Sergiu Botezatu2LINIŞTE CIOPLITĂ           

În cimitirul liniştii cioplite
Aprind candele-n lacrimi,
Ploi să ne spele cu noroiul
    Tăcerilor bocite...

Cruci am zidit în Pomul de Crăciun -
Triste cavouri pentru-nmormântare
Şi-o soartă rătăcită-n nepăsarea
    Răscrucilor din drum...



La porţile pribeagului suspin
E vânt şi risipire de lumină,
Mult scrum cu întuneric şi rugină
    Să scuipe în divin...

Şi bezna infinită împărţim
Întemniţatei sorţi a inocenţei,
Şi din credinţă facem mănăstiri -
    Să nu mai fim...

ÎNTUNERIC ÎN RESPIRAŢIE               

Bucuroşi de-a fi pădure
Nopţi în şir foşnim în stele
Şi-ndrăznim o consolare
Într-un mare întuneric.

Bucuroşi de a fi pietre
Rătăcim într-o tăcere
Inedită-n foc de soare
Şi străină-n întuneric.

Bucuroşi de a fi apă
Izvorâm dintr-o durere
De trezim o dimineaţă,
Respirăm un întuneric.

CĂRUNTĂ VIAŢĂ

Atunci când un destin întroienit
Îţi bate la fereastră cu tristeţi,
Nu mai contează de trăieşti sau de-ai trăit,
Nu mai contează ce visezi.

Cărunta jale şi cărunte lacrimi
Mi-au exilat durerile pe faţă
Şi nu contează câtă viaţă
A mai rămas în ale mele patimi.

Nu mai contează unde-i rătăcirea,
De unde vin şi unde mi-e plecarea.
Nu mai contează ce culori respiră
Apusu-n care-oi stinge lumânarea.

Nu mai contează nici scadenţa devenirii
Şi de e zi sau noapte-n univers şi galaxie
Arde-o căruntă copleşire
Într-o privire oarbă şi pustie.

Căruntă-i jalea şi dorinţa-i sumbră
Şi rătăcit e focul în lumină,
Şi peste tot e numai umbră -
O ruinată, ruginită devenire...

Fugar e timpul în furtuni şi labirinturi,
Fugară e căldura-n rugăciune
Şi niciodată nu vor fi cuvinte
Atâta jale-n vise să adune.

Şi...
Nu mai contează de trăieşti sau de-ai trăit,
Nu mai contează ce visezi,
Atunci când un destin întroienit
Îţi bate la fereastră cu tristeţi.

AMINTIRI DE RĂMAS BUN

S-au tulburat oceanele și mările
cerului
Și nopțile au devenit eternități întunecate,
De parcă s-au stins lumânările
În biserica liniștii noastre
        Și-n a inimii divinitate....
Amintirile mai rătăcesc prin emoțiile
            De altădată...
Oare asta să fie lumina întunericului?..
Oare asta să fie acea luciditate sfâșietoare
        A scuzelor înlăcrimate?..
Ah, tu despărțire ruginită
        Și veșnicie obosită...
Și iarăși sufletul se stinge,
    Și iarăși inima frige...
S-au tulburat visele și tăcerile
                cerului
    În biserica sărutărilor noastre...


BEATITUDINE

Prin marea de aripi
Alerg și strig fericirea
Zâmbesc ei și mă topesc în dragoste.
Sărut pleoapele luminii,
        Liniștei
        Și inocenței…
Ascult cât de frumos și enigmatic
        Pulsează inima,
Cât de frumos se povestește
Și se trăiește
Viața…

BLAJINII

Aici mormintele ne sunt
Și-nlacrimat ne este cerul
De-atâta dor și-atât pământ,
De-atâta floare în mormânt
Și rugi pe cruci de-ngheață fierul.

Aici mormintele ne sunt
Și soarta-i rătăcită-n vise
Prin gânduri și tăceri pășind,
Toată durerea sărutând
Pe tâmple și coline ninse.

Aici mormintele ne sunt
Și inimile bat în clopot
Toată credința adunând
În răstigniri ce suspinând
Opresc grăbitul timp din tropot.

