dd 280Atunci când Mântuitorul a venit printre oameni, aceștia nu L-au crezut și nici nu L-au primit ca pe-un Dumnezeu. Probabil că se așteptau la un Dumnezeu care să coboare din Înaltul Lui într-un mod absolut spectaculos. Însoțit de milioane de îngeri și toată frumusețea existentă a cerului. Doar că Domnul a venit prea liniștit, prea cuminte, prea umil! Fără laudă și cântece, fără nicio orchestră sau blitzuri. A venit înconjurat de o simplitate rară, pregătit să umple inimile lumii de iubire și de pace. Dar, în loc să fie primit ca Domn și Mântuitor, omenirea L-a luat la pumni, bătându-L, scuipându-L și Răstignindu-L.
Dar mă întreb: ce-ar fi dacă Domnul ar mai coborî încă o dată printre oameni? Oare cum L-am întâmpina noi, cei de astăzi? Când credința-i și mai puțină decât a celora de odinioară. Astăzi când ochii noștri sunt și mai orbi…
Probabil că L-am trata cu aceeași suspiciune, neîncredere și I-am mai face rost de încă o cruce. Oferindu-I aceeași sentință pe care i-a semnat-o și Ponțiu Pilat.


O sentință de condamnare la moarte a lui Iisus Hristos, care de altfel și există. Descoperită în anul 1509 într-o ladă de fier, care la rândul ei conținea încă o ladă de marmură, într-o peșteră din Italia. Aceasta fiind publicată pentru prima dată în anul 1651, la Constantinopol. Tradusă din limba ebraică în limba greacă de Patriarhul Eremia, ca mai apoi, în 1875 să fie tradusă în limba bulgară și la final în limba română.
Sentința:
 „Eu, Ponțiu Pilat, procuratorul din Imperiul Roman, în sala Înalților Prinți, condamn și autentific cu pedeapsa morții pe cruce, pe numitul de popor – Iisus Hristos Nazarineanul. Om răsculător contra legilor lui Moise și contra Majestății Sale Tiberiu Cezar și Rege al Romanilor. Ordon și hotărăsc moartea Lui prin răstignire pe cruce, dimpreună cu alții, după obiceiul celor condamnați, din mulțimea poporului bogat sau sărac, pentru aceea că n-a încetat a face răscoală și pagube în Iudeea. Prin aceea că se face pre sine Fiul Lui Dumnezeu și rege al Ierusalimului și pentru că amenință distrugerea Ierusalimului și sfârșitul templului. Și pentru că a refuzat să plătească tribut Cezarului și pentru că a îndrăznit să intre în Ierusalim cu ramuri de finic și cu mulțime de popor ca un rege.
Însărcinez pe primul meu sutaș Cornuto Cornelius ca să-l țină legat în public, în raionul Ierusalimului, bătându-L și îmbrăcându-L în mantie roșie și înconjurându-L cu coroană de spini pe cap și de a-și duce singur crucea pe umeri spre a servi exemplu și altora, cum și pentru toți tâlharii. Pentru aceasta ordon ca dimpreună cu el să se ia doi tâlhari și să fie scoși prin poarta Izborel, numită acum Andronio, spre a fi răstigniți împreună cu Iisus, în  public, la locul deosebit (pentru criminali) denumit Calvar (locul sângelui).
Acei care vor fi răstigniți și care vor muri să le fie lăsate corpurile pe cruce pentru sfidarea publicului și pentru toți tâlharii și criminalii, iar pe partea de sus a crucii Nazarineanului să fie scris, pe o placă, în trei limbi inscripția:
Iisus Alun Ozlis Iaden (evreiește)
Iisus Nazareos Rex Iudeorum (latinește)
Iesons O Nazareos Posilova Iudeon (grecește)
Ordon ca niciunul din subalternii mei, după grad și datorie să nu pregete a-și îndeplini cu grabă datoria și să nu se opună osândirii acestuia, care a renunțat de bună voie la credința evreiască. Ca să se execute întocmai după cum a fost hotărât de mine infailibilul, după orânduielile legilor regești ale romanilor.
Martorii acestei osânde sunt din seminția lui Israel: Ruien, Daniel, Rabinel, Ioachin, Danisan, Kotin, Iotoval și Pericolan.
Din partea prinților romani și țării: Luculus, Sicelius și Maximilius.
Dintre farisei: Barbis, Simion și Boiel.
Dintre înalții judecători romani: Raben, Nandarius și Bacaralos.
Dintre marii preoți: Rusan, Iodus și Bacasalis.
Supraveghetor pentru criminali dintre iudei: Butan.”
Ierusalim, 23 martie 4243 de la creațiune
Existența acestei sentințe demonstrează creștinilor, dar și ateilor, cărora de altfel le este milă de noi pentru că credem, iar nouă – milă de ei pentru că nu cred, faptul că Biblia este o carte plină de fapte adevărate. Și Domnul a coborât printre noi, ca să rămână veșnic.