VINDECĂ, DOAMNE, PĂMÂNTUL

S-a oprit în loc pământul, pentru un virus chinezesc,
Nu se ştie dacă e scăpat din laborator sau, luat de la lilieci,
Dar e cert că nu-i din plastic… ci, unul mai omenesc...
Şi cumva dacă te-atacă, poţi să-ţi cauţi loc de veci!!
Nu ştim unde ne-ndreptăm, nici cât ţine pandemia,
Am cam pierdut libertatea, noi restricţii a dat statul,
Ne -mbolnăvim toţi de lene pân-o trece isteria,
Pentru a ieşi din casă, dăm mereu cu subsemnatul.

Normalul e anormal, ne scot câinii la plimbare,
Ne ferim unii de alţii, parc-am fi bolnavi de ciumă,
Stăm toţi în bârlog ca ursul, primăvara-n hibernare!
Nu mai vizităm bunicii, n-avem tată, n-avem mumă.
Teoriile sunt multe...iar psihoza este-n floare!
Globaliştii democraţi cică-şi spun acum cuvântul,
C-ar avea un interes pentru această distanţare.
Noi, ca pustnicii-n asceză, ne tot rugăm la preasfântul:
            Vindecă, Doamne, pământul!!!


VREMURI  PANDEMICE

A intrat molima-n lume, din prea multă nepăsare,
au apărut nişte viruşi... invizibili şi mortali,
ne-au băgat în toţi sperieţii, şi-n arest, la izolare,
neavând nicio putere, am devenit toţi egali.
Auzim în megafoane: Spălaţi-vă toţi pe mâini!
Dezinfectaţi totul bine! Nu-i de glumă, frăţioare!
avem voie să ieşim…la plimbare, pentru câini,
şi vreo oră pe la piaţă, pentru apă şi mâncare.
În oraş, muncim de-acasă, la birou de gospodină,
şcoala s-a închis demult, ghiozdanul e pus în cui,
La ţară, e libertate!!! Mama sapă în grădină,
tata arăceşte-n vie, nu îi e frică de moarte, nimănui!
Toate parcă-s în zadar, ni s-a zdruncinat tot rostul!
Biserica este închisă, iar slujba se săvărşeşte
tot în lumea virtuală, şi, chiar dacă ţii tot postul,
păcatele să îţi speli, popa nu te-mpărtăşeşte!
Doamne, dă şi tu un semn şi ne mângâie durerea,
din imensa-ți măreție, ascultă-ne rugăciunea
şi întoace-ţi spre noi faţa, să-ţi priveghem Învierea,
ca în Sfânta zi de Paşte, toţi să îţi slăvim minunea!

PRIZONIERII FĂRĂ ZEGHE
S-a declanşat război cu tot tipicul,
iar noi, prizonierii fără zeghe,
de teamă să dăm piept cu inamicul,
după perdele stăm de veghe!
Toate statisticile sunt morbide
şi graficele cresc, val după val,
temperaturile au devenit toride,
în marele carnagiu mondial.
Facem apel, salvaţi pământul!
prin armistiţiu ne cerem viaţa înapoi,
singura noastră armă e cuvântul,
semnăm:prizonierii tristului război!

PROGNOZE
E vremea pandemiei planetare,
La terapie intensivă este viaţa,
Condamnaţi unanim la izolare,
Căutăm în carantină speranţa.
Avertizările de viruşi ne sunt date,
Prognoza… pentru vreme instabilă,
Condamnaţi unanim la singurătate,
Doar Dumnezeu ne plânge de milă.
Ne-am pus voit o mască pe obraz
Şi fiecare-n legea lui se spală,
Condamnaţi unanim la necaz,
Bănuim că neglijenţa e virală!
Înghiţim antiseptice în disperare
Sperând că-n ele găsim vindecarea,
Condamnaţi unanim la îndurare,
Aflăm că leacul este deşteptarea!
Nevirusat ne-a rămas doar cuvântul
Şi înălţăm o rugă spre divinitate:
Să nu mai ţină-n loc, oprit, pământul,
Să îl condamne unanim la eternitate!

TIMP PENTRU IUBIRE
Pe drumul nostru spre eternitate 
Există un timp pentru toate 
Dar avem permanent ca îndatorire 
Să ne zidim timp pentru iubire. 
 
Şi-n toată această ordine divină, 
Ne înălţăm cetatea de lumină, 
Din muguri de vise nevisate 
Transformate în amintiri neuitate. 
 
Ticăim şi ardem prin stelele căii lactee, 
Căutând sensuri şi adunând crâmpeie 
Şi ne trezim răzvrătiţi din beţie 
Sperând că nu există timp fără veşnicie. 
   

