dmbce sens ar avea să cunosc viitorul?

cum aș putea cunoaște pietrele din care îmi voi zidi cărare
sau dacă voi mai vărsa lacrimi?

înserarea vine în grabă
în plină iubire
se întrece cu firul timpului

matricea se așează de la sine
în sensul dat de pașii făcuți



sărutul cugetării îmi scrie îndemnul
limpezind pasul acesta
lacrima timpului devine agheasmă
trage după sine
pasul din gândul trecutului
și iată
viața capătă sensul pașilor mei


***
chemarea nu are voce să poată striga
ea este freamăt înăuntrul inimii
cuprinde întreaga ființă
și împinge spre împlinirea dorințelor
sînt ucenica chemărilor lumii

într-o competiție fără competitori
podiumul din cerul simțirii mele
îmi dă libertatea de-a fi lipsită de limite



***
capătul acesta de drum
ultima curgere
ultima răscruce de vânturi
mă trece prin zile și nopți
îmbrățișez apusul cu brațe flămânde
și sete divină
de-a fi
de-a da
de-a avea
simțirea orbului
liniștea mutului
și înțelepciunea tatălui

tot ce-a trecut prin mine
este fără de întoarcere
cunosc blândețea mamei
și puterea nimicului
nenumărate morți în uitare
și tot atâtea învieri
în singurătate





conversații tăcute

noaptea este în grija mea
munții se apleacă
într-o îmbrățișare eternă
aerul catifelat palpabil
învelește fin
precum rochia neagră

lumina nopții
vorbește
unește stelele cu mirarea mea
cu pulsul animalelor
îmi face cu ochiul și-mi dezvăluie secrete
ieșirea este premiul ascuns în examenul vieții
mi-a spus
și m-a luat de mână
într-o dimineață cu miros de apă de mare
tocmai când spuneam ce mult iubesc soarele
și urmele pașilor pe nisipul umed
ca o amprentă eternă dăruită la naștere

păsările se fac înțelese
noapte sau zi
Dumnezeu vorbește
în fiecare petec de cer
și fiecare colț de pământ
este răspunsul chemării
contemplație și dans
în secunda aglomerată de vieți
emoții adunate de-a lungul multor renașteri
stăpânesc această clipă
iar conversația noastă este chiar viața

universul nu face glume mi-am spus
buzele respectă legământul tăcerii
podurile se construiesc peste prăpăstii adânci
iar rădăcinile puternice țin mereu dreaptă tulpina copacului
atingerea șoaptei are miros de nu mă uita
sînt aici pentru tine (a spus)
așa cum ziua se scaldă în soare
și noaptea se iubește cu luna



sărut fruntea ta copile

pipăiam cu vârful degetelor o iubire dincolo de ființa mea
anul acela a început cu nașterea ta
atunci m-am născut și eu
într-un fel cu totul nou
zidurile lumii s-au surpat sub dragostea mea pentru tine
și pentru întâia oară
cuvântul mama a devenit nemuritor
uit durerea momentului căci mă topesc în prima ta imagine
în primele cuvinte
în pașii și brațele întinse spre mine
fiecare surâs al privirii
îmbogățește și mângâie părul nins
astăzi mâinile tale se întind să mă sprijine
netezindu-mi ridurile cuibărite în suflet
fericirea ta este cadoul lui Dumnezeu pentru mine
fiul meu