. Aiurea.

Doamna 1: Iar e cald. (către Doamna 3) Am uitat să-ți spun condoleanțe pentru rudenie.

Doamna 3: Așa e în fiecare zi cu crizele astea. Mi-am revenit. Îmi revin repede. Dar e amuzant să te uiți înapoi și să vezi ce penibil poți fi. Interesant. Evoluăm. Venisem azi cu o întrebare în minte, care-i diferența dintre iubirea maternă și cea dintre sexe: non related?

Doamna 2: Nu avem timp pentru diferența dintre cele două iubiri, doamnă.

Doamna 3: Păi, instinctul nu-i o scuză.

Doamna 2: Femeia asta n-are chef de parcă are soacra bolnavă. E peste capacitatea mea de înțelegere. Domnul e ticălos și uimitor. Nu face nimic fără programare minuțioasă. Lăsăm totul baltă și mergem în vacanță. O vacanță scurtă, doamnelor.

Doamna 3: Adică, domnișoara asta ar putea acționa direct. Ne-ar scurta agonia.

Doamna 1: Domnul e reticent datorită faptului că nu-i încă legalizată colaborarea cu domnișoara.

Doamna 2: Așa e, trebuia să întreb mai devreme. Dar sunt aiurită uneori.

Doamna 1: Așa e. Tu ai zis nu eu. Dar ai momente de mare luciditate.

Doamna 2: Dar care-i problema. E timp cât încape. În raport cu banii, în general, sunt foarte aiurită. Cred că fiecare ia doar cât i se cuvine. Așa-s eu. Dar sunt mai atentă când vine vorba de vulnerabilitatea mea. Nu știu... așa, în general, există oare posibilitatea să nu mă mai țin de cuvânt?

Doamna 3: Atenție, doamnă. Pune banii înaintea relațiilor.

Doamna 2: Ieri s-a repezit un angajat la mine-n birou. Mi-a spus că vrea să mă mănânce când mă zburlesc ca un arici. I-am spus că nu-s gustoasă și să-mi trimită un sms. El a spus: Hai să ne vedem mâine să mai discutăm. E ridicol. I-am spus: Bine, domnule. Anunțați-mă că voi fi pregătită. Și l-am întrebat: ce predomină la dumneavoastră: sadismul sau vanitatea. Care e în doză mai mare?

Doamna 3: Și a mai venit?

Doamna 2: Ziua de mâine e azi, doamnă. Asta a fost ieri.

Doamna 3: Bineee. Am înțeles.

Doamna 2: Nici un bine, doamnă. Să-și restabiească Domnul prioritățile că eu chiar aveam nevoie de discuția de azi. Așa o să-mi fut eu creierii la noapte și domnișoara va dormi bine.

Doamna 3: Puțin agresiv mesajul, doamnă.

Doamna 2: Voi încerca să fiu mai incompetentă. Așa poate-l voi vedea mai des. De ce mama naibii, simt nevoia, majoritatea bărbaților, să ne umilească?

Doamna 3: Suntem învățate să gândim rapid. Nu ne ascundem în spatele timpului.

Doamna 1: „Draga mea, mai durează trei ore ședința. Dacă vii aici, ies. Pentru tine... ies. Să discutăm”, mi-a spus Domnul. Sunt tare specială dacă merit un asemenea sacrificiu.

Doamna 3 (către Doamna 2): Să-ți spun cu cine e. O fetiță iubită și răsfățată de părinți. I-au oferit totul... N-au învățat-o ce-i umilința.

Doamna 2 (către Doamna 3): Eu sunt democrată. Domnişoara a asemănat democrația cu jigodia la câine. Nu e învățată cu lupta.

Doamna 1: Preferă milogirea.

Doamna 2: Prietenul Domnişoarei plânge ca un copil când e exclus și o imploră și-i spune că tatăl lui e pe moarte.

Doamna 3: Plânge neîntrerupt și de ziua lui de naștere. Spune că îi e frică.