“PAŞTE FERICIT, ACASĂ”
În lume au înviat toţi dumnezeii,
Natura este foarte generoasă,
Noi suntem sacrificaţi, ca mieii,
Şi… “paştem fericiţi”, acasă.
Suferim toţi de teama de penibil,
Părem a fi nevrednici de lumină
Şi-n lupta cu un virus invizibil,
Ne-a uitat Dumnezeu în carantină.
Ne încurcăm adesea în cuvinte
Şi limba, parcă, ne-a devenit pustie,
Mai marii lumii calcă pe morminte
Şi-au inventat epidemia de prostie.
Se prăbuşeşte adevărul din tipare,
Nimic nu mai pare substanţial,
Ni se ascunde totul sub măşti bizare
Şi suntem invitaţi la balul mondial.
Cărţile planetei par a fi făcute,
Nu ştim cine pierde şi cine câştigă,
Se înalţă indiferenţa pe redute
Iar virusul... la singurătate instigă.
Ca o concluzie: situaţia este albastră,
Doar providenţa poate să stabilească
Dacă vom pieri toţi, pe limba noastră,
Ca nişte biete umbre sub o mască.

SFÂNTA ÎNVIERE
E primăvară-n cer şi pe pământ,
Lumina tainică-şi revarsă bogăţia,
E cea mai sfântă zi de sărbătoare
Şi peste tot domneşte bucuria.
Om şi natură se îngemănează,
Învie noul peste tot ce-i viaţă,
Se-ntrece verdele în frumuseţe
Şi îngerii din ceruri se răsfaţă.
E Paşte, Hristos a Inviat!
Şi Duhul Sfânt trimite mângâiere,
În inimă să respirăm Iertarea
Şi să ne bucurăm de Sfânta Înviere!

CALVAR
Purtăm în vene sevă de trădare,
principile noastre au devenit caduce,
răstignim adevărul fără remuşcare
şi spânzurăm Lumina pe cruce.
Prigonim iubirea şi iertarea divină,
ascunşi sub masca unui convins ateu,
cerşim cu îndurare o rază de lumină
şi îl crucificăm pe Dumnezeu.
Suntem bolnavi acut de duşmănie,
dezlănţuiţi de ură şi de nedreptate,
am rătăcit pastila pentru omenie,
ne pironim şi sfânta libertate.
Şi suntem slăbănogi, fără scăpare,
iar în străfundul rost al firii,
cuprinşi de neputinţă şi de nepăsare,
sacrificăm şi sângele iubirii.

REGENERARE
E primăvară iar în satul meu,
Ne mângâie cu soare Dumnezeu,
A pus lumină şi căldură-n toate
Şi a-nflorit durerile-ngropate.

A îmbrăcat pământu-n haină nouă
Şi-i picură în suflet stropi de rouă,
Din slava lui cu binecuvântare,
Trimite speranţe de regenerare.

Să ne-aşezăm în tâmple gândul
Şi să-l rugăm să vindece pământul,
Prin mugurii din forţa primăverii
Să ducă în adâncuri virusul durerii!

ADU-ŢI AMINTE, DOAMNE, ŞI DE NOI! 
Adu-ţi aminte, Doamne, şi de noi! 
Şi, ca pe Lazăr, te rog să ne trezeşti, 
Revarsă-ţi binecuvântările-n şuvoi, 
Vindecă-ne de toate bolile lumeşti! 
 
Aprinde, Doamne, în noi credinţa, 
Cu lumina veşnică a iubirii tale, 
Ridică din lume toată suferinţa 
Şi scapă- ne de chinuri şi de jale! 
 
Invie, Doamne, în oameni bunătatea, 
Încinge cu puterea-ţi, inimile reci, 
Învredniceşte-ne să preţuim libertatea, 
Să biruiască liniştea şi pacea-n veci! 
 
Adu-ţi aminte, Doamne, şi de noi! 
Iartă-ne de patimi, spală-ne de noroi 
Şi dă-ne, Doamne, viaţa înapoi!!! 
Învaţă-ne, aievea, să înviem în noi!
 


MIERCUREA TRĂDĂRII
Este Miercurea Mare a nelegiurii,
Doamne, câtă trădare într-ale tale oşti!
Oare ce ai amestecat în lutul zidirii
De ţi-au ieşit aşa meschini şi proşti?
E Miercurea Mare a Sfintelor Patimi
Şi a-nvrăjbirii între fraţi, copii şi părinţi,
Pâcătoşii te ung cu mir şi te spală cu lacrimi,
Iar prietenii te dau pe treizeci de arginţi.
E Miercurea Mare din Sfânta Săptămână,
În care şi apostolul devine mârşav şi ticălos,
Când iubirea se ţine cu trădarea de mână,
Iar cu o sărutare îl vinzi şi pe Hristos!