gutuRăstignire

Te răstignim și astăzi pe-o cruce părăsită,
Bătând în tine ținte de patimi ruginite,
Străpungem adevărul cu ace de minciuni
Şi-ți  împletim din ele spinoasele cununi.

Când din credința dreaptă  facem o erezie,
Ucidem noi Cuvîntul, trădând ortodoxia,
Ne vindem noi credința pe necuratul ban,
Mai rău decît Iuda cel Iscariotean.



În sângele Tău scump ca-n mări ne cufundăm,
Şi-n loc de apă Ție, oțet cu fiere-ți dăm,
Când bem fără măsură din sângele-ți divin,
Noi robi ai lui Mamona adesea devenim.

Suntem noi toți tâlharii ce fură de la tine
Dreptul Tău sfînt de-a judeca destine,
Ne ridicăm adesea deasupra tuturor,
Ca de pe vârf de stâncă văzând viețile lor.

Din raiul de lumină ce s-a creat prin tine
Înfumurăm văzduhul cu patima meschină,
Prin răul ce erupe din al țigării fum,
Noi ardem Sfânta Cruce pân-la scrum.

Nevrednicia lumii ce pleacă înspre veci,
Te rog , Hristoase Doamne, cu ochiul să o treci,
Şi iartă-ne Iisuse, cu lacrimi ne căim
Că și azi pe cruce noi te răstignim...
Memento mori
Așteptând pe malul lacrimii apusul,
Scriam cu genunchiul, în cer, rugăciuni,
Citea Dumnezeu, de pe suflet, nespusul,
Tivind cu lumină inimi-genuni.

Pe clipele albe, lăsându-mi prinosul
Strigam către Tine, auzi-mi chemarea,
Iți dau toată sarea legată în osul
Slăbănogului care-Ți cerșește iertarea.

Știu că-mi vei arde ceara cu veacul,
Și pasul meu, ca o frunză în vânt,
Va adormi în clepsidră tic-tac-ul
Trupului meu ce devine pământ.

Lacrima

O lacrimă vărsată de pe sfânta cruce,
E ca un ocean de lacrimi omenești,
Ce cu un val de patimi, de pe suflet duce
Stânca de păcate, de care te căiești.

O lacrimă pe cruce- o stea ce luminează
Abisul care pierde o lacrimă în hău,
Printr-o bucurie, reverberată-n rază,
Arzând pân-la cenușă tot ce a fost rău.

O lacrimă a Ta, e ca un bob de grâu
Din care pâinea vieții se coace în lumină,
Din spicele de aur, care se varsă râu,
Spre a spăla un suflet de pleavă și neghină.

O lacrimă a Ta, ce s-a vărsat pe cruce,
Poate umple chiar și albia secată,
Cu agheasmă pură, care prin fluxul dulce
Șterge toată sarea ce zace în păcate.


Mărturisire

Sub haina nopții monahală,
Îmi aștern eu sufletul pe coală,
Și la lumina lunii scot
O inimă în care ascund tot.

Când sub epitrahilul bolții
Pun răni ce sângerează drama sorții,
Cerul se umple cu lacrimi de stele,
Printre care sunt și ale mele.

Și sub a lor iluminare
Cer de la Domnul doar iertare,
Pentru greșeala omenească,
Mărturisită sub haină cerească.

Vindecarea orbului
Cu tine, Doamne, golul este plin,
Cu tine, Doamne, stropul e o mare,
Atomul- infinit, prin harul tău divin,
Și orice clipă- o eternă revelare.

Iar fără Tine, Doamne, ce ar fi?
Pâinea ar fi pleavă și neghină,
Chiar și veșnicia ar muri
Iar întunericul ar înghiți lumina.

Ești, Doamne, într-un fir de stea
În micul licurici ce fericește iarba,
Vino, Doamne sfinte și-ninima mea,
Deschizând pleoapa care mă face oarbă.