Doamna 2: Un nimic care se zbate printre oamenii mari. Într-o zi îl vor călca pe cap și nici n-o să-și dea seama.

Doamna 3: Nimeni nu-i va simți lipsa.

Doamna 1: (după o scurtă pauză, ton calm) Eu una sunt o femeie în proporții rezonabile.

Doamna 3: Da, Domnul a fost bine instalat în mințile noastre, doamnelor. Ciudat cum de-a intrat. Ei bine... tocmai va fi evacuat.

Doamna 2: Domnul e un techergheu pentru că și-a iubit bunica și nu dorește s-o dezamăgească.

Doamna 3: Domnul techergheluiește mai mult și mai des decât noi trei la un loc, doamnelor.

Doamna 2: Evident.

Doamna 1: Evident.

Doamna 3: Techerghelele la techergheu trag.

Doamna 1: Techerghelele sunt singuratice. Techergheluiesc singure.

Doamna 3: Nu prezintă nici o garanție.

Doamna 2: Eu sunt singură și când sunt cu cineva la masă. Foarte des chiar. Mă poți avea când dorești. Stau la semafor sau în trafic, mă uit în jur și mă văd ieșită din context. Apoi, mă văd cu unul... cu altul... dar eu sunt încă la semafor.

Doamna 3: Eu mă agăț bine de pereți. Mă încăpățânez să nu ies.

Doamna 2: Am o nelămurire. Când zici: "Bună ziua, Domnule", unde e virgula... după "bună ziua" sau după "Domnule"...

Doamna 1: Virgula e pretudindeni, virgula e Domnul, doamnă.

Doamna 2: De data asta nu pricep. Despre ce e vorba?

Doamna 1: Despre absolut tot...

Doamna 2: Mai clar. E o acuză. Bănuiesc.

Doamna 1: E cam adevărat.

Doamna 2: Ați avut dreptate. Am nevoie de o vacanță. Altfel devin dramatică.

Doamna 1: E irezonabil. Ne vom împăca în interesul lui.

Doamna 2: Ați prelungit puțin ranchiuna. Da, e în interesul lui economic să ne aibă în zonă. Mă deranjează că n-o să-mi treacă și-mi va fi drag din nou. Asta-s eu, o cretină naivă.

Doamna 1: Te ajută să-ți păstrezi sănătatea mintală, echilibrul.

Doamna 3: Credeți că antreprenoriatul mi se potrivește?

Doamna 1: Probabil.

Doamna 3: Adoptați aceeași atitudine de ambele părți?

Doamna 2 și Doamna 1 (împreună): E prea cald.

Doamna 3: Visez de mult o comă alcoolică. Poate o s-o întâlnesc azi. De nouăsprezece ani îmi iau propriile decizii. Și am ajuns chiar bine. Mă descurc, doar să mă lase toți în pace.

Doamna 1: Vanitate.

Doamna 2: Limitare în gândire.

Doamna 1: Confort mental.

Doamna 2: Touché...

Doamna 3: Micile erori vă fac accesibile. Altfel m-ați complexa, doamnelor.

Doamna 1, Doamna 2 și Doamna 3 (în cor): Stăm la taclale în loc să rezolvăm problemele comunității... Ne-a spus că va dispărea, să vedem cum e fără El. E ridicol să ne supună unor astfel de teste.

Doamna 1: De ce să ne inducem sentimente, nu e firesc, nu e frumos, nu e trainic.

Doamna 2: Orice e forțat, e de scurtă durată.

Doamna 3: Orice e natural e frumos.

Doamna 1, Doamna 2 și Doamna 3 (în cor): Da, ne este foarte drag. Da, îi apreciem prezența. Da, suferim de câte ori dispare. Da, nu apreciem jocurile emoționale.

Doamna 1: E minunat să avem ceva numai al nostru.

Doamna 2: E adorabil prin definiție.

Doamna 3: E al naibii de rău cu femeile.

