appvVisul copilăriei
(Acrostih)

Visări, povești și taine multe
Ivite-n pragul dimineții,
Surprinse stau ca să asculte
Un vast poem ce-au scris poeții

Luate dintr-un colț de cer,
Călătorind prin suflet, vaste,
O clipă plină de mister,
Primită-n scânteieri albastre...



Iubirile-mplinesc destine
La patimi ce se zbat zadarnic,
Amor de vieți, cu soare pline
Râvnește dorul cel amarnic

Ivit în zorii plânși de lună
Elogiul apei din fântână,
Iubiri pășind întru lumină...


Mai



Mai toarnă-n pahar o mirare
Din suflet pornită-n cascade
Și-n val zăpăcit rupt din mare
Și visul din șapte Pleiade

Mai toarnă și dansul din sferă,
Parfumul albastru, a mine,
Din clipa vibrând efemeră,
Neliniști în zbateri divine

Mai toarnă-n pahar poezie
Născută din tandră idee,
Alintu-mi ce nimeni nu-l știe,
Din sânul meu plin de femeie

Mai toarnă-mi pe inimă cântec
Desprins din sărutul sculptat
În suflet, în vene, pe pântec
Ființei, preadulce păcat...

Mai toarnă-ți din mine iubire,
Tăcândă cucernic în șoapte
Și-a ochilor mei strălucire
Și viață din sâni-mi cu lapte...

Caut



Îți caut parfumul pe pernă
Și pe coapsele mele flămânde a tine
Îți caut privirea în ochii mei
Și șoapta, sărutul din sufletul meu,
Din palme și gânduri,
Din surâsul meu,
Din totul meu...
Și mâinile ce-adulmecă vulcanul albastru
Din venele mele arzânde a tine,
Iubire...


Cel mai frumos poem



La început fusese-o albă filă
Și-o literă s-a așezat pe ea,
O literă ce-a reușit... abilă
Să schimbe-o lume-ntreagă, lumea mea

La ea chemat-a literele toate
Ce-au năvălit năstrușnice-n cuvinte
Și virgule și puncte desfrânate
S-au cam dezis de toate... cele sfinte

Și mi-au chemat și inima golită
Ce sta pribeagă, tristă-nstrăinată
Și-au transformat-o iute-ntr-o ispită
Și au făcut să uite dintr-odată...

Mulțimi de nopți răpite de pustie
Când adormea plângândă-ntr-o dorință,
Când ar fi vrut o dulce nebunie,
Să-i schimbe înghețarea-ntr-o ființă,

Iar foaia s-a umplut de o poveste
Și inima dansa-n frumos refren
Și gheața s-a topit.. fără de veste...
Tu, unicul... cel mai frumos poem!




Trăiri rotunde



Când mâna ta mă mângâie arzândă,
Mă cotropesc furtuni de flăcări nude,
Mi-e foame, doar de tine sunt flămândă
Și mă-mpresoară ploile zălude...

Cănd ochii tăi se adâncesc în mine,
Vulcanii și-un cutremur se-mpletesc
Și valuri de fiori curgând suspine,
Mă-ndeamnă să îți spun cât te iubesc...

Cu un sărut îmi cucerești tot cerul,
Un gri de nori departe l-am lăsat,
În suflet mi-ai turnat doar adevărul
Și-ador să fiu a ta, să-mi fii bărbat...