1.Copacul care şi-a pierdut pădurea

Şi odată am surprins
un copac tembel
care şi-a pierdut pădurea…
Desprins din rădăcini,
acoperind cu umbra lui soarele
şi călătorind cu el
în tandem
Mă tem, numai unul din doi.
în nebunia sa,
va primi înapoi umbra
când va înnopta.

Nepregătită lumea
cu nefirescul situaţiei,
s-a strâns după urs
gură cască, pe străzi şi în pieţe,
ca la un miracol sau
concurs de frumuseţe.
Ce-o mai fi cu copacul ăsta,
ce se pune mască în faţa soarelui?
şi se dă în spectacol,
înflorind flori de gheaţă respiraţiei?
(priveam prin geamurile
fumurii eclipsa…)
" Cineva să-i reteze cu securea,
ramurile!"
E un semn de la Dumnezeu,
n-a mai vrut să-şi bifeze lipsa!
Umbra îşi întinde
nestingherită corona.
Un linţoliu de doliu
înfricoşează planeta.
S-a înroşit toată zona.
Doar scorbura de-acasă-i ferită...
Păsările şi-au pierdut girueta şi graiul.
Volbura se târăşte fără rost
peste câmpul de grâne.
Raiul a ajuns un iad efemer.
Ce ne rămâne? Ca să fim cum am fost?...

Ne rămâne să îngropăm
Rădăcinile în cer!...



2.Iazul albastru

pletele-i - râu
revărsat între perne,
şi sânii, puiandrii de lup
cum scânceau
flămânzi …

surde semnale,
falangele
degetelor
mângâiau resfirate,
răsuflarea în rugi…

aud foşnetul
de mreană al iubitei,
şi şoimul din carnea mea
sfârtecându-mă
blând.

simt aidoma
olarului, lutul,
lujer pe roată
în cer
crescând…

buzele-s arse,
către iazul albastru
coapsele nopţi-n surpare …
se crapă
ziua.



3.Tablou vivant

Ciudaţii ăia umblă
aşa coloraţi,
nu-i opreşte
nimeni!...
Şi-au pus singuri
în nas şi în limbă
piercinguri,

în loc de măşti
şi se plimbă
de săptămâni, la pas
pe Strada Mare în găşti,
(de la teatrul Davila
până la fântâni
şi înapoi…)

Artezienele oprite
de comandament,
din motive de Covit,
au întins plămâni
uscaţi la soare,
paleative
de moment.

La Hotel Muntenia
în parcare,
soldaţi eroi
s-au carantinat
în tancuri,
dând drumul
la megafoane.

Se cântă imnul
naţional,
pentru moralul
corpului medical.
Tricolorul a fost
arborat
la balcoane…

Păstrezi distanţa,
între tine şi tine,
sechestrat în adăpost
şi taci,
să nu scapi ştirile
cu ordonanţa
militară.

Dumnezeu
nu mai vine,
oprit să intre în gară,
la semnal,
a rămas izolat
într-un câmp
de maci…

Îţi faci cruce
şi rosteşti crezul,
vrând să se usuce
miezul
seminţelor
să nu mai rodească
moartea

20-20,
anul cu pandemia
tuturor relelor
din lume!...
Se va mai scrie
sau nu, cartea
Simfonia lalelelor -
postume?...



4.Lumea se schimbă

Parte din noi, murind,
lumea se schimbă.
Apoi nimic nu va mai fi
în aceeaşi limbă…

Dacă nu am avea
teamă de cuvinte,
ştime ale apei şi focului,
şi ne-am strămuta
într-o stea,
anul 2020
l-am numi pe veci
anul zero,
iar cele două acronime
îdC şi dC
n-ar mai răsuci
cuţitul în os…

Roata norocului
n-ar mai perverti viaţa,
în iluzorii
victorii,
stârnind a la Pirus
proaspetele
morminte
înainte
şi după Coronavirus



5.Ne regăsim pironiţi,

Ne regăsim pironiţi,
într-o livadă de
cireşi înfloriţi…
Caut lumina cuvântului,
numai că bestialele
flori de cireş
mi-au străpuns simţurile.