Doamna 1: Malefic.

Doamna 3: Altfel nu am fi atât de nefericite când ne despărțim de el.

Doamna 1: Îl vreau în fiecare zi în viața mea.

Doamna 3: Restul lumii simte altfel.

Doamna 1: Simțiri. Canicula unei zile de vară târzie.

Doamna 2: Ar putea să dispară în scopuri nobile.

Doamna 1: De ce nu-mi alină suferința?

Doamna 2: Dacă mâine e miercuri, poimâine e joi. Credeți că eu am convingerile și părerile doar așa? Sau că nu am încercat mereu să mă definesc?

Doamna 1: Mi-a spus: "Sunt o catastrofă în călătorii. Stric atmosfera. Sunt dungos. Mă văicăresc."

Doamna 2: Mi-a spus: "Mi-ar plăcea o bunică exact ca tine. S-o terorizez". I-am spus: "Ce e iubirea față de o rudă dar cea față de o persoană?"

Doamna 3: Nici o bunică nu merită terorizată. Mie mi-a spus: "Sunteți ca o gărgăriță care-și croiește drum prin cele mai ascunse colțuri."

Doamna 1: Domnul controlează frigul. E născut temperat-continental.

Doamna 2: Vreau să mă țin de planul meu de viață. Să fac bani. Avară după bani, confort și siguranță materială. Atât.

Doamna 3: Prezența lui îmi face bine. Nici nu-l ascult, doar vocea, fără conținut.

Doamna 1: Și când îl ascult, regret că l-am ascultat.

Doamna 3: Exact de unsprezece zile aștept ploaia. Mâine am să merg să-mi cumpăr toate revistele Hi-Tech și am să le citesc. Astea-mi plac, tehnologia, viitorul. Acolo-mi petrec restul vieții.

Doamna 1: Cel mai frumos miros e al lutului. Frămânți lutul cu mâinile.

Doamna 2: Cel mai frumos miros e al ierbii cosite proaspete.

Doamna 1: Iarba crește din lut.

Doamna 3: Ați intuit asta?

Doamna 1: Da, chiar dacă nu e chiar așa.

Doamna 3: Nu înțeleg, de ce vă încăpățânați atât.

Doamna 2: Felicitări. Plouă.

Doamna 1: Mă întrebam când va veni momentul în care veți începe atacul asupra mea. Sigur vine, mereu vine, dar durează neobișnuit de mult. Cred că va fi devastator pentru mine. Însă, aș vrea să vă rog, anticipat, să-mi spuneți ce anume-l generează, îmi promiteți?

Doamna 3: Am auzit că pierzi teren.

Doamna 1: Și mâine vin cehii să vadă investiția imobiliară. Evaluare. Mai multe detalii. Presupun.

Doamna 2: Poate mâine nu mai plouă. Cehii? Povești nemuritoare cu brândușe și găini.

Doamna 1: Își va dori iar să vadă fotografiile alea. Va simți că nu mai poate trăi fără să arunce o privire.

Doamna 2: Ce mare scofală. Sunt două. Le-am văzut și noi.

Doamna 3: Aia pe malul pârâului o să-i placă.

Doamna 2: I-am spus: "Domnule, luați-mă de asistentă personală, am fi împreună în fiecare moment al zilei. Aș învăța să tac. Foarte important, nu?"

Doamna 3: Ți-ai fi rezolvat toate conflictele, doamnă.

Doamna 2: Mi-a spus: "Dumneata nu ai conflicte... decât interioare".

Doamna 3: Și mie.

Doamna 1: Idem.

Doamna 2: I-am spus: "Domnule, eu văd prezența dumneavoastră mai importantă decât orice proiect economic. Nu vreau să vă pierd. Și mai important, sunt extrem de vulnerabilă. Aș vrea să locuiți în alt oraș."

Doamna 1: Dacă se pierde, se recupereză de la biroul de obiecte găsite.

