* Nicolae Schianu, Haine groase și cărți de citit, Cybela, Baia Mare

     O boală a provinciei, a marginii, într-un timp de tot sărac, e transcrisă și asumată cu luciditate și ironie în acest prim volum al său, în care Nicolae Schianu pariază pe forța tonalităților intermediare, aparent cenușii, aparent neutre, niciodată stridente, poetul știind foarte bine că acestea pot deveni vehicule ale celor mai grave și mai nuanțate tensiuni ale ființei. Extraordinarul titlu al cărții definește tocmai această miză, a cenușiului, izolării și dezolării, cu care cotidianul își devoră lent victimele, aici și pretutindeni, pururi la margine, pentru că marginea se află peste tot: „ la marginea de unde începe/ o altă margine/ care sfârșește în cealaltă margine

/ unde începe marginea dintâi/ într-un timp grozav și moleșit/ un sens cearcă zadarnic să renască/ o desfătare de margini e viața noastră-/ cu bine cetitorule/ fii pururea fericit” (margini).

Nu e disperare aici - disperarea e scurtă și vehementă; e, în locul ei, o agonie fără leac și o pendulare resemnată și somnolentă între lucruri tulburi, mărunte. Ca și la Bacovia, existența nu se împotrivește la eșec, iar răscumpărarea ei e iluzorie. Cărțile de citit ale lui Nicolae Schianu nu mântuie, ci devin, la rândul lor, doar un fel de haine groase împotriva iernii interioare, haine care nu fac iarna mai puțin iarnă și nici viața mult mai viată.

     Revista CARTEA, nr.6, 1996