Aici mormintele ne sunt
Și crapă pietrele de jale
Că sufletele-n noi se frâng
Când amintirile bocind
Aprind a rugii lumânare.

Aici mormintele ne sunt
Și așteptați suntem întruna
Cu dragoste și-un sfânt cuvânt
Tăcut vorbește-atât de mult,
Blajinii când la ei ne-adună.

Aici mormintele ne sunt
Și-apăsătoare e durerea
Privirii seci din cer adânc,
Și tot în jur e-atât de sfânt,
Și-atât de viu ca nicăierea.

VIS POLAR

Se răceşte timpul,
    Se răceşte.
Visele îngheaţă pe la ochi
Şi-amintirea rău ne viscoleşte
Sufletul golit şi prăfuit.

Se răceşte timpul,
    Se răceşte.
Lacrimle se usucă-n noi
Şi-ntunericul s-adună la ferestre
Cu un dor cumplit întroienit...

Frig e pestetot
    Şi doar tristeţe
Se aşterne în priviri şi peste văi.
Se grăbeşte timpul
    Să îngheţe
Gândurile ce ne-au risipit.

Şi-n calvarul agoniei ninse,
Într-un loc uitat de Dumnezeu,
Întunericu-ngheţat cu stele stinse
Cu durerea noastră-a adormit.

Se răceşte timpul,
    Se răceşte.
Visele îngheaţă pe la ochi
Şi-amintirea rău ne viscoleşte
Sufletul golit şi prăfuit.

SUFLET STINGHER

Mă gândeam la tine,
Plimbându-mă prin sufletul meu stingher
        Şi căzând în înălţimile cerului.
Scotoceam prin inimă
    Şi prin arterele mele umplute cu plumb
Şi căutam acea rugăciune a misterului,
    Unde e multă lumină, dragoste şi vis,
Acea rugăciune
    Ce ne topeşte cu acel paradis
Inimaginabil de infinit
        Şi de necuprins.
Încercam să desfac aripile mele grele
                Şi cu ele
Să adun toată singurătatea din mine,
Toată singurătatea din urmele mele,
Lăsate pe cerul sufletului meu stingher
Şi în acel pustiu imens
    Să mă rog pentru bine,
        Să mă rog pentru tine.
Lăcrimând la cer,
    O lumină să aprind
        În sufletul meu stingher.
Mă gândeam la tine...


ECLIPSĂ

Bună, Soare!
Razele tale...
Ademenitoare
Topesc depărtările
Răscolitoare
De vise.
Multă culoare
Îmi spală privirile
Îmblânzitoare
Şi-aprinse.
Bună, Soare!
Cerul mă doare,
Lacrimi cu sare
Cad peste mine
În rătăciri să mă-nece,
Toată tăcerea
Ameţitoare-n
Zborul luminii
Să sece.
Bună, Soare!
Din nepăsare
Cerul răsare
Cu tine în marea
Zâmbetelor încinse
Şi-mi topeşte aripile
Înălţătoare
Cu multă iarnă ninse.
Bună, Soare!


AJUNUL

În ajun lumea aşteaptă o minune...
Din cer stele să coboare pe pămînt,
Îngerii în rugi să ne adune
Şi-n lumina sfântului colind.

În ajun lumea aşteaptă sarbătoarea
Devenirii, veşnicei lumini.
Şi-n altarul inimii aprindem lumânarea,
Devenind ai vesniciei pelerini.

În ajun toţi radiem iubire
Şi-nţelegem rostul vieţii mult ursit,
Ce cu noi este sculptat în nemurire
Şi-n al nemuririi vis desăvârşit.

NOI NU PLECĂM                               
Noi nu plecăm!
Noi vom rămâne-aici
În vise,
    În culori,
        În taine...
Noi vom rămâne să cerşim pe la răscruci,
Uitate clipe-n amintirile orfane.

Vom plânge liniştea mileniilor cărunte,
Vom aduna căderile la braţ,
Vom şterge oboseala de pe frunte,
Vom ancora-n dureri cu lacrimi surde,
Vom bea ce e al nostru cu nesaţ...