Doamna 3: Doar cățeii sunt ținuți în lesă când doamnele îi plimbă în parcul central.

Doamna 1: Domnul are nevoie de lesă, exact așa i-am spus.

Doamna 3: Mai bine vezi ce e cu cehii ăia.

Doamna 1: I-am spus: "Domnule, aș dori să mă luați de mânuță, să mă așezați într-o anumită poziție, să vă puneți fața la față, la burtică, la umăr, la pieptul meu. Să vă odihniți. Domnule, faceți ce doriți cu mine. Domnule, sunteți tare revendicativ."

Doamna 2: Mi-a spus: "Doamnă, aveți îndrăzneala să spuneți că v-ați conformat dorințelor mele exprimate?"

Doamna 1: Eu nu spun, aşa, Domnule.

Doamna 3: Nici eu nu spun.

Doamna 1: Atunci a spus: "Doamnă am să vă povestesc despre cârciumarul Șmilă."

Doamna 3: De ce?

Doamna 2: Atunci a spus: "Eu decid".

Doamna 1: I-am spus: "Ați decis în conformitate cu dorințele mele?"

Doamna 2: Sau nu?

Doamna 1: I-am spus: "Să nu existe riscul să interpretați greșit".

Doamna 2: Nu există niciun risc.

Doamna 1: Spuneți-mi care e cea mai mare satisfacție din primele șase luni ale anului în curs?

Doamna 2: Ce-s alea satisfacții?

Doamna 3: Nu mai am mărunțiș!

Doamna 1: Normal.

Doamna 3: Bună ziua. Mă gândeam ca într-o seară, în curând, să mergem undeva, unde vreau eu. Acceptați... Era doar un gând. Să trec să vă salut. Bineee. Sunteți previzibil, domnule. Preferați să vin cu BMW... Mi-a spus: "Doamnă, având mâna liberă tindeți să luați decizii greșite". I-am spus: "De aceea există Domnul, ca să iau decizii înțelepte". Mi-a spus: "Doamnă acuma am să vă povestec despre cârciumarul Șmilă".

Doamna 2: I-am spus: "Domnule de unde știți când e timpul potrivit?" L-am întrebat: "Spre ce ne îndreptăm?” Mi-a spus: "Doamnă aveam douăzecișișapte de ani și nouă luni, vârsta la care am început să întrețin și să educ doi cretini. Întreținerea a avut succes, educarea a fost doar o reușită parțială." I-am spus: "Dependența nu există dacă înțelegi mecanismul de funcționare. Riscul e să nu pricepi esența." L-am întrebat: "Considerați că vă cer prea mult?" Mi-a spus: "Doamnă acuma am să vă povestesc despre cârciumarul Șmilă."

Doamna 1: Ești dependentă?

Doamna 3: De fapt, ăsta e rolul femeii.

Doamna 2: Femeia e în primul rând OM.

Doamna 1: Îi găsesc patetici pe toți cei care roiesc în jurul Domnului. De ce nu-și rezolvă frustrările în propria intimitate. Domnul acceptă un raport scârbos de cerere fără a oferi nimic. Dacă voi fi în pericol îmi voi aminti de ei și gata. O să-mi revin.

Doamna 2: Eu sunt stăpână pe propria mea viață. O dedic societății într-o mare măsură și până la un punct.

Doamna 3: Touché...

Doamna 1: Aș vrea să văd evaluările. În caietul acela. Cât costă? În cel mai scurt timp. Cât e până le primesc, Domnule? Da și pe a mea, Domnule. Mi-a spus: "N-o să-ți revii. Trebuie o voință de oțel pentru așa ceva." I-am șoptit: "Dar plătesc, domnule."

Doamna 2: Voluntară dar dependentă. Acum trebuie să ne revoltăm. M-am tot gândit la importanța de a-i deschide portiera... o fac cu drag, dar nu pentru a-i satisface orgoliul. Sau orice alt capriciu.

