Hada 180Poetul Ioan Hada ne surprinde din nou într-un mod plăcut prin apariţia plachetei „Alte 33 de poeme”, Editura „Eurotip” Baia Mare. Cunoscând-l de ceva vreme, pot să afirm răspicat că acesta trăieşte pentru poezie, e ceea ce i-a mai rămas în această viaţă sau dacă vreţi este singura care nu l-a trădat. Pe lângă cele 33 poezii, placheta însumând 67 de pagini, mai conţine „Referinţe critice” unde semnează, de-a lungul timpului: Alexandru Cistelecan, Leon Baconsky, Cristian Fulaş, Ion Mureşan, Marian Drăghici, Constanţa Buzea, Ioan Es. Pop, Marian Ilea, Vasile Dobra, Dragomir Ignat, Nicolae Tzone, Eugen Evu, Dragoş Vişan şi Daniel Marian. Poetul băisprian Ioan Hada, ca un fost brav ofiţer al Armatei Române nu se sfieşte şi are curajul să publice şi „Contra-referinţe critice” semnate de către Alex Ştefănescu şi Grigore Ciascai.
Revenind strict la poeziile din cel mai recent volum, aflăm că pentru poetul Ioan Hada, femeia este un şir nesfârşit de bucurie, dezamăgire, farmec, este prada şi pierzania lui, e muzică şi tăcere, e forţa motrice a vieţii, e al cincilea anotimp cum ar spune regretatul poet Grigore Vieru, este totul.


Iată câteva exemple în acest sens, de fapt poeziile lui sunt adevărate Imnuri închinate femeii în toate ipostazele ei, de iubită de cele mai multe ori: „de câte ori/te strâng/în braţe/de-atâta ardoare/bucurie/iubire/şi fericire/îmi pare/că şi bobocii/de pe rochia ta/izbucnesc/în floare” (de-atâta); „de-atâta iubire/şi fericire/incendiare/te strâng/în braţe/cu-ardoarea/şi patima/cu care/îmbrăţişează/vara/vagabondul/cărarea/vântului” (patima); „seara/dorindu-te/iau/un poem/de iubire/cu puţină/apă/sfinţită.../tensiunea/sufletului/meu/creşte treptat/ca o coloană/infinită/înălţându-se/până-n/al noulea/ cer.../pulsul inimii/mele/îndrăgostite/devine/ritmul/cântecului/incendiar/asemănător/formelor/tale/unduitoa-re/când/dansează-n/fericire.../din ventriculele/cărora/ţâşnesc/cuvintele/poemului/despre tine/sub forma/miraculoaselor/flori/dintr-o magică/lumină” (dorinţă); „după ce/m-ai părăsit/inima mea/a devenit/vulcanul/ce poate/erupe/doar regrete-n/sine” (devenirea); „Îndată ce/m-ai părăsit/în mine/însumi/şi-n durerea/disperării/însângerate/ca-ntr-un/coştiug/de regrete/mă regăsesc” (în mine); „primăvara/trupul/tinerei/îndrăgostite/are forma/gustul/şi mirosul/tuturor/culorilor/calde/din lumina/înflorită/într-un cântec/de sărbătoare” (toate); „ai plecat/lăsând/iureşul/disperării/hoardei/mongole/să răvăşească/stepa/şi inima/cu groază/din groaza/groazei/ce zace-n/fiecare om/chiar/dacă se roagă/zilnic/să nu ţâşnească/din el” (groază); „cu iubirea/din iubire/poemul/despre tine/te-însoţeşte/numai/în fericirea/fericirii” (poemul); „după/plecarea ta/am încercat/totuşi/să mai ajung/la dragostea ta/chiar/dacă/devenisem/lacrima/târându-se/şi-n propria-i/sângerare” (lacrima); „poate-am/fost/lacrima/poemelor/de iubire/prea/îndrăgostite/de tine/ce visându-te/s-au evaporat/şi-n stele” (evaporarea).
Pe lângă aceste poezii de dragoste, poetul Ioan Hada ne surprinde cu câteva poezii închinate vieţii în general, crezului său poetic. Fiind militar de carieră descoperim şi termeni specifici, ca în poezia somaţie: „stai!!!/stai că trag!!!/strigă/santinela/de tremură/aerul/îngheţat/şi tremură/însuşi/militarul/speriat/de necunoscutul/beznei/cu orbite/şi sprâncene/negre/de-ncruntare/ca de schelet/luând brusc/forma/spaimei/de viaţa/morţii/şi-n soldat”.
Citindu-i cu plăcere cartea se desprind câteva concluzii. Ioan Hada trăieşte prin poezie şi îi este devotat poeziei, are un stil inconfundabil tocmai prin limpezimea mesajul transmis, prin versurile scurte dar cu mesaj mare, prin erotismul frust şi lirismul autentic, senzual. Unele compoziţii suferă fiindcă uzează de aceleaşi cuvinte, dar iarăşi zic, nu poţi să intri în mintea unui poet! Poate că de aceea a utilizat în poezia groază familia de cuvinte „groază” de vreo 3-4 ori, ca tabloul să fie bine definit.Una peste alta, Ioan Hada îşi face lui în primul rând un cadou dar şi nouă cei care-i urmărim activitatea literară de câteva decenii.
Am să închei cu spusele colegei Antoneta Turda despre poeziile lui Ioan Hada: „„Enigmaticul Ioan Hada, cel care percepe oamenii transformaţi în numere ca nişte soldaţi pe o tablă de şah, incită la lectură graţie unei lirici în care marile întrebări existenţiale predomină.”