mbcAtunci, demult ea s-a născut….. și-a durat mult, an după an,  până ce drumul și l-a recunoscut….
Credea-n valori, perseverent, temeinic tare….Memoria-i era magie vie… și nu doar pentru ea…. Lumea din jur ca pe-o prințesă o privea… Copiii, nu mai spun, din “păpușică” n-o scoteau. Inteligența, însă… venise-naripată c-o-nțelepciune ce-i stătea lipită de orice….și EA n-a vrut s-o bage-n seamă… credea că-i lucru demodat…. Dintr-o religie anume croșetat….Că-i Dumnezeu, Alah ori Buda…ce imprtanț-ar fi avut…. Pamantu-i pentru toți la fel și ea credea așa….. în EL
Atât voia, ales să fie, chiar dacă loc în viață îi era… Înțelepciune să Nu FIE!!! Prea crud-ascunsă taina îi era….. ea ar fi vrut și bani, castele efemere și  avuții în fel și fel  cum viața-n jurul ei unora le dăruia….. Sistemul vieții trainice de-atunci, îi aprindea pe cer steluțe mici…. Erau sclipiri de-atențiune…. Când ea privea spre cerul nopții, în pași de Rugăciune, cum era…. pe Lună să o-ntrebe despre lume, îndrăznea….. Și ea știa….
-Fii vie, glasul cu sfial-al Lunii îi spunea, desculțe tălpi prin rouă tu îți plimbă, sălbăticia nopții o-nțelegi, iar ziua cu animalele ogrăzii să dansezi…c-or vrea să-ți fie-alai, iar dacă iarba, frunza, vântul….  să te învețe or dori, primește-le! povețile s-or înmulți….
Vei știi, îi deslușea duios mesajul, mama, seara la culcare … dar și surasu-albastru al privirii ochilor pe chipul tatălui ei….


 
Bagajul Rugăciunii se schimba, haine fără nevoie- își punea…, rimel sau unghii colorate, intersectări  și alte întâmplări-poveste ce berzele le aduceau când internetul încă vieți nu colora ……. Ea, Rugăciunea, dintr-o dată despre oglinda viață a-nceput  uita…. În jur i se arătau oameni-obsesii, ba tocuri cui, ba  și extensii, nu-nțelegea de ce nevoie ar avea și totuși, continua și înțelepciunea-dans temeinic o curta, în gânduri își contabiliza …. Ce reușite are? Obiective clare? Îți aduc bani?… doar se juca… Și mari erori-sistem se produceau…. Erorile fac rădăcini și cresc și “spini- nenorociri” mirosurile sunt schimbate, gusturile  transformate, devin voalate ….
Și mama Rugăciunii-atunci, cu semn discret, la ceas de ruga i-a povestit că din iubirea unei mamei se naște  trainicul respect…. Ce-a vrut cu asta? se întreba în taina ei, frumoasa, blândă Rugăciune, când cultiva de-acum, piloni de viață proprii ca obicei…...
Și tatăl ei, Ruga cea mare, știu-se a o crește simplu…. Te uiți la Soarele-Răsare și pașii jos în viață-i pui, iei cartea sacră-VIAȚA si pe nimeni să nu lași necugetat a fragmenta  și dacă nu-nțelegi ceva când ale ei mesaje le primești atunci spre mine gândului cărare să îi dai și să mă urmărești….. Atât știau a-i spune ei. Certificări și doctorate,  s-ar fi-ntrebat la ce socoate când munca e o rugăciune, iubirea o răsplată vie….. și viață ești tu despre tine…. Cel care ești!
Nicicând, nici mama-i și nici tatăl ei, să-i dea poveți subtile dară, n-au obosit….. Deloc, deloc…. Ea nefiindu-le povară…. Ci doar iubire veșnicie ce o vrei….
Și totuși, când s-a-ndepartat de-al locului “spațiu” codat, ea cifrul sacru și-a-ncuiat….. Nu-mi trebuie de el…. Mă lasă, mamă, știu eu azi, și-a spus cândva…. Că altele sunt vremile și-apăi secretele nu se citesc în flori-parfum sau în ninsori…. Nici ploile și curcubeie n-au cum s-aduc-așa mistere…. …. Și a plecat….
 
Și l-a-ncuiat! Ce “neghiobie”!…. Trisțea s-a ivit pe cer, nori negri se zburleau , destui…. Și tigri, leoparzi, maimuțe….. se perindau în fața ei
Au apărut în drumul cale…. așa “erori”
Ne-nțelegând că spațiul= satul, familia și casa, erau din cele potrivite și timpul îi era…..  EXACT!!
 
Atunci de-odat’ pe o fereastră cer s-a arătat MISTERUL….
 -Privește, Rugăciune, ești TU, Pământul unde crește sau dac-alegi altfel se ofilește, un gând valoare pură-VIAȚA…
Și glasu-atât s-a auzit…..
A VENIT într-o clipă vremea când Rugăciunea și-a regăsit “rima” și mama ei când a văzut… în abisul cunoașterii a dispărut…. Și să nu crezi când a plecat că viața Rugăciunii i s-a ușurat… La despărțire a primit un dar mai greu de deslușit….” Putere ai, știi și cunoști, viață te pune să trăiești , ai înțeles acum? Continuă și mergi pe drum!!!.. cândva ai să-nțelegi ce spun … Tu mergi pe drum …..Și-a CERULUI oglind-o lasă… când poarta Soarelui deschizi împărăția îți apare-bucurie-casă….”