Doamna 3: Conflicte interioare. Suntem vulnerabile, doamnelor. Nu e așa melodramatic. E ceva frumos. Ne dăm seama ce înseamnă a-ți lăsa rațiunea la o parte.

Doamna 2: Te alinți?

Doamna 3: E ca și o felie de tort, o simți, te bucuri că există și te oprești. Pentru că nu-i sănătoasă.

Doamna 2: L-am întrebat: "De ce mi-ați cerut să vă deschid portiera mașinii?". Mi-a spus: "Nu ți-am cerut. Tu ai dorit asta".

Doamna 3: Domnul nu crede în egalitate.

Doamna 1: Domnul e adorabil.

Doamna 2: Așa a fost mereu.

Doamna 3: După ploaie vine soarele.

Doamna 1: Și după soare vine iar ploaia?

Doamna 2: Nimic nu e sigur.

Doamna 1: Și apoi iar mă enervez, iar și iar. Și iar nu mai știu nimic. Apoi iar știu tot, și tot așa.

Doamna 3: L-am întrebat: "Cuvintele pot descrie sentimente?" Când m-a pus să scriu, a strigat la mine.

Doamna 2: Domnul a strigat? L-am întrebat: "Domnule, pot să vă aduc pachete de țigări Marlboro?"

Doamna 1: Și Domnul a zâmbit.

Doamna 2: "Poți orice", mi-a spus.

Doamna 1: Fiecare caz e la fel, fiecare situație e altfel și fiecare raport e diferit.

Doamna 2 Ai reușit să citești. Cât te-a costat, doamnă?

Doamna 1: Nerelevant. În ceea ce mă privește sunt înțeleaptă doar că uneori mă satur de atâta înțelepciune și prefer să fiu altfel.

Doamna 2: Și despre mine?

Doamna 3: Plătim și noi în părți egale.

Doamna 2: Te rog, doamnă.

Doamna 3: La fel, doamnă.

Doamna 1: Prefer să nu supăr. De ce nu există armonie între anumite persoane dragi și de ce fiecare simte nevoia să se ridice în ochii mei, subminându-i pe ceilalți?

Doamna 2: Aici e despre mine. Am înțeles, doamnă. Ticălos. Domnul e un ticălos.

Doamna 1: E atât de important să ajungi acasă și să ai armonie, dacă dai de depresie nu ai chef să mai mergi și tot tu ești vinovat că nu te duci.

Doamna 3: Ajunge, doamnă. M-am recunoscut. Domnul e un adorabil.

Doamna 1: Gata. Mă opresc, să nu supăr. Informațiile nu sunt mereu benefice.

Doamna 2 În două ceasuri se face seară.

Doamna 1: Am bănuit Plătim degeaba.

Doamna 2: Nici măcar o întrebare. O trecere rapidă prin salonul ăsta.

Doamna 3: Și știe că ne întoarcem doar vineri.

Doamna 1: După ce o să-i arate fotografiile.

Doamna 2: După ce o să-i povestească despre Şmilă.

Doamna 3: Lucrurile se vor așeza la locul lor.

Doamna 1: Va fi ceva mai înghesuit, doamnelor. Dar va fi cumva.

 

Întuneric

Cortina

(Sfârșitul Actului2)

 

Actul 3

 

Același decor ca și în actul 1. O altă dimineață. Aceleași personaje: Domnul și Tânăra. Aceleași gesturi. Domnul fumează. Plin de chiștoace în scrumieră.

Tânăra: (intrând în încăpere) Creștem împreună, Domnule. Scuze. Sper că nu vă deranjează. Ne vedem din nou la cafeaua de dimineață. Din fiecare dimineață.

Domnul: E bine.

Tânăra: Ați omis răspunsul cel mai important.

Domnul: Pe moment.

Tânăra: Dacă vă pot fi de folos cu ceva.

Domnul: Aștept.

