Iulian BarbuPe data de 22 februarie – 23 februarie 2020 grupul nostru de pelerine au sărbătorit împlinirea a 11 ani de când sau inițiat a ceste pelerinaje de suflet în locurile sfinte. Cu 11 ani în urmă primul popas l-am făcut la Mănăstirea Prislop așa că la ceas aniversar la împlinirea a 11 ani de pelerinaj am poposit din nou această sfântă mănăstire.
   Cu 11 ai în urmă grupul era altul făceau parte din el membrii ai cenaclului Semenicu ca: poetul Ovidiu Gligu, poetul Iulian Barbu, profesorul  de religie scriitorul Romeo Toma ,Ciprian Murgu și conducătorul de grup Emilian Vaipan cei care au inițiat aceste pelerinaje.
  Pe parcursul acestor 11 ani am rupt la un moment dat legătura cu ei pentru a merge cu doamna Nina Roi în pelerinaje la locurile sfinte din Europa și Asia .Am vizitat țări ca : Ucraina ,Serbia , Grecia și Turcia pelerinaje despre care am scris niște scurte jurnale și poezii. Am fost și la Medjugorje cu mașina despre care am scris un articol publicat în revista Bocșa Culturală și o poezie.


  După unsprezece ani când m-am reîntors în vechiul grup am mai vizitat mănăstirile din Serbia ,pe cele de pe Dunăre și cele din împrejurimile Reșiței.
  În pelerinajul aniversar am poposit cum am mai spus din nou la Prislop și aici am regăsit cu bucurie același loc liniștit și colțul drag de Rai prin care simțeam că sufletul mi se desprinde de grijile lumești pentru a atinge cu palmele cerul. Am dat și de zăpadă fiind zonă de munte. Pentru mine fiind deja răcit a fost mai dificil de rezistat vremii de afară ,dar am fost însuflețit de liniștea și căldura pe care le-am găsit de fiecare dată aici la mănăstire.
  În drum spre stațiunea montană Păltiniș de lângă Sibiu am mai vizitat Mănăstirea Orlat ,Schitul Păltiniș și un muzeu de icoane pictate pe sticlă.În ultima zi am mers la liturghia de la Catedrala din Sibiu.
  Revenind la pelerinajul nostru am descoperit treptat că toți am devenit o familie prin faptul că treptat am început să-i răspundem aproapelui nostru cu și mai multă iubire. Prin iubire am reușit și eu să biruiesc nebunia prefăcând-o în versuri închinate iubirii față de cei din jurul meu și de Dumnezeu care este Iubire , Viață și Cuvânt. Iubirea Sa pentru oameni este adăpostul și scutul nostru prin viața prin care trecem.
  La Păltiniș stațiunea în care am petrecut o noapte și am luat cina festivă am fost cazați câte patru persoane în cameră.
  Mănăstirea e locul unde divinul naște rugăciunea prin care an renăscut din nebunie ca poet și om de cultură.
   Bucuria mea a prins aripi de înger în momentul când mi s-a spus că tatăl meu a scăpat de la amputarea piciorului stâng.