cuplul cel dintâi

nu mi-au spus niciodată că prima durere
e o confuzie de gen
a cărui ambiguitate
femeia o înțelege numai atunci când nu mai are nicio durere de pierdut
prima durere este bărbat
la onomastica lui i se dedică povestea de dragoste a unui abuz de dialoguri

pentru a uita că abandonul ei
vine braț la braț cu libertatea sau singurătatea? platitudinilor de budoar
am botezat-o domnul durere
iar eu m-am prezentat de atunci pernelor celor care îmi promiteau alte dureri
cu numele de căsătorie doamna dumnezeu


nu numai Dumnezeu se țipă cu literă mare

solemnul unei nopți a nunții i-l adresezi d-lui din  depresie
acum te numești  doamna dincolo de dorință
dar confuză cum ești să știi despre înjumătățirea conjugală
că de la verighetă la anhedonie nu sunt decât două oglinzi:
depresia îți e ție
și nu altora

psihicul ca lettrism

văd
mingile de biliard ieșind din buzunare
așezându-se ordonat în orbitele mele
și înlocuindu-mi călcâiele

mă transform în masă
și nu știu dacă sunt amorfă
sau am nevoie de un chip

claustrare

aud
colonia tuturor singurătăților
în articularea depersonalizată
a undelor coeziunii
dintre gândacii deranjați de insomniile mele

aprind lumina
un gândac de bucătărie s-a oprit
și m-a privit țintă
prin ochelarii mei

progresiv

m-au asigurat
că certitudinea de a fi doare
numai atunci când ești anesteziat

au început să-mi presare firimituri de xilină
în drumul spre supermarket
spre cinematograf și
spre biserică
încă mă mai întrebam cine sunt

am aflat cine eram
numai atunci când în fața casei
m-au desensibilizat

și a început să mă doară

decizie

provizoriul celei mai recente morți
pe care o credeam întotdeauna ultima
ne fixa memoriile comune
între două oscilații de ekg

brusc am început să împachetăm
viața așa cum o știam
printre confuzii deja trăite și permanente


adio dar rămân cu tine

neputând să-mi car cutiuța de confetti
aerul din baloanele care-mi erau dedicate
și zahărul din tortul de care oricine e mândru
am început să privesc în urmă
spre o fericire mai suportabilă

ea și-a lipit confetti peste pleoape
aer peste plămâni
și zahăr peste inimă
și a început să privească înainte
spre o petrecere și mai nereușită

fără să știm
ea și cu mine ne-am trezit
legate în aceeași cămașă de forță


toate iubirile sunt vindecate

amnezia de a fi iubit înainte
ne este iertată
precum și noi iertăm oasele
pe care ni le-au dat să le purtăm înainte de vremea rezistenței
   
acum
suntem imitația unei culpe imaginare
placizi continuăm să ne iubim
printre electrozi


deshidratare

eram acum iertați pentru toate iubirile
care se întâmplaseră fără voia noastră
condiția era să ascultăm în timp ce făceam dragoste
cum ei ne citesc rechizitoriul clemenței

la un moment dat ne-am dat seama
că iubirea trebuie să fie un efect advers
al deshidratării de simțul critic

lucizi
am continuat să facem dragoste


borderline, triunghi

amorțită
mi-e groază de granița de la care nu te mai întorci
apatridă
mi-e milă de cetățeanul care îmi verifică pașaportul
ștampila triunghiulară și verigheta lui îmi grăbesc trecerea în afara minții mele
- nimeni nu a intrat dar toți au ieșit ca și cum ar fi fost o serie de pașaport expirat -

dincolo
e întuneric de blitz

muzică amorfă
un decolteu de carton și burete
și necunoscutul care mă sărută decent
îl simt triunghiular
mi-e groază și mi-e milă