Tânăra: Nici măcar de la masă nu ați lipsit. M-au întrebat, mama şi bunica, mai multe. Mi-e greu să vă povestesc. Le-am spus doar că sunteți uimitor. Mama a zis că e firesc. Dar eu știu că sunteți orice altceva numai firesc nu. Nu sunteți firesc, Domnule.

Domnul: Știu, domnișoară.

Tânăra: Spuneți-mi dacă chiar doriți să știți ceva. Un anume sector. O anume persoană. Vă pot informa și ce mănâncă la micul dejun. Eu dezvolt un comportament maniaco-depresiv exclusiv în raport cu cei dragi. Aveți mare grijă cum mă gestionați, Domnule.

Domnul: Evaluarea nu a fost încă făcută.

Tânăra: Am adus două fotografii. (se ridică, se apropie de birou, arată fotografiile). Eu copilă. În curte cu părinții. Nu departe pârâul. Nimic deosebit. Și eu la optusprezece ani cu breton, cu singura mea rochie. Când am plecat la școală. Business, Domnule, în prima săptămână mi-au dat trei costume de haine, pantofi, rochii. Când m-am întors, am uimit vecinii. "Nu trebuie să dai nici un ban, mamă. Sunt primite de la școală", am spus. "Ai grijă că e bună și școala la ceva", a spus mama.

Domnul: Evaluarea a fost făcută doar cu generalități. Ne interesează concret.

Tânăra: Dezastruoasă, îngrozitoare domnișoară. Dacă sunt și dezastruoasă și îngrozitoare de ce nu mă lasă toată lumea în pace, Domnule? Ştiți că sufăr. Vă convine.

Domnul: Ce e așa de greu, domnișoară?

Tânăra: Vreau să vă cunosc în diverse alte moduri. Să vă acuz că nu vă respectați promisiunile. Și mai ales să ne lăsăm de fumat împreună.

Domnul: Curcubeul e ceva frumos, dar e nevoie de ploaie...

Tânăra: De ce insistați să-mi spuneți ceva când vă spun că nu mă interesează? Sunteți un baby impertinent care are îndrăzneala să critice o femeie de afaceri pornită de jos.

Domnul: De foarte jos...

Tânăra: Nu eu o spun ci oameni certificați. Dar eu iubesc bebelușii. Sunteți un baby norocos, domnule.

Domnul: Vom legaliza un parteneriat.

Tânăra: Deseară mergem să mâncăm afine?

Domnul: Continuați...

Tânăra: Vă contraziceți în afirmațiile serioase. Pe mine mă interesează în cel mai înalt grad absolutul: considerați că absolutul se află în fiecare individ sau mai degrabă că fiecare individ e propriul lui absolut?

Domnul: Priviți atentă fotografia cu pârâul.

Tânăra: (se ridică, ia cele două fotografii, le privește) Pârâul, da, desigur... dar absolutul chiar nu există ?

Domnul: V-ați pierdut busola, domnișoară.

Tânăra: Care e rostul unei astfel de conversații?

Domnul: (gânditor) Un melc, doi melci cu casa în spinare.

Tânăra: Îmi vorbiți ca unui bebeluș, Domnule. Sunteți obscur, inconstant și alunecos. Știti de unde vin, încotro mă îndrept, care-i rolul meu.

Domnul: Va fi, deci, un parteneriat de șase mii de euro lunar. Două zile pe săptămână, domnișoară. Marţea și vinerea împreună cu alte trei doamne. Cam înghesuit. Astea sunt condițiile.

Tânăra: Cât ar fi de firesc să se întâlnească două persoane ca noi de două ori pe săptămână? Mai bine rămâneam în pat dimineața asta.

Domnul: Repet: va fi un parteneriat pragmatic.

Tânăra: Numai să fie echilibrat. Detest ideea de exces... de mâncare... de muzică... de zâmbete prefăcute.

Domnul: Așa va fi.

Tânăra: Simt că v-aș lipisi teribil, o persoană curajoasă își arată sentimentele.

Domnul: O să aveți un sfârșit de săptămână foarte plăcut.