Toate organele ciuruite
au căpătat simţ olfactiv.
Literele s-au risipit,
parc-ar fi nişte jerbe
de fluturi…

Şi un pian dement,
tocmai acum şi-a găsit
să-şi dezintegreze sunetele
în cerul îngerilor.
Mă iertaţi de neputinţă,
voi alege să tac aici…



6.Ochiul magic

ochiul magic
clipeşte scurt,
depăşind iminenţa realităţii.
Lumina taie pieziş,
cadrul umple ca o explozie
resorturi nebănuite.

Dincolo de aşezarea firească
a straturilor de aer,
pânza poroasă a filtrelor
absoarbe negura
şi medicul sparge
coaja sângelui…

O fracţiune de
secundă, timpul
înţepeneşte strivit,
apoi soarele roşu
se ridică deasupra
nopţii celei scurte.

Altarul cerului
s-a deschis pentru
slujba de dimineaţă.
Paramedicii
îşi potriveşte paşii
pe poteca muntelui

în vale
unde s-a oprit
izoleta
va trebui
săpat
adânc


7.Ca un fluture

Ca un fluture
prins într-o mie de ace,
gol pe dinăuntru,
desfrunzit de atingeri…

Un cocon de umbră
rătăcit
între dunele
fierbinţi…

Mi s-ar părea firesc,
prin geam,
în insectar oglindit,
să am,
când privesc,
o mie de chipuri
şi nu le am…



8.Ciulini

S-au întâmplat lucruri ciudate.
Cămaşa Lui Dumnezeu
cu platcă şi râuri
de stele brodate, 
îmbrăcată cu faţa la spate,
s-a îngreunat pe umeri.

Un vânt hain bate
în Cabala pandemizată de ciulini…
Stai în faţa sorţii, sclav nu stăpân,
şi numeri morţii scoşi din rădăcini…
N-ai vrea să vinzi ce nu ai
în listele oficiale!...

Apele s-au întors, tristele, în matcă.
Cei doi fraţi, Tigru şi Eufrat,
au secat distanţaţi
în destinul de a nu fi bărbaţi,
să poată oferi-primind-înapoi,
pâinea şi vinul…

Nimic nu mai e în echilibru!
Dincolo de postulatele lui Bohr,
bieţii electroni cad în chinul
spiralei din interior…
Un piersic înflorit, în dauna moralei
a nins pe trecerea de pietoni…

Parcurg ordonanţa militară
cu proceduri rapide,
Cum să învingem desţelenind fauna
bărăganelor coronavide?...
Am învăţat-o pe dinafară
Dinadins o invoc mereu cu credinţă

„Dumnezeu este şi nu greşesc
doi oameni care se iubesc!”
Intrând în joc, în consecinţă, postulez.
cu puţin noroc…
„A văzut-o careva pe Eva?”
Întreb şi eu, că vreau să dansez…



9.Protest spontan

Au ieşit pe străzi la protest
hashtag-uri de flori colorate,
nedistanţate social, în buchete
uitate de guvernanţi în libertate,
fără test, fără izolete, aranjate floral…
Nu s-au regăsit, tristele, pe listele speciale,
ca să poată fi carantinate în sistem.

Când au ajuns de afară la graniţă,
cu speranţe şi nimicuri în raniţă,
un Dumnezeu olandez boem,
le-a promis în privat
că vor sfârşi fericite în ţară,
cu salariu de vis la stat, în prima linie,
împletite în coroanele morţilor…

Dar dricurile şi tomberoanele
îngrămădite în faţa porţilor la spitale
au impus decenţă şi doar apetale…
S-a dispus, de urgenţă,
ordonanţa legală cu norme
de pandemie florală - drepturi şi îngrădiri -
împărţindu-se gratis măşti şi uniforme,
pentru lalele şi trandafiri



10.Eva

Desfrunzeşte,
pielea şarpelui.
Nisipul lustruieşte
glezna apei.

Coaja nucilor verzi,
de atâta vară
plezneşte
şi crapă.

Flacăra lumânărilor
sapă în ceară
bezna
tăcerilor.

Sâmburii merelor,
sâmburii merelor,
în carnea de măr
se îngropă.