Noi nu plecăm!
Noi vom rămâne-aici
În gara noastră
        Într-o aşteptare,
Culcaţi pe rătăcitele poteci.
Noi vom rămâne-n pietre reci,
    În gânduri seci,
În nopţile
Cu stinse felinare.

Noi nu plecăm!
Noi vom rămâne-aici
Într-o uitată soartă cu fereastra îngheţată.
Noi vom rămâne în tristeţi,
Pictaţi într-o privire ruinată.

Noi nu plecăm!
Noi vom rămâne-aici
În liniştea tăcerilor din cer...
Şi timpul la răscruci să ascultăm
Ne-om aduna într-un trecut
Ca-ntr-un mister...
Noi vom rămâne să visăm!
Noi vom rămâne să luptăm!

Noi nu plecăm!!!

TREZEŞTE-TE, LUME

Trezeşte-te, lume! Acum este clipa
            Lumini să aprindem.
Să ardă pustiul,
    Să ardă tăcerea,
        Să ardă privirea.
Să ardă cenuşa cu toată durerea
            Strigată la stele.
Să ardă şi bezna profund rătăcită
            Prin Calea Lactee.


Şi-n tot Universul, pătruns de-ntuneric
            Şi găuri cumplite,
Să-aducem pe aripi potopul luminii
            Cu lacrimi sfinţite.
Bătăile-n inimi să spună-adevăruri
            Şi rugi cristaline,
Să fim împreună un vis şi-o speranţă
            În gânduri divine.


Trezeşte-te, lume! În noi orizonturi
            Să fii o lumină,
Ca Pasărea Phoenix să fii renăscută
            Din scrum şi ruină,
Să prinzi infinitul în palmele tale
            Şi timpu-n artere,
Să naşti o iubire,
    Să fii o iubire,
        Cum soarta îţi cere!


SPERANȚA EMIGRATĂ

A emigrat speranţa din ţărişoara mea
A emigrat sărmana prin rătăciri cu nea,
Luîndu-şi soarta-n braţe şi dorul într-un desag
Cu inima în lacrimi şi anii în toiag.

Fugit-a ea de sine în disperarea sa,
Cu sufletu-n ruine şi în ruine ea,
Fugit-a hăt departe de mari dezamăgiri,
În cruda umulinţă a tristelor priviri.

Fugit-a în durere spre mari înstrăinări,
Străină sie însăşi prin rătăcite gări,
Spre visele uscate cu aşteptări pustii,
Cu aşteptări deşarte cerşitei calomnii.

Fugit-a de furia leproaselor hoţii
Din ţara mea sortită eternelor urgii,
Cu ierni îndoliate şi ani încărunţiți
La marele ospeţe-a mancurţilor smintiţi.

Desculţă ea păşeşte pe gheaţa din răscruci,
Cerşind cu mâna-ntinsă neînţelese rugi.
Şi nimeni nu se-ndură o lacrimă să-i dea
Speranţei emigrate din ţărişoara mea.

Să vină ea acasă eu rugile implor,
Cu toată jalea-n lacrimi, secate de mult dor
Şi-n clopotul luminii, cu visul strămoşesc,
Să bată-o nemurire ce ţara o sfinţesc.

Să vină ea acasă, eu lumânări aprind
În templele din ceruri cu un străvechi colind,
Pecetea ancestrală cu vechiu-i legământ
Să reînvie visul pe-al Patriei pământ.


DORUL DE CASĂ

Dorul de casă
Te-așează la masă
        Cu strămoșii tăi,
Te-nalță-n lumină,
    În ruga mamei,
        Pe sacrele ei alei.

Dorul de casă
    E-o inimă arsă
        În foc adânc de așteptări.
Rugi colorate,
    Lumini și speranțe
        Prin sacrele visări...

Dorul de casă,
    E-o lacrimă stoarsă
        Din adânci tăceri,
Te răscolește
    Și te viscolește
        Pe sacrele ei cărări.