Tânăra: Vă repetați, Domnule.

Domnul: O să aveți un sfârșit...

Tânăra: Nu vă știam extremist... eu chiar sunt extremistă.

Domnul: ...plăcut...

Tânăra: Haideți să mâncăm o plăcintă împreună.

Domnul: Urmează dansul miresei.

Tânăra: (dansând) Fane Florică...

Domnul: Fane Florică?

Tânăra: Mirele, domnule. Ăsta a fost în comă prin Italia.

Domnul: Parteneriatul e o relație pragmatică. Va trebui să respectați termenele.

Tânăra: Primul aviz nefavorabil, domnule. Să elimin confuzia, repet, ați decis riscant în a mă pragmatiza. Sunt o pragmatică instabilă.

Domnul: Da, pornită de jos, de foarte jos.Te anunț când mă decid.

Tânăra: Glumeam, evident.

Domnul: Te anunț când am decis.

Tânăra: Chiar vă mulțumesc. Nu înțeleg de ce vă împotriviți fericirii. Sensul major al vieții. Bună dimineața, dragul meu, Domn.

Domnul: Vei fi anunțată...

Tânăra: Ce nume frumos aveți. Mă voi înscrie la un curs de olărit. Trebuie să mă înscrieți la un curs de olărit... Vă rog... Nu fiți rău... De când vă am chiar nu mai am nevoie de nimeni...

Domnul: Când vrei să începem?

Tânăra: (uimită) Poftim?

Domnul: O să vă satisfaceți necesitățile organelor interne mâncând sănătos. E simplu.

Tânăra: Sunt de acord pentru fiecare organ luat în parte. Cu mijloace specifice.

Domnul: Te voi anunța când termin.

Tânăra: Să-mi spuneți când începeți. Puteți aproxima, vă rog, ora începutului? Sunt femeie, totuși. Am nevoie de timp ca să fiu pregătită. În concluzie, nu pot face nimic, până nu începeți. Rămân la dispoziția dumneavoastră în speranța că veți începe... Dacă voi muri de foame veți fi direct responsabil, domnule.

Domnul: Sunt mii și mii de euro ce vor trebui depuși pentru parteneriat.

Tânăra: O să vă mănănc ciorba de perișoare. E cea mai bună ciorbă din oraș...

Domnul: Mâine...

Tânăra: Mă rog... Bine... Știți ce frumos e apusul soarelui. De ce mi-l refuzați ?

Domnul: Derdeluș.

Tânăra: Vă înțeleg. Începeți deja să vă săturați de mine. Și eu m-am săturat. V-am subestimat munca și regret. Nu-i așa, domnule?

Domnul: Sunteți de fel norocoasă?

Tânăra: Bunica zice că mă hlizesc cu plăcere. Da, sunt o hlizită. Mă hlizesc mult acum datorită dumneavoastră. Sunt ca vioara, domnule. Doar un fin arcuș m-ar putea aprecia.

Domnul: Mulți o îndrăgesc. Puțini o înțeleg.

Tânăra: Poftim?

Domnul: Vioara, domnișoară, vioara.

Tânăra: Aseara, la restaurant, m-am întâlnit cu o prietenă din copilărie. A chelit. Extraordinar. Îmi doresc foarte mult să câștigați bani exploatându-mă. M-aș îmbrăca în salopetă și în cizme de cauciuc, aș săpa în grădinile oamenilor, aș mătura ogrăzile, aș...

Domnul: Parțial aveți dreptate. Dar trebuie respectate etapele. Nimic nu se va face într-o doară. Așa-s parteneriatele. Am formulare tipizate.

Tânăra: E prea mare cruzimea. Și eu vă spun tot, și eu vă scriu tot. Spuneți-mi de ce?

Domnul: E un parteneriat garantat. Cu plățile la termene stabilite.

Tânăra: Dar se menționează că vom renunța la viciul fumatului împreună, domnule? Scrie acolo negru pe alb? În etape? Scrie acolo că vom înlocui împreună viciul fumatului cu alt viciu comun, intim? Se menționează acolo că vom avea ceva numai al nostru, un viciu, un erzaț de viciu, orice? Dacă e așa, semnez fără să citesc și respect tot ce vom semna.

Domnul: Prea multă analiză, domnișoară, prea puțină încredere.

Tânăra: Bună, bună, bună ziua, Domnule. Uf, ce enervant sunteți. Dați înapoi?

Domnul: Virtutea prosperității. Sunteți pe mâini bune, ca șoarecele și pisica, dominată în numele Domnului.

Tânăra: Ce frumos nume aveți! Sunt crudă în sensul de prostuță. Dumneavoastră sunteți motan inteligent, Domnule.

Domnul: Alea sunt mâncate din interior spre exterior. Interesant diagnostic. Întotdeauna e un vierme acolo.

Tânăra: (uimită) Unde e viermele?

Domnul: În fructele crude...

Tânăra: Ați putea fi viermele, Domnule? Simt că voi suferi de pe urma acestei alegeri. Fumăm încă o țigară, ultima. Decideți ce să mănânc, vă rog. Sunteți singurul om pe care încep să-l cunosc și care îmi place așa cum e. Vreau să vă ajut. Vă stau la dispoziție. Apetisantă, ați spus? Prăjitură ați spus?

Domnul: Vulnerabilitatea și neputința, tentațiile, domnișoară.

Tânăra: Bună ziua, Domnule. Mi-ați invadat intimitatea. Înțelegeți. Ați avut așa ceva? V-ați simțiți expus?

Domnul: Flamingo...

Tânăra: Când mergeți în următoarea vacanță, la bulgari, vă voi vizita zilnic. Cu cortul nu vă place? Decizia poate fi schimbată. Lăsați-mă în mizeria mea. Poate merit. Chiar acceptați?

Domnul: Ne vom concentra împreună.

Tânăra: Minunat.

Domnul: Va fi bine.

Tânăra: Sunteți singurul om onest din viața mea. Am verificat definiția în dicționar. Sufăr, îmi lipsiți, îmi oferiți liniște, depind de dumneavoastră, sunteți omul care trebuie iubit... eu, eu deocamdată, sunt așa cum sunt... nu ați ști ce să faceți cu mine dacă m-ați avea. Sau ați ști? Răspundeți, vă rooog!

Domnul: E un parteneriat foarte serios, domnișoară. E un parteneriat tipizat.

Tânăra: Foarte multe persoane depind de mine financiar. Trebuie să mă asigur. Bună ziua, Domnule. Bună seara, Domnule. Ce bine că sunteți. Consider o onoare și o sărbătoare să vă cunosc. Când ne mai vedem? Când plecați? Cât stați? Bună seara, bună dimineața, Domnule.

Domnul: Acum, da, sunteți pregătită, domnișoară, am să vă povestesc, deci, despre cărciumarul Şmilă. Vă rog luați loc. (lumina devine vătuită și schimbare de ton) Șmilă avea cârciuma la capăt de orășel. Aproape de biserică. Duminică de duminică, tata ieșea de la slujbă, ținându-și feciorul de mână, strâns, și intra în cârciuma lui Șmilă. O încăpere de trei metri pe patru. Două mese. "Un carcalete la mine, Șmilă. O halbă de sifon, la fecior." "S-a făcut", zicea Șmilă cârciumarul. Duminică de duminică. Halba "plină cu bube" pe dinafară, cu sifon pe dinăuntru. " Șmilă, în paharul ăsta cu carcalete, mai pune, pe lângă sifon, și ceva vin din ăla alb, și mai mult sirop", zicea tata. "Pun, pun", se grăbea să răspundă cârciumarul. "Da n-am unde, că-i plin", continua acela. Duminică de duminică. După slujba de la biserică...

 

Întuneric

(Sfârșitul actului 3)

Cortina