*Ștefan Vaida Marinescu, Gloria memoriei, Calende

     După volumele Sala olinzilor, Atac la persoană și Aventura dimineților cuminți, volume publicate în intervalul a zece ani, între 1984 și 1993, poetul Ștefan Vaida Marinescu, prin această Glorie a memoriei, publicată la editura Calende, vine hotărât din urmă. Dacă anterioarele lui cărți n-au convins că Ștefan și-a găsit un drum al său (poetul trecând de la un stil la altul), ei bine, această ultimă realizare confirmă faptul că o dată cu maturitatea biologică și-a atins și maturitatea poetică. Asta în pofida ușurinței cu care se pot distinge în volumul Gloria memoriei cele două linii (ce par a fi definitive la el) remarcate de Mircea Bârsilă în prezentarea cărții:

una a visătorului covârșit de povara trecutului, a rememorărilor, și o alta, de o factură fantezistă, cu multiple sclipiri ludice.

Totuși, în ambele cazuri, nuanța poetică trădează un filolog rasat și, nu în ultimul rând, un talent poetic care-și trudește cu migală metafora.

 Revista CARTEA, nr.6, 1996