Dorul de casă,
    E-o cale aleasă,
        Veșnică la cer...
Ce bate în tine
    Și-n al inimii clopot
        Cu sacrul ei mister.


LEGĂMÂNT

Zâmbind cu îngerii în vise,
Pictând culorile sublime, 
Voi da lumini stelelor stinse
În cerul dragostei divine. 

Voi săruta cu ploi apusul
Şi timpul voi strânge la braţ
Cu-n infinit de tăceri spuse,
Cu-n infinit spus cu nesaţ.

Mă voi scălda în şoapta caldă
A-nrouratului surâs
Şi cu lumina-nlăcrimată
Voi înflori un necuprins.

Cu-a rătăcirilor suspine
Voi plânge-n inimi vers cu vers,
Şi cu tăcerile din mine
Voi intona un Univers.

Zburând cu îngerii prin vise,
Pictând luminile sublime,
Voi încălzi stelele ninse
În cerul dragostei divine.



FELINARE SPARTE


Ţară-n
    Gară…
    Străzi deşarte,
        Întuneric.
        Felinare sparte.
Iarnă,
   Viscol...
    Nori decor…
Rătăcit
    Şi-ntroienit
        Popor.

Viaţă-n
    Ceaţă
Ce-a murit detot
    Şi-a-ngropat cu ea fiu şi nepot.
Cruce nu e pe al lor mormânt.
    Sunt doar rezidite mori de vânt.

Luptă
      Crudă
Se încinge iar…
    Ce-ar mai prinde bine-un felinar.
                Înzadar….
Totul e spart demult
Şi în jur e întunericul cumplit.


Plânge
    Sânge
      Şi măreţul Soare
Ce-ar apune-atuncea când răsare,
Rătăcind în cer ca un fugar,
Pradă la ţintaşi de felinar.
    Orbi
    Şi robi…
O tragedie neagră…
Unde sunt?
    Şi unde o să meargă?
Rupte soarte-n
    Sărăcie mare
        La o coadă
Ca să spargă felinare…

Vise
    Ninse
Și-nghețate de mulți ani…
O lumină să aprind,
        Un felinar,
Rugăciunea pentru Țară
        Să-nălțăm
Și de rele pe vecie s-o salvăm


Sfânt
    Cuvânt
Cu fapte bune
        Să-mpletim
Și al Țării viitor să făurim,
Fără lași,
    Fără smintiți,
        Fără mișei,
Doar cu cei
    Ce sunt destinul
            Patriei!










LOGODNĂ
Când tu crezi în ceva
Croindu-ți a ta soartă
Și când credința ta
Prin rătăciri te poartă,

Crede-n acel ceva
Fără luare-aminte,
Crede, că doar așa
Se nasc credințe sfinte.

Crede că undeva
Luminile divine
Se nasc de-a lumina
Cu visători ca tine.

Și chiar de va-ngheța
Tristețea în morminte,
Visând tăceri cu nea,
Pierdute prin cuvinte,

Tu crede în minuni
Și rătăcind prin sine,
Renaște ce aduni
Din arsele ruine.

Tu crede-n a ta stea
Că doar așa e bine
Și vei eterniza
Multe lumini ca tine.

Zidește-n așteptări
O visătoare viață,
Pictând doar primăveri
Pe soare și pe ceață.

   
Nu-ndrăzni să insulți
Cărările-mpletite
Cu ani înzăpeziți
Și clipe risipite,

Ci luptă să te-nfrunți
Și-n vise-ncărunțite
Inima să-ți asculți
Cu bătăi însorite.

Tu crede-n a ta stea
Ce-n Univers se zbate,
Chiar de-o fi stinsă ea
Și razele-s uscate.

Că viața, ce-o fi ea,
Luptă cu însuși sine
Și-a crede în ceva,
Deja și este  bine.

Că viața, ce-o fi ea,
Eternă răstignire
Și-a crede în ceva,
Deja e nemurire.

Crede că steaua ta,
Născută din ruine,
Veșnic va lumina
Mulți visători ca tine.