*Richard Bach, Iluzii; Pescărușul Jonathan Livingstone, traducere și adaptare de Iulia Bontaș și Monica Dascălum RAM
Orice Arhitect probează cu însuși riscul propriei vieți Opera durată. Tot așa, când Omenirea începuse a se îndoi de trăinicia Legii Divine, Dumnezeu a îngăduit ca însuși Fiul Său, „Cel de o seamă cu Tatăl”, să probeze cu propria-I Viață, Legea. Hristosul S-a făcut Trup, a trăit în mijlocul Oamenilor, fiind cel mai umil dintre ei. Mai mult chiar, S-a născut într-un staul, dormindu-Și primul somn în ieslea vitelor. El, Hristosul, ne-a arătat drumul spre Desăvârșire. O Desăvârșire care a început cu El. Și tot El ne așteaptă la capătul drumului.
La Desăvârșire nu se poate ajunge decât prin Cunoaștere. O Cunoaștere plenară, a tot ce Este. Primul capăt al drumului Desăvârșirii este în noi, celălalt - Dincolo. Orice Om care începe să Cunoască își începe, aproape fără să-și dea seama, drumul spre Desăvârșire. De puțini atinsă, cu adevărat. Setea de Cunoaștere e, de fapt, Sete de Desăvârșire. O dată făcut întâiul pas, urcușul începe.
Fiecare pas înseamnă o nouă descoperire, o nouă Înțelegere a ceea ce Este. Fiecare dram de Cunoaștere înseamnă o nouă Cotă atinsă, pe acest anevoios Drum.
Iluziile lui Bach ne vorbesc tocmai despre această Cunoaștere, tocmai despre acest Drum. Elevul învață de la Maestru să se descopere mai întâi pe Sine însuși. Depășirea de Sine face Urcușul mai lin, atingerea altor Tărâmuri - mai ușoară. Fiecare Om este un fel de Pescăruș Jonathan Livingstone. Fiecare Om își are propriul Său Zbor. La fiecare Om, Zborul începe din Sine. Și nu în ultimul rând, Cel ce voiește a se descoperi pe Sine riscă să devină un Proscris, unul care nu se mai supune mentalității de grup, „regulilor grupului”. Drumul spre propria Desăvârșire e presărat cu obstacole. Toate - greu de trecut. Însă, în mod cert, împlinirea acestui „crez” anulează toate „nefericirile”.
Hristos ne-a dat Desăvârșirea. Richard Bach ne explică, într-un extraordinar mod, că Ea începe din noi înșine, cu noi înșine, spre